luni, 23 mai 2011

Seria Paul Washer – Zece Acuzații (4)

Primele părți le găsiți aici.

  O ignoranță a Evangheliei lui Isus Hristos. Vreau să vă spun în seara asta că această țară nu este întărită pe Evanghelie. Este ignorantă față de Evanghelie pentru că cei mai mulți din predicatorii ei sunt așa. Și dați-mi voie să repet asta. Maladia în această țară nu sunt politicienii liberali, rădăcina socialismului, Hollywood-ul sau orice altceva. Ci este așa-numitul pastor evanghelic al zilelor noastre și predicatorul zilelor noastre și evanghelistul zilelor noastre. Acolo se găsește maladia. Noi nu cunoaștem Evanghelia. Am luat Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu și am redus-o la 'patru reguli spirituale' și 'cinci lucruri pe care Dumnezeu vrea să le știi' cu o mică rugăciune superstițioasă la sfârșit și dacă cineva o repetă după noi cu destulă sinceritate, noi îl declaram popește născut din nou. Am schimbat regenerarea cu decizionismul.
   În primul rând sunt uimit după ce vorbesc despre ceea ce o să vreau să vorbesc și aici pentru doar câteva minute, cât de mulți credincioși evlavioși, care umblă de 30 și de 40 de ani în credință, vin la mine cu lacrimi zicând, "Frate Paul, n-am mai auzit asta niciodată în viața mea." Și încă asta este doctrina istorică a răscumpărării, a împăcării. 
   Vezi, când vorbești despre Evanghelie, dragul meu prieten, hai s-o vedem limpede. Evanghelia începe cu natura lui Dumnezeu și merge de acolo până la natura omului și caderea din ea. Și de acolo, acei doi mari stâlpi ai Evangheliei vin să stabilească pentru noi ceea ce ar trebui să fie numit și cunoscut, în gura fiecărui credincios, ca marea dilemă. 
   Care este acea dilemă? Dacă Dumnezeu este drept, El nu te poate ierta. Cea mai mare problemă din toată Scriptura este aceasta: Cum poate Dumnezeu să fie drept și în același timp să justifice omul păcătos, când Scriptura peste tot spune – voi lua în special un text din Proverbe – "Cel ce iartă pe vinovat, este o scârbă înaintea Domnului." [Prov 17:15] Și în plus toate cântecele noastre creștine se laudă cum Dumnezeu justifică pe cei păcătoși. Asta este cea mai mare problemă. 
   Asta e acropola credinței creștine, așa au spus Martyn Lloyd-Jones și Charles Spurgeon și oricine a citit Romani 3. Vedeți, trebuie să prezentăm asta înaintea oamenilor. Marea problemă este că Dumnezeu este cu adevărat drept și toți oamenii sunt cu adevărat răi. Dumnezeu ca să fie drept trebuie să condamne omul păcătos. Dar apoi Dumnezeu, pentru propia Sa glorie, în dragostea Lui mare cu care ne-a iubit, Și-a trimis Fiul care a umblat pe pământul acesta ca un Om perfect. Și apoi potrivit cu planul veșnic al lui Dumnezeu, a mers la acea cruce. Și pe acea cruce El a purtat păcatul nostru și El a devenit, stând în locul legii poporului Său, îndurând vina noastră, el adevenit blestem. "Blestemat este oricine nu stăruiește în toate lucrurile scrise în cartea Legii, casă le facă." Hristos ne-a răscumpărat din blestem devenind blestem în locul nostru. 
   Atât de mulți oameni au această vedere romantică, fără putere asupra Evangheliei, că Hristos este  atârnat acolo pe lemn suferind sub rănile Imperiului Roman și Tatăl nu a avut curajul moral să îndure suferința Fiului Său așadar Și-a întors spatele. NU!! El Și-a întors spatele pentru că Fiul Său a devenit păcat. Și atat de mulți când El este în grădină și exclamă, "Depărtează de la Mine paharul acesta" oamenii speculează, "Păi, ce era în pahar? O, era crucea romană. Era biciul. Erau cuiele. Erau toate astea și toate celelalte." Nu vreau să răpesc din suferințele fizice ale lui Hristos de pe acea cruce, dar paharul a fost paharul mâniei lui Dumnezeu Tatăl care fusese turnat peste Fiul Său. Cineva a trebuit să moară, purtând vina poporului lui Dumnezeu, părăsit de Dumnezeu prin dreptatea Sa și zdrobit sub mânia lui Dumnezeu, pentru că Domnul a găsit cu cale să Îl zdrobească.
   Am fost în Germania cu ceva timp în urmă, de fapt într-un seminar nemțesc din Europa  și această carte “Crucea lui Hristos” - nu era cartea lui John Scott, era alta - am scos-o și amînceput să citesc și iată ce spunea ea: "Tatăl Și-a plecat ochii din cer la suferința pricinuită Fiului Său de mâinile oamenilor și a socotit-o ca plată pentru păcatul nostru." Este o erezie. cum acea suferință fizică, acea pironire pe cruce, toată aceea a făcut parte din mânia lui Dumnezeu. A trebuit să fie un sacrificiu sângeros. Nu voi răpi nimic din asta. 
   Dar, prietenul meu, dacă te oprești acolo, tu nu ai o evanghelie. Și dă-mi voie să te întreb. Când este predicată Evanghelia astăzi și când este împărtășită în evanghelizarea personală din ziua de azi, auzi vreodată lucrurile pe care ți le-am spus mai înainte? Aproape niciodată. Niciodată nu este făcut clar faptul că Hristos a putut să răscumpere pentru că El a fost zdrobit sub dreptatea lui Dumnezeu și satisfăcând dreptatea divină prin moartea Sa, Dumnezeu este acum drept și justifică pe cei păcătoși. Simplificare excesivă a Evangheliei. 
   Ne mirăm de ce nu are putere. Ne întrebăm de ce... Ce s-a întamplat? Vă voi spune. Când lași în urmă Evanghelia și nu mai este nici o putere în pretinsul tău mesaj evanghelic, atunci trebuie să recurgi la toate trucurile mici ale meseriei care sunt folosite din belșug astăzi ca să convertească oamenii și noi toți știm că majoritatea, chiar toate nu funcționează.
   Dragul meu prieten, dă-mi voie să spun asta. Cu câțiva ani în urmă terminând seminarul, a trebuit să iau o decizie dacă să merg sau nu la doctorat. Dumnezeu, pentru a-mi salva viața spirituală m-a trimis în mijlocul junglei din Peru cât de departe posibil de lumea academică. Și acolo am început să realizez un lucru. Cum spunea Spurgeon, "Oameni mai mari cu minți mai luminate ca a mea au abordat această doctrină a celei de-a doua veniri dar fără rezultat. Este  doctrină măreață și puternică." El a spus, "Mă voi îndrepta spre aceasta: să caut să înțeleg ceva din Isus Hristos și El crucificat."
   Dați-mi voie să vă spun asta. Este ceea ce... Mă supără atât de mult când oamenii tratează Evanghelia slăvită a lui Hristos ca și când ea a fost primul pas în creștinism care ia doar aproximativ 10 minute de consiliere și apoi treci la lucruri mai mari. Asta arată cât de patetici suntem în cunoștința noastră despre lucrurile lui Dumnezeu. Prietenul meu, în ziua celei de-a doua veniri vei înțelege absolut totul despre a doua venire, dar vei fi într-o eternitate de  eternități în cer și nici măcar nu vei începe să înțelegi slava lui Dumnezeu de pe Calvar. Despre asta este vorba.
   Tinere, tinere pastor, ascultă-mă. Mergi după El, pe acea cruce, ce înseamnă ea. Nu vei avea nevoie de nimic ca să creezi focuri străine în cuptorul tău, dacă tu prinzi măcar câte o licărire din ce a facut El pe acea cruce. 
   Îmi place să spun asta. Am spus-o de milioane de ori: Avraam îl duce pe Isaac sus pe acel munte, fiul lui, singurul lui fiu pe care îl iubea. Presupuneți că Duhul Sfânt încerca să ne spună despre ceva viitor? Și acel fiu n-a ridicat nici o opoziție, ci s-a dat și când acel tată și-a predat voința voii lui Dumnezeu, a luat acel cuțit de cremene să străpungă inima propriului său fiu. Dar mâna lui a fost oprită și i s-a spus bătrânului om că Dumnezeu asigurase un berbec. Așa de mulți creștini se gândesc, "O, ce frumos sfârșit de poveste." Nu este sfârșitul. Este pauza.
   Mii de ani mai târziu Dumnezeu Tatăl a pus mâna Sa pe fruntea Fiului Său, singurul Lui Fiu pe care L-a iubit și a luat cuțitul de cremene din mâna lui Avraam și l-a sacrificat pe singurul Său Fiu sub întreaga forță a mâniei. 
   Acum știți de ce evanghelia mică pe care o predicați nu are nici o putere? Pentru că nu este Evanghelie. Apucați-vă de Evanghelie! Petreceți-vă viața pe genunchi! Depărtați-vă de oameni! Studiați crucea.