marți, 1 martie 2011

Bărbatul şi femeia

   Un bărbat era sătul de a mai merge la muncă în fiecare zi, în timp ce soţia lui stătea acasă. Vrând să vadă cu ochii lui cu ce se îndeletniceşte soaţa în timp ce el muncea din greu la birou, zise astfel:
- Doamne, eu merg la serviciu în fiecare zi şi muncesc câte 8 ore, în timp ce soţia mea stă – fără nici o grija – acasă. Vreau ca şi ea să ştie prin ce trec eu zilnic, aşa că, te rog, permite-mi să facem schimb pentru o zi! Amin!
Dumnezeu, în minunata sa înţelepciune, i-a îndeplinit dorinţa.
   Dimineaţa următoare, destul de sigur pe sine, barbatul s-a trezit în pielea soţiei sale. S-a ridicat, a gătit micul dejun pentru partenerul său de viaţă, a trezit copiii, le-a pregătit hainele, le-a servit micul dejun, le-a făcut pacheţelele şi i-a condus la şcoală, a venit repede acasă, a adunat toate hainele şi le-a pus la spălat, s-a dus la bancă, s-a dus la cumpărături şi din nou acasă (ca să lase cumpărăturile); apoi, a plecat să plătească facturile lunare. Revenită acasă, a curaţat cutia pisicii şi a îmbăiat câinele. Era deja ora 13. A făcut paturile, a adunat rufele uscate, a aspirat în toată casa, a sters praful şi a spalat pe jos.
  A fugit apoi la şcoala după copii – cu care, pe drum, a intrat în discuţii contradictorii. Acasă a pregătit din nou laptele şi biscuiţii pentru copii şi s-a ocupat de ei ajutându-i să îşi facă temele. Apoi şi-a instalat masa de calcat şi a început sa calce. La ora 16:30 a început să cureţe cartofii şi să spele legumele pentru salată, a gătit carnea şi a pregătit totul pentru cina. După ce au mâncat de seară, din nou a spălat toată bucătăria, precum şi vasele, a făcut baie copiilor şi i-a pregătit pentru culcare... La ora 9, era deja extenuată; dar, pentru ea, ziua nu se terminase înca: era asteptată în pat de soţul său pentru a face dragoste; lucru pe care l-a făcut cu brio.
  A doua zi, bărbatul s-a trezit şi imediat a venit in genunchi înaintea lui Dumnezeu şi I-a zis:
- Doamne, nu ştiu la ce m-am gândit când am cerut să fiu în pielea soţiei mele… am greşit aşa de mult invidiind-o pe soţia mea, crezând că stă degeaba acasă toată ziua… Te rog, te rog mult,  schimbă-ne la loc, cum eram! Amin!
  Dumnezeu, în infinita Sa înţelepciune, i-a replicat:
  - Fiule, cred că ai învaţat o lecţie bună şi bucuros aş face schimbarea înapoi… dar, vezi tu…va trebui să aştepti înca 9 luni…noaptea trecută tocmai ai ramas gravidă şi va trebui să aştepti până când vei naşte!…

Uită-te mai întâi la tine!

O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit.
În prima dimineaţa din noua casă , în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon .
CE CEARCEAFURI MURDARE ÎNTINDE VECINA NOASTRĂ ÎN BALCON... !
Cred că are nevoie de un nou săpun...poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile !
Soţul ei privi şi rămase tăcut.
Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare. 
După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mut mai curate şi îi spuse soţului ei: Priveşte, a învăţat să spele rufele! O fi învăţându-o altă vecină?? 
Soţul ei îi răspunse:
"Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre ! "
"Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: "Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău", şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?... Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău." ~Matei 7:1-5~