Make war!!!

Despre evanghelia prosperităţii

     Trenul vieţii merge şi ziua şi noaptea. Unele călătorii au loc în întuneric, unele lucruti sunt greu de deosebit. ''Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul robului Său! Cine umblă în întuneric şi n-are lumină, să de încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!'' ~Isaia 50:10~ Da, până şi cei evlavioşi care se tem de Domnul şi care ascultă glasul robului Său, vor păşi uneori acolo unde nu există lumina care să le călăuzească paşii şi nu este căldura care să le mângâie simţurile afectate. Acestea nu sunt vremuri de pedeapsă, de răsplată sau de abandon. Nu, ele sunt perioade în care Dumnezeu plănuieşte următoarele etape ale dezvoltării tale, când te conduce spre avansare în împărăţia Lui.

     Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, oameni ce se temeau de Dumnezeu şi împlineau cuvântul Lui au fost trimişi să fie arşi de vii pentru că au refuzat să se închine statuii de aur a împăratului ~Daniel 3~ Să citim mărturisirea credinţei lor:

    (1) ''Dumnezeul nostru...poate să ne scoată din cuptorul aprins (vs. 17) - ei nu s-au îndoit de puterea lui Dumnezeu.

    (2) ''Şi ne va scoate'' - ei nu s-au îndoit de intenţia lui Dumnezeu.

    (3) ''Şi chiar de nu ne va scoate...nu ne vom închina chipului tău de aur (vs. 18) - ei nu s-au gândit la o alternativă pentru credinţa lor în Dumnezeu. A trebuit să meargă până la capăt pentru a o scoate la capăt, şi aşa au făcut!

    Şi tu vei scăpa, rămâi ăn trenul vieţii, ''Încrede-te în Numele Domnului, bizuie-te pe Dumnezeul tău!'' El are ultimul cuvânt, nu diavolul, circumstanţele sau oamenii. Asemenea celor trei iudei, vei ieşi curat ca aurul încercat în foc.

                                                      

 

Nu toți oamenii vor fi mântuiți (1)

     Biblia nu vorbește niciodată despre o mântuire universală; unii păcătoși vor fi mântuiți, alții vor fi pierduți pe vecii vecilor. Nu voi face marea greșeală de a inspira cuiva o speranță înșelătoare, ci declar, cu toată convingerea, că va veni o zi când totul se va clarifica, o zi în care va avea loc separarea grâului de neghină, a celor buni de cei răi, a oilor de capre. De o parte sau de alta, fiecare va trebui să se înfățișeze înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. Nu mă interesează ce zic universaliștii. Eu cred ce spune Biblia care declară solemn, în mod repetat, acest adevăr. Problema care se pune pentru tine, prietene drag, este unde te vei afla tu: printre cei mântuiți sau printre cei pierduți?

     Tot ce am de făcut spre a întări această afirmație este să mă refer la pilda neghinei și a năvodului. Aici nu poate fi dată o altă tălmăcire decât cea pe care o dă Domnul Isus. Grâul, spune  El, reprezintă copii lui Dumnzeu, iar neghina fii celui rău.

     În pilda neghinei, robii au vrut să meargă să smulgă neghina şi să lase numai grâul, dar stăpânul le-a zis: ''Lăsaţi-le să crească împreună până la seceriş; şi la vremea secerişului le voi spune secerătorilor: Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.'' ~Matei 13:30~

     Cât timp li s-a dat să fie împreună? 

     Până la seceriş. 

     Când va avea loc secerişul? 

     La sfârşitul veacului.

     Asta înseamnă că la sfârşitul veacului vor exista şi fire de neghină, deci copii ai Satanei, şi fire de grâu, copii ai lui Dumnezeu. Dacă ar fi ca toţi oamenii să fie mântuiţi, atunci toată neghina ar trebui să devină grâu. Dar aceasta nu se întâmplă. Neghina va rămâne neghină. Neghina nu va fi mântuită ci va fi adunată, legată în snopi şi aruncată în foc.

     Acelaşi adevăr este zugrăvit şi în pilda năvodului. Năvodul adună tot felul de peşti, şi buni şi răi. În mare parte sunt şi peşti răi. Năvodul îi prinde, însă la sfârşit se face separarea. Deci nu toţi vor fi mântuiţi. 

     ''Fiul omului va trimite pe îngerii săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scâşnirea dinţilor. Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor'' ~Matei 13:41-43~

     ''Tot aşa şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni'' ~Matei 13:49~

     El va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta şi caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul le va zice celor de la dreapta Lui: ''Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită încă de la întemeierea lumii...'' Apoi va zice celor de la stânga Lui: ''Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit Diavolului şi îngerilor lui...'' Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.'' ~Matei 25:32-34, 41, 46~

     Îngerii, spune Domnul Isus, vor despărţi pe cei răi de cei buni. El îi va pune pe cei buni la dreapta şi pe cei răi la stânga Lui. Unora le va zice: ''Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu'', iar altora le va porunci ''Duceţi-vă blestemaţilor în focul cel veşnic...'' Deci, din moment ce va avea loc o despărţire, înseamnă că nu toţi vor fi mântuiţi.

     Prietene drag te mai întreb odată tu vei fi printre cei mântuiţi sau printre cei pierduţi? 

                             

                                                                           Oswald J.Smith –‚Mântuirea lui Dumnezeu’

Scrisorile lui Zgândărilă

Dragul meu Pelinişor,

     Observ cu mare neplăcere că pentru moment, Vrăşmaşul* a pus capăt forţat atacurilor tale directe asupra castităţii pacientului*. Ar fi trebuit să ştii că întotdeauna o face la sfârşit şi ar fi trebuit să te opreşti înainte de a fi ajuns la stadiul asta, deoarece, după cum stau lucrurile, omul tău a descoperit periculosul adevăr că aceste atacuri nu durează pentru totdeauna; prin urmare nu mai poţi folosi ceea ce e de fapt arma noastră cea mai bună - credinţa oamenilor neştiutori că nu e nici o speranţă de a scăpa de noi decât cedând. Presupun că ai încercat să-l convingi cât de nesănătoasă este castitatea. 

     Nu am primit încă de la tine un raport despre tinerele din jurul lui. Aş vrea să-l am de îndată, deoarece dacă nu putem să ne folosim de sexualitate pentru a-l pângări, trebuie să încercăm să o folosim, pentru a pângări o căsătorie convenabilă. Între timp aş vrea să-ţi dau nişte sugestii referitor la tipul de femeie - mă refer la tipul fizic - de care trebuie încurajat să se îndrăgostescă, dacă ''îndrăgostirea'' e tot ce ne putem permite.

     În mare, desigur, problema aceasta e hotărâtă pentru noi de duhuri mult mai coborâte în subarhie decât mine şi tine. E ocupaţia acestor mari maeştri să producă în fiecare o epocă de dirijare general greşită a ceea ce se poate numi ''gust'' sexual. Ei fac asta lucrând prin cercul unic al artiştilor, croitorilor, actriţelor şi reclamelor în vogă, care determină tipul la modă. Scopul este însă să îndepărtezi fiecare sex de acei membri ai celuilalt sex cu care ar fi foarte posibile căsătorii spiritual folositoare, fericite şi fertile. Astfel am triumfat de multe secole asupra naturii, până la a face anumite caracteristici masculine secundare(cum ar fi barba) să fie dezagreabile pentru aproape toate femeile - şi asta e ceva mai mult decât ai putea bănui. În ce priveşte gustul bărbaţilor, l-am diversificat foarte mult.  Într-un timp i-am îndreptat spre tipul de frumuseţe statuar şi aristocratic, amenstecând vanitatea bărbaţilor cu dorinţele lor şi încurajând înmulţirea rasei în special printre femeile cele mai arogante şi risipitoare. Altă dată am ales un tip feminin exagerat, fricos şi plăpând, astfel că nesăbuinţa şi laşitatea şi în general toate prefăcătoriile şi meschinăriile spiritului care le însoţesc să fie la mare cinste. În prezent ne aflăm de cealaltă parte. Epoca jazzului aurmat epocii valsului şi acum îi învăţăm pe bărbaţi să le placă femei ale căror trupuri abia se deosebesc de ale băieţilor. 

     Din moment ce această frumuseţe e mai trecătoare ca toate, înrăutăţim astfel groaza a femeii de a îmbătrânii (cu multe rezultate excelente) şi le facem mai puţin dornice şi apte să aibă copii. Asta nu-i tot; am pus la cale o mare creştere a libertăţii pe care societatea o îngăduie reprezentării nudului aparent (nu a nudului real) în artă şi a expunerii lui pe scenă sau pe plajă. Totul e un fals, bineînţeles; imaginile din arta modernă sunt false, femeile reale în costume de baie sau în pantaloni strâmţi, sunt de fapt strănse şi încorsetate pentru a apărea mai tari, mai zvelte şi mai băieţoase decât le permite natura ca femei mature. Totuşi în acelaşi timp lumea modernă e învăţată să credă că asta înseamă a fi ''deschis'' şi ''sănătos'' şi a te întoarce la natură. Drept rezultat îndreptăm dorinţele bărbatului din ce în ce mai mult spre ceea ce nu există, făcând ca rolul ochiului în sexualitate să fie din ce ăn ce mai mare şi, în acelaşi timp, făcându-i pretenţiile din ce în ce mai imposibile. E uşor de prevăzut ce urmează! 

     Aceasta e strategia generală pentru moment. Dar în acest cadru, vei afla că poţi încuraja dorinţele pacientului tău în două direcţii. Vei descoperii dacă vei privi cu grjă, în orice inimă omenească, că e obsedat de cel puţin două femei imaginare - o Venus pământeană şi una infernală şi că dorinţa lui variază calitativ în funcţie de obictul ei. Există un tip de femeie pentru care dorinţa lui este de aşa fel încât să asculte în mod natural de Vrajmaş - uşor de îmbinat cu iubirea şi îngăduinţa, uşor de supus căsătoriei, colorată în întregime cu lumina acea aurie a respectului şi naturaleţei pe care noi o detestăm; există un alt tip de femeie pe care el îl doreşte cu brutalitate, tipul cel mai bun pentru a-l îndepărta cu totul de căsătorie, dar pe care chiar şi în căsnicie el va tinde s-o trateze ca sclavă, idol sau complice. 

     Dragostea lui pentru primul tip ar putea cuprinde ceea ce Vrjmaşul numeşte rău, dar numai din întâmplare; bărbatul ar vrea ca ea să nu fie soţia altuia şi i-ar părea rău că nu o poate iubi legiuit, dar cu cel de-al doilea tip ceea ce doreşte este să cunoască răul, acel ''condiment''  din aroma pe care o caută, ceea ce-i place la fată e animalitatea vizibilă, sau îmbufnarea, viclenia sau cruzimea, iar la trup, ceva cu totul diferit de ceea ce numeşte în general frumuseţe, ceva ce ar descrie, atunci când gândeşte chiar urâţenie, dar care prin arta noastră, poate fi făcut să joace pe punctul sensibil al obsesiei lui intime.

    Adevăratul folos al acestei Venus infernale este fără îndoială ca prostituată sau amantă, dar dacă omul tău e creştin şi dacă a fost bine educat în absurditatea despre ''Dragostea irezistibilă'' care iartă totul, poate fi adesea făcut s-o ia în căsătorie şi merită s-o facă. Vei da greş în ceea ce priveşte adulterul şi păcatul solitar, dar sunt şi alte metode mai indirecte de a folosi sexualitatea unui om pentru a-l sublima. Şi fiindcă veni vorba, ele nu sunt doar eficiente, ci şi desfătătoare: nefericirea pe care o produc e de lungă durată şi deosebit de aleasă. 

     Unchiul tău afectuos,

     Zgândărilă

                                                                                        C.S. Lewis –‘’Scrisorile lui Zgândărilă’’

* în aceste scrisori de la un drac bătrân către un drac tânăr, Vrajmaşul este Dumnezeu iar pacientul este omul.

Într-un cuget

     Noi, femeile bisericii, împărtăşisem pur şi simplu metoda pe care Dumnezeu ne-o dăruise în Biblie, metoda rugăciunii într-un singur cuget în grupuri mici. Cum se poate realiza acest lucru? Simplu, rugându-te pentru un singur subiect o dată, o persoană se roagă cu voce tare, în timp ce celelalte se roagă în tăcere pentru acelaşi subiect. În acest mod, toată lumea se roagă, într-un cuget, fără a planifica pe alţii în prealabil.

     Ai fost vreodată într-un grup în care cineva rostea o rugăciune foarte lungă? Şi te-ai trezit cumva că nu te rogi  împreună cu acea persoană? În schimb, te gândeai la toate lucrurile pe care le vei rosti în rugăciune când îţi va veni rândul? Mie mi s-a întâmplat şi gândurile mele erau: ''Doamne, acum adu-mi aminte. ...Oh, nu vreau să uit acel lucru. ...Ah, asta e o cerere bună. ...Doamne, mulţumesc că mi-ai amintit şi de-asta.'' Apoi încercam să număr subiectele pe degete. După aceea, mă gândeam la introducerea pe care am s-o fac sau care ar trebui să fie concluzia. În timp ce altcineva se ruga, eu îmi planificam din timp propria rugăciune lungă, în loc să mă rog încet pentru acelaşi subiect pentru care se ruga cu voce tare cealaltă persoană. Nu asta înseamnă rugăciune într-un cuget.

     Vedeţi dacă fiecare grup se roagă într-un cuget cu persoana care rosteşte rugăciunea cu voce tare, numărul total al rugăciunilor care se înalţă către cer se înmulţeşte odată cu numărul celor care se roagă în tăcere. Cât de mare este puterea rugăciunii atunci când toţi participanţii se roagă în tăcere. Cât de mare este puterea rugăciunii atunci când toţi participanţii se roagă într-un singur cuget.

                                                                     Evelin Christenson – ‘’Ce se întâmplă când femeile se roagă’’

Scos din priză

     Un lucru incredibil despre promisiunea lui Dumnezeu cu privire la viaţa veşnică este faptul că El o întăreşte prin Duhul Sfânt pentru a ne arăta adevărul celor promise. După cum poţi dovedi realitatea electricităţii experimentând un şoc electric, tot aşa şi promisiunile lui Dumnezeu au în ele putere. Dacă refuzi să crezi în electricitate, pune o furculiţă în priză şi dintr-o dată vei deveni credincios, deoarece ai experimentat puterea.

    Biblia ne spune că atunci când Evanghelia este propovăduită, ea vine ''cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu mare îndrăzneală.'' ~1Tesaloniceni 1:5~ . Motivul pentru care poţi păşi pe pământul lui Dumnezeu, poţi respira aerul lui Dumnezeu, poţi vedea florile lui Dumnezeu, păsările, copacii şi soarele Lui - şi totuşi să nu fi conştient de El - este că eşti mort din punct de vedere spiritual. Eşti asemeni unui aparat scos din priză.

    Suntem constituiţi din trei mari părţi: trupul, sufletul şi duhul. Trupul este maşina cu ajutorul căreia mergem, şi este minunat constuit. Sufletul nostru este o parte conştientă de sine - domeniul emoţiilor, al voinţei şi conştiinţei. Duhul nostru este partea conştientă de Dumnezeu. Dacă nu eşti conştient de Dumnezeu este din cauza faptului că receptorul tău este mort. Iată ce am trăit la 22 ani fără a mă gândi serios la Dumnezeu nici măcar două secunde. Raţionamentele mele despre veşnicie se limitau la sfera naturalului; eram ''lipsit de  înţelegere''. Totuşi din momentul în care m-am conectat din 25 aprilie 1972, am fost conştient că, ''în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa''. ~Fapte 17:28~

     Cheia care deschide uşa mântuirii este credinţa. Biblia spune că ''fără credinţă este cu neputinţă să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu.'' ~Evrei 11:6~. Încearcă să ai o relaţie cu cineva să vezi dacă poţi stabili, fără încredere, o relaţie de prietenie. Du-te şi fă cunoştinţă cu o doamnă, iar atunci când îţi spune numele, spune-i: ''nu te cred.'' Urmăreşte-i reacţia, atunci când îţi spune unde stă, spune-i că nu crezi nici acest lucru. Continuă să te porţi în acest fel o vreme şi vei observa reacţiile ei - lipsa ta de încredere e dovadă că insinuezi că ar fi mincinoasă. Porunca Bibliei este: ''Aveţi încredere în Dumnezeu'' ~Marcu 11:22~. Dacă fără încredere nu se poate stabili o relaţie importantă între oameni, ce fel de relaţie te aştepţi să ai cu Dumnezeu, căci prin necredinţa ta continui să-L faci mincinos. Martin Luther a declarat: ''Ce insultă mai mare poate fi adusă lui Dumnezeu...decât să nu crezi în promisiunile Sale?''

    

                                                                            Ray Comfort – ‘’Dumnezeu nu crede în atei’’

Ce greşeli fac?

     ''Cuvintele înţelepţiilor (trebuie) ascultate în linişte'' ~Eclesiastul 9:17~

     Este corect şi înţelept să te întrebi: ''Ce greşeli fac?'' Un lider scrie: ''Nu m-am gândit la ce ar putea fi greşit. Am crezut că ''drumul cel bun'' este lipsit de greşeli. Nu am fost conştient de greşelile pe care mi le-am făcut mie sau altora. Nu învăţan din greşelile mele. Dacă doresc să devin un lider mai bun, trebuie să nu mai fac greşeala de a nu mă întreba care sunt greşelile mele''. Nu câte greşeli faci contează; ci cât de des faci aceeaşi greşeală. Dacă vrei să transformi greşelile tale în avantajul tău:

      (1) Recunoaşte-ţi greşelile. Dar de ce nu o facem?

        ¤ Mândria: avem o imagine de promovat;

        ¤ Nesiguranţa: valoarea noastră se bazează pe faptele noastre;

       ¤ Încăpăţânarea: mai degrabă am da cu undiţa într-o baltă fără peşte decât să renunţăm la pescuit.

     Iată o ştire de ultimă oră: oamenii îţi cunosc deja greşelile. Când le recunoşti, ei nu sunt surprinşi, ei se simt uşuraţi: Ei spun: ''Uau! Ştie. Acum nu mai trebuie să ne prefacem.!''

     (2) Acceptă greşelile ca fiind preţul progresului. Învaţă să vezi eşecul ca pe o parte sănătoasă şi inevitabilă a succesului. Nimic nu este perfect în viaţă - nici măcat tu! Aşa că obişnuieşte-te cu ideea aceasta!

    (3) Străduieşte-te să înveţi din greşeli. Când încerci să eviţi eşecul cu orice preţ, nu înveţi niciodată şi ajungi să repeţi aceleaşi greşeli la nesfârşit. Cei ce sunt dispuşi să înveţe din eşecurile lor nu le vor mai repeta. Autorul William Saroyan a remarcat: ''Din succes obţinem foarte puţină înţelepciune.''

Măsura măreţiei

     ''Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?  Căci întrucât lumea cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.'' ~1Corinteni 1:20-21~

     Ucenicii au pe bună dreptate un loc de cinste în istoria mântuirii. Şi sunt cu siguranţă vrednici de locul în istoria creştină. Aşadar, să nu subestimăm importanţa rolului lor şi nici integritatea cu care şi-au îndeplinit aceste roluri. Ei au fost cei cărora le-a fost pentru prima dată încerdinţată Vestea Bună. Ei reprezintă adevăratul Israel al lui Dumnezeu - un Israel care s-a pocăit sincer şi care crede cu sinceritate. Aceste adevăruri sunt accentuate, nu micşorate, de faptul că aceştia au fost oameni cât se poate de obişnuiţi. Ei au devenit mari lideri spirituali şi predicatori de impact prin puterea Duhului Sfânt. Şi influenţa lor se datorează unui singur lucru: puterii mesajului pe care l-au predicat.

    Vremea apostolilor a trecut, dar şi noi avem acces la aceeaşi putere care i-a făcut pe ei extraordinari. Duhul Sfânt este promis tuturor celor care cred, şi El va fi credincios şi ne va transforma în asemănarea cu Fiul  - adevărata definiţie a măreţiei.

                                                                               ~John MacArthur~

O calificare esenţială

     A treia oară i-a zis Isus: ''Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?'' Petru s-a întristat  că-i zisese a treia oară: ''Mă iubeşti?'' şi i-a răspuns: ''Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.'' Isus i-a zis:''Paşte oile Mele!'' ~Ioan 21:17~

     Mulţi creştini sunt descurajaţi atunci când viaţa şi mărturia lor spirituală este pătată de păcat sau eşec. S-ar putea ca satan să încerce chiar să ne convingă că falimentele noastre ne-au făcut nefolositori lui Dumnezeu şi Bisercii Lui. Tindem să credem că suntem nişte inutili - şi, lăsaţi în voia sorţii, am ajunge aşa!

     Falimentul îngrozitor al lui Petru în timpul judecăţii lui Cristos i-a furat toată încrederea în abilităţile sale de a conduce poporul lui Dumnezeu. A renunţat la visul de a ''deveni pescar de oameni'' şi s-a reîntors la pescuitul de peşti.  Şi a fost o decizie înţeleaptă pentru cineva cu o perspectivă complet pământescă. Dar pentru Dumnezeu, Petru abia acum era pregătit să slujească. Dezbrăcat de mândrie şi încredere în sine, ucenicul îndrăzneţ cândva trebuia acum să depindă în totalitate de Domnul său.

     Dacă-L iubeşti pe Fiul, dar ai îndoieli în privinţa abilităţilor tale, eşti candidadul ideal pentru a-L sluji pe El.

                                                                              ~John MacArthur~