duminică, 13 februarie 2011

Suntem în război!!!

This is war!!!

Turn off yout idol!!!

De ce să NU ne uităm la televizor!!!

 TELEVIZORUL
       - Virusul secolului al 21-lea


                                                                      (tv-eats-brain)
     Statisticile ne arată că, în general, într-o casă în care există televizor, copiii petrec şase ore pe zi în faţa lui. Ajuns la vârsta de 16 ani, acel copil a stat în faţa televizorului mai multe ore decât un muncitor care, timp de 12 ani, a muncit câte 40 de ore pe săptămână, fără a pierde vreuna. După muncă şi somn, televizorul ocupă cel mai mult timp al celor care îl au în casă. Orice lucru care ne consumă timpul într-un asemenea grad ar trebui analizat foarte bine. Pentru că suntem creştini, analiza trebuie făcută în lumina Cuvântului lui Dumnezeu 
şi apelând la responsabilitatea ce ne revine  în ceea ce priveşte viaţa şi timpul nostru. Cu sinceritate şi transparenţă, vrem să vedem ce spun statisticile despre influenţa, conţinutul şi efectele televizorului asupra celor ce petrec timp în faţa lui.  De asemenea, trebuie să comparăm aceste rezultate cu voia lui Dumnezeu pentru poporul Său.  
     Influenţa televiziunii. 
Influenţa televizorului e foarte puternică. Paula Brooks, administrator al Departamentului Comunicare al Şcolilor Independente din Forth Worth, Texas, USA, spunea următorul lucru: „Comunicarea prin mass-media a devenit o forţă puternică ce îl influenţează pe om. Pătrunderealor în societatea noastră nu poate fi ignorată 
de nicio instituţie care e preocupată de efectele pe care le au asupra minţii şi a personalităţii oamenilor.”Cineva l-a întrebat pe Alistar Cooke, multă vreme producător de programe de televiziune: „Între toate influenţele care afectează mintea unui copil, pe ce loc aţi plasa televiziunea?” El a răspuns: „Locul imediat următor după cel ocupat de părinţi, dar înainte de şcoală şi biserică.” Tot el spunea: „Deprinderile rele sunt învăţate mult mai repede de la televizor decât cu ajutorul oricăror altor metode.” Psihologul englez, William A.Belson, a făcut un studiu pe 1 565 de băieţi cu vârste cuprinse între 12 şi 17 ani. El a descoperit că în aceşti băieţi televiziunea nu forma neapărat atitudini violente, dar distrugea valorile morale pe care familia, biserica, şcoala încercau să le construiască. Stimula natura carnală, păcătoasă, anihilând orice învăţătură morală. Se spune că fiinţa umană reţine 10% din ceea ce aude, 50% din ceea ce aude şi vede şi 90% din ceea ce aude, vede şi face. Cel care se uită la televizor aude, vede şi are sentimentul participării la ceea ce vede, lucru care e foarte apropiat de-a face. Putem conchide: consumatorul de televiziune reţine mai mult de 50% din ceea cevede. Influenţa televizorului este o realitate  şi e una foarte puternică. Datorită acestui fapt, e necesar ca întregul conţinut al programelor să fie analizat cu atenţie şi sinceritate. Dacă stăm în faţa televizorului, e imposibil să nu-i simţim efectul în vieţile noastre şi în vieţile copiilor noştri. 
     Conţinutul ei 
     Posturile de televiziune au ca principal scop promovarea anumitor produse prin reclame. De aceea, interesul lor este să atragă un număr cât mai mare de telespectatori. Pentru a realiza acest lucru, e nevoie de programe care să capteze atenţia majorităţii. Din acest motiv, mentalitatea şi dorinţele majorităţii sunt cele care determină conţinutul programelor. 
     Filosofia umanistă
     Deoarece majoritatea consumatorilor de televiziune nu sunt creştini, e logic că nici majoritatea programelor nu sunt creştine. Tocmai în aceasta constă cel mai subtil şi mai distructiv pericol adus de televiziune. Filosofia 
programelor televizate este umanistă. Ea nu face o distincţie clară între bine şi rău. Soluţiile pe care le oferă problemelor lumii nu sunt economice, sociale sau politice. Nu iau în calcul creştinismul. Promovează o concepţie străină conform căreia nu există Dumnezeu şi nu va fi o pedeapsă şi o răsplată. Cineva care se află 
încontinuu sub influenţa ei, are o capacitate foarte redusă de a vedea lucrurile din punct de vedere creştin. 
     Anticreştinism
     Atunci când televiziunea se focalizează în mod direct asupra creştinismului, de cele mai multe ori îi creează o imagine deformată. Într-un studiu despre efectele televiziunii, Kevin Perrota susţine că televiziunea se raportează la creştinism în trei moduri. E mai întâi ideea că a fi creştin e un lucru pentru cei simpli şi ignoranţi. În al doilea rând, că e o escrocherie. În al treilea rând, că e un lucru periculos, promovat de nişte secte oculte. El continuă spunând că, atunci când o persoană se lasă influenţată de televiziune, nu-şimai doreşte să fie creştină. Nu mai e nevoie să spunem că niciun creştin adevărat nu vrea ca vreunul din copiii lui să se afle sub o asemenea influenţă. 
     Violenţă 
     Violenţa e un alt aspect pe care trebuie să-l luăm în considerare atunci când vorbim de programele televizate. Universitatea Pennsylvania, U.S.A, studiază violenţa promovată de televiziune de mai bine de 14 ani. Profesorii de aici susţin că, atunci când majoritatea oamenilor se uită la televizor, se comit şase acte de violenţă pe oră în patru din cinci programe. Statisticile arată, de asemenea, că un adolescent de 16 ani a văzut 
150000 de acte de violenţă şi aproape 25000 de crime la televizor. Programele de desene animate sunt printre cele mai violente programe. Şi, de asemenea, sunt printre cele mai înşelătoare. Tot ce se întâmplă acolo e destinat să te facă să râzi, dar unele indică o rată de 25 de fapte violente pe oră. Aceste programe ajută la formarea mentalităţii copilului. Telespectatorul care este zilnic expus unor asemenea violenţe îşi pierde respectul pentru viaţa umană. Suferinţa şi violenţa devin ceva obişnuit, natural. Cu mai mult de zece ani în urmă, Jesse L. Steinfeld spunea: „Relaţia dintre violenţa de la televizor şi comportamentul antisocial al oamenilor impune intervenţie imediată pentru remedierea situaţiei.” Dar astăzi violenţa continuă să fie prezentă la televizor, iar oamenii continuă să o privească. 
     Imoralitate
     Imoralitatea afişată de programele de televiziune este şi ea un subiect alarmant. Zilnic, televiziunea promovează dragostea erotică. De cele mai multe ori e vorba de infidelitate maritală şi amoruri nelegitime. Atitudinea implicită e că dragostea maritală este pentru cei simpli şi slabi. Mai mult, televiziunea expune un concept deformat despre dragoste. Potrivit televiziunii, dragostea este o experienţă erotică ce nu presupune angajarea sau vreun fel de responsabilitate. În realitate, îndeamnă la a-ţi urma liber pasiunile erotice şi la a nu te gândidecât la propria persoană. Aproape toate reclamele se folosesc de sex pentru a vinde un produs. Fiinţa umană, devenită obiect de plăcere, şi-a pierdut aproape complet demnitatea. În multe cazuri, oamenii se ridică din faţa televizorului „aprinşi” de dorinţe pentru care caută o satisfacţie imediată 
şi nelegitimă.  
     Împotrivire faţă de vârstă
     Mentalitatea televiziunii e: „Tinereţea e frumoasă – bătrâneţea înseamnă dizgraţie.” Vârsta trebuie mascată cu ajutorul cosmeticii. Când eşti tânăr trebuie să trăieşti pentru plăcere şi să experimentezi pasiunea şi plăerea. Maturitatea şi seriozitatea nu-şi au locul aici. Televiziunea îi face pe oameni să ignore realitatea morţii.  
     Efectele ei 
     Am văzut deja că televiziunea are o influenţă impresionantă. Am aflat despre conţinutul programelor. Acum trebuie să observăm şi efectele pe care le are asupra celor care trăiesc sub influenţa ei. Privind în jur, vedem o 
societate care e din ce în ce mai departe şi mai ostilă spiritului creştin. E o societate în care trăieşti pentru plăcerea momentului. Nu mai e la modă să te gândeşti la consecinţele pe care le au faptele. Trăim într-o lume în care violenţa a atins niveluri greu de imaginat, imoralitatea e peste tot împreună cu căsnicii distruse de iluzia 
iubirii erotice lipsite de responsabilitate. Ne punem întrebarea: „Există o relaţie între toate acestea şi televiziune?” Da, evident că este. Pe lângă asta, mai sunt şi alte efecte la care trebuie să privim. 
     Creează o falsă imagine a acestei lumi
Televiziunea arată doar oameni împliniţi profesional şi sănătoşi. Îi arată pe cei care trăiesc într-o societate opulentă. Acest lucru formează impresia că toată lumea trăieşte aşa. Din această cauză, mulţi oameni dezvoltă complexe de inferioritate şi insatisfacţie faţă de situaţia în care se găsesc ei înşişi. Televiziunea îi face să creadă că „viaţa e nedreaptă cu ei”. Distruge curajul şi produce gelozie.
     Distruge creativitatea
     Înainte de apariţia televizorului, copiii şi adulţii se relaxau prin jocuri, conversaţii etc. Mintea îi ajuta să găsească modalităţi de a-şi ocupa timpul cu lucruri valoroase. Televiziunea duce la o pasivitate a minţii. Acum oamenii stau în faţa televizorului şi îşi golesc minţile permiţând televizorului să le umple. Televizorul le întreţine dorinţa de a primi ceva fără efort.
     Distruge familia şi atmosfera socială
Televiziunea a furat locul comunicării. În loc de a vorbi şi de a se juca împreună, membrii familiei se adună în faţa televizorului şi îi permit să le umple minţile, făcându-i să se ignore reciproc. Atunci când apar musafiri, nu trebuie să-i întreţină, pentru că nu vor să piardă programul. Când între copii se ivesc probleme şi certuri, în loc să stea cu ei, să-i disciplineze şi să-i înveţe, mama preferă să-i împingă în faţa televizorului, sperând că acest lucru îi va face să-şi uite conflictele. Copiii aceştia cresc cu două mari dezavantaje: mai întâi, nu primesc învăţătura de care au nevoie şi, în al doilea rând, primesc învăţătura de la televizor. De asemenea, televizorul este vinovat şi de o slabă comunicare între soţ şi soţie. Devine dificil pentru ei să-şi găsească timp pentru a comunica eficient şi atât cât trebuie. Când se ivesc probleme în căsnicie, cea mai la îndemână scăpare este televizorul. Se întâmplă adesea ca soţia să vrea să aibă o conversaţie cu soţul ei, dar acesta să nu aibă timp pentru că la televizor e un meci de fotbal. Televiziunea e un instrument foarte util în mâinile diavolului care îl foloseşte în lupta de distrugere a familiilor.
     Robeşte
     Lâncezirea în faţa televizorului creează în curând dependenţă. Mulţi oameni se simt dominaţi de el. Când rulează programul lor preferat, lasă totul deoparte ca să-l poată urmări. Nu merg la biserică dacă serviciul religios se suprapune peste programul pe care vor să-l vadă. Când nu au televizorul pe aproape, se simt inutili şi plictisiţi.
     Distruge sentimentul de admiraţie faţă de tot ce înseamnă realitate. 
     O doamnă şi-a dus copiii la un circ, unde un bărbat îşi băga capul în gura unui leu, în timp ce alţi 14 tigri îl ameninţau din toate părţile. Copiii nu au fost deloc impresionaţi. După ce l-au văzut la televizor pe omul bionic ridicând o stâncă de mărimea unui tractor şi aruncând-o ca şi cum ar fi fost o pietricică sau pe superman zburând liber de pe acoperiş sau mumia care înşfăca un camion şi-l ţinea în mână ca pe o jucărie, cum să-i mai impresioneze un om obişnuit ce îşi bagă capul în gura unui leu mic? După ce au văzut atâtea minciuni la televizor, sentimentul de admiraţie a realităţii este distrus. Ce trist când nu mai putem admira lucrările măreţe ale lui Dumnezeu şi impresionantele capodopere ale umanităţii!Poate că veţi spune: „Dar există şi programe bune.” E adevărat. Dar chiar şi acestea sunt întrerupte de reclame imorale şi prosteşti. Pentru creştini, problema e dacă se poate justifica puţin bine ce vine cu o tonă de gunoi şi otravă. O persoană care priveşte faptele în mod onest şi lucid şi care se luptă să fie un urmaş al lui Isus, va recunoaşte că televizorul este o unealtă folosită de Satan pentru a corupe umanitatea şi că nu caracterizează un cămin creştin. Biblia spune în Filipeni 1:9-11: „Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, plini de rodul neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.” 

                                                                     din Sămânța Adevărului - de Felipe Yoder