luni, 14 martie 2011

Sub călăuzirea Duhului?!

   "Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta. Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine." ~Ps 32:8-9~
   Dumnezeu vrea să ne înveţe, şi atunci când El ne călăuzeşte vom ştii cum trebuie să ne purtăm. Adesea credincioşii vorbesc despre călăuzirea lui Dumnezeu în vieţile lor şi relatează situaţii când Dumnezeu i-a împiedicat să meargă undeva sau să facă ceva, aşa cum a făcut cu Pavel şi Barnaba în Fapte 16:7. Dar la drept vorbind, aceasta nu este călăuzire!
   Dacă vreau să merg undeva pentru a predica şi trenul porneşte chiar de sub ochii mei pentru că ceasul mi-a rămas în urmă, atunci pot fi recunoscător lui Dumnezeu că m-a ferit să merg undeva unde este evident că El nu dorea ca eu să merg în acel moment. Dar aceasta arată că nu am fost călăuzit de cunoaşterea voii Lui, ci că sunt mai degrabă ca un cal sau ca un catâr care nu are pricepere - Dumnezeu a trebuit să mă călăuzească cu frâul şi zăbala.
   Dar Dumnezeu nu doreşte ca slujitorii Săi să fie călăuziţi astfel, cu frâul şi zăbala. El vrea ca ei să meargă pe calea lor cunoscând voia Sa, fiind siguri că ceea ce fac în acel moment, felul în care o fac, şi locul în care se află sunt toate după gândul Său.
   Cât de multă glorie ar fi pentru Dumnezeu dacă toţi slujitorii Săi ar fi călăuziţi de Duhul Sfânt! Dar pentru aceasta trebuie ca fiecare să se aşeze sub călăuzirea şi disciplinarea Duhului Sfânt, şi să aştepte glasul Lui. Devotamentul, zelul, şi chiar rezultatele măreţe nu sunt neapărat o dovadă că felul în care cineva slujeşte este cel corect.
                                                                                                       ~H.L.Heijkoop~