vineri, 11 martie 2011

Apotecarul

  În perioada Vechiului Testament, meseria de apotecar era asemănătoare cu cea de doctor. Totuşi, munca lui nu era legată de medicamente, ci de parfumuri. El prepara arome, mirodenii şi uleiuri. Cunoştinţele şi talentul apotecarului erau de neapărată trebuinţă pentru prepararea tămâiei şi a uleiului, folosite la ceremoniile din Cort. Apotecarul era, de obicei, de sex feminin. 
  Când florile parfumate înfloreau, femeile preparau din ele un ulei parfumat, folosit pentru a da aromă băuturilor. Samuel îi avertizase pe israeliţi că împăratul pe care şi-l doreau atât de mult le va lua fetele „ să-i facă miresme, de mâncare şi pâine”. ~1 Samuel 8:13~
  Una din primele referiri biblice la meseria de apotecar o găsim în episodul despre moartea lui Iacov, când Iosif a poruncit îmbălsămarea corpului tatălui său. Apotecarii egipteni erau celebri pentru ştiinţa lor în ceea ce priveşte arta îmbălsămării. Tehnicile folosite de ei au fost atât de eficiente, încât câteva mumii egiptene s-au păstrat mii de ani. 
  În limba engleză, termenul folosit pentru o persoană care face miresme este confectioner – bucătar. (n.tr) 
  Solomon scria: „Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.” ~Eclesiastul 10:1~ Procesul extragerii parfumului şi a realizării amestecurilor celor mai potrivite implica foarte multă muncă, de aceea, prezenţa câtorva muşte în uleiul atât de scump era, cu siguranţă, o mare dezamăgire.
  Să ne gândim puţin la adevărul acestui proverb. Muştele moarte sunt asemănate cu nebunia, untdelemnul cu înţelepciunea, iar parfumul (unsoarea) cu slava. Realizarea unui ulei de calitate presupune mult efort – la fel şi construirea unei reputaţii bazate pe înţelepciune şi onoare. Aşa cum micile impurităţi strică parfumul uleiului, tot aşa, puţină nebunie strică o reputaţie bună. E nevoie de multă atenţie la detalii pentru a avea în final un parfum pur şi o reputaţie neîntinată. Din fericire, deşi un ulei murdărit nu mai poate fi „reparat”, o reputaţie afectată poate fi reabilitată în timp, cu perseverenţă. 
 Ce nebunii pot dăuna unei reputaţii bune? Poate o uşoară alunecare în ceea ce priveşte simţul onestităţii în afacerile pe care le facem sau o acumulare exagerată: mobile, maşini, haine. Să luăm în considerare conversaţia. Suntem cumva înclinaţi să discutăm mai mult despre greşelile sau slăbiciunile celorlalţi?
  Vocabularul nostru include şi „apropouri”? Preferăm glumele prosteşti şi nesărate în locul conversaţiei serioase? Dar în ceea ce priveşte referirea la mituri şi superstiţii precum „Moş Crăciun” sau „marţea cu trei ceasuri rele”? Fiecare persoană este privită de cineva. Ne putem permite să lăsăm câteva muşte moarte să strice parfumul vieţii noastre? Fie ca noi toţi să căutăm ajutorul lui Dumnezeu pentru a fi nişte imagini ale înţelepciunii neîntinate în faţa celor care ne privesc, ne aud sau ne iau drept model.
                                                                                              ~Carey Snyder~