vineri, 29 aprilie 2011

Seria Paul Washer – Zece Acuzații (3)

  Prima şi a doua parte le găsiţi aici
  A treia acuzaţie: Un eșec în a numi direct maladia omului. Când mă uit în Romani - care este una din cărțile mele preferate din Biblie, nu este o teologie sistematică, dar dacă ai putea spune că vreo carte din Biblie este o teologie sistematică atunci cartea Romani ar fi cea mai apropiată. Nu este uimitor că Pavel consacră primele trei capitole din acea carte căutând să facă un singur lucru? Să aducă toți oamenii sub condamnare. Dar nu acea condamnare este tema majoră în teologia sa. Nu este sfârșitul sau scopul lui final. Este un mijloc de a aduce mântuire cititorilor lui pentru că oamenii trebuie aduși la o cunoștința de sine înainte ca ei să își predea sinele lui Dumnezeu.
  Oamenii sunt de o așa manieră decăzută acum încât trebuie să le tai absolut orice speranță în fire înainte de a putea fi aduși la Dumnezeu. Este important în toate, dar în mod special este important în evanghelizare. 
  Îmi aduc aminte, aveam 21 de ani și numai ce fusesem chemat să predic și am intrat într-un magazin vechi unde obișnuiau să vândă costume pentru slujitori la jumătate de preț. Făceau asta de 50, 60 de ani. Și am intrat acolo și mă uitam după un costum din Paducah, Kentuky și dintr-o dată ușa s-a deschis. Am auzit sunetul clopoțelului. Ușa s-a închis. Acolo stătea un om bătrân, bătrân. Niciodată nu i-am prins numele, dar când a intrat s-a uitat direct la mine. El a spus: "Băiete, ai fost chemat să predici, nu-i așa?" Am spus, "Da, domnule." Era un bătrân, bătrân evanghelist. El a spus, "Vezi tu acea clădire care este chiar afară din această clădire?" Am spus, "Da." El a spus, "Obișnuiam să predic acolo, Duhul lui Dumnezeu cobora și sufletele erau salvate." Eu am spus, "Domnule, vă rog povestiți-mi despre aceasta." A spus, "Nu a fost nimic din evanghelizarea din ziua de azi." A zis, "Predicam două sau trei săptămâni și nu faceam nicio invitație omului păcătos. Noi aram și aram și aram și aram inimile oamenilor până ce Duhul lui Dumnezeu începea să lucreze și să zdrobească inimile lor." Am spus, "Domnule, cum știai când venea Duhul lui Dumnezeu să zdrobească inimile lor?" Și el a zis, "Păi, să-ți dau un exemplu." El a spus, "Cu zeci de ani în urmă am intrat în acest magazin să cumpăr un costum. Cineva îmi dăduse 30 de dolari și spusese, “Predicatore, mergi și cumpără-ți un costum mâine.” Și când am intrat pe ușă, tânărul cleric care avea grijă de magazin s-a întors și s-a uitat la mine și când s-a uitat la mine a căzut pe podea și a strigat, “Cine poate salva un păcătos ca mine?” Și am știut că Duhul lui Dumnezeu coborâse peste acel loc." 
  Acum noi doar mergem și le vorbim, le dăm trei întrebări de probă și îi întrebăm dacă vor să facă o rugăciune și să Îi ceară lui Isus să intre în inima lor și facem un dublu fiu al iadului care niciodată nu va mai fi deschis la Evanghelie datorită minciunii religioase pe care noi, ca evanghelici, am scos-o pe gură.
  Voi spune ceva ce Leonard Ravenhill obișnuia să spună. "Acum înțelegeți de ce predic într-o mulțime de locuri, o dată." Dar acesta este adevărul. Când tratăm superficial păcatul, în primul rând noi luptăm împotriva Duhului Sfânt. "Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul."
  Există predicatori foarte populari astăzi care sunt mai interesați de a-ți oferi cea mai bună viață acum decât sunt de eternitate. Și ei se laudă cu faptul că ei nu menționează păcatul în predicarea lor. Vă pot spune asta. Duhul Sfânt nu are nimic de a face cu slujirea lor dacă nu cumva lucrează împotrivă. Acesta ar fi singurul lucru. De ce? Când un om spune că slujirea lui nu are de a face deloc cu păcatul omului, Duhul Sfânt are. Este o lucrare elementară a Duhului Sfânt de a veni și a convinge lumea de păcat. Așa că să știți asta. Când nu te ocupi în mod specific, cu pasiune, cu dragoste de oameni și de condiția lor depravată, Duhul Sfânt nu este nicăieri în jurul tău. De asemenea suntem amăgitori când ne ocupăm de problema oamenilor în mod ușor ca și păstorii din zilele lui Ieremia. "Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: “Pace! Pace!” Și totuși nu este pace!" Noi nu suntem doar amăgitori, dar suntem imorali, ca un doctor care își neagă jurământul lui Hipocrate pentru că nu vrea să spună cuiva vești rele pentru că crede el că acea persoană se va supăra pe el, se va mânia pe el, va fi tristă. Așa că nu îi spune vestea cea mai necesară ca să-i salveze viața. 
  Aud predicatori astăzi, ei spun, "Nu. Nu,nu,nu,nu,nu. Tu nu înțelegi, frate Paul. Noi nu suntem ca oamenii de pe vremea lui John și Charles Wesley. Noi nu suntem ca și cultura căreia i s-au adresat Whitefield sau Edwards. Noi nu suntem așa de viguroși cum sunt ei. Noi suntem zdrobiți. Noi nu avem atâtea pretenții de sine. Noi suntem slabi. Noi nu putem purta asemenea predicare." Ascultați-mă. Ați studiat vreodată viețile acestor oameni? Ceea ce au predicat ei niciuna din culturile lor nu a putut purta. Nimeni nu a fost vreodată în stare să sufere predicarea Evangheliei. Ei fie se vor întoarce împotriva ei cu ferocitatea unui animal fie se vor converti. Și ca să vă spun un lucru despre noi care suntem mai slabi și nu avem atâtea pretenții de sine, țara noastră și lumea asta este invadată de această maladie distrugătoare a pretenției de sine. Cea mai mare problemă a noastră este că ne respectăm eul mai mult decât Îl respectăm pe Dumnezeu. Noi suntem de asemenea hoți când nu vorbim prea mult despre păcat. Noi suntem hoți.
  Dați-mi voie să vă pun o întrebare. În după-masa aceasta, dimineața aceasta, unde s-au dus toate stelele? A venit vreun uriaș cosmic cu un coș și le-a cules pe toate și le-a aruncat în el și le-a dus într-un alt loc? Unde s-au dus toate stelele dimineața asta? Ele erau acolo, dar noi nu le-am putut vedea. Dar apoi cerul s-a întunecat din ce în ce mai tare și când noaptea s-a facut neagră ca smoala stelele au apărut în întreaga lor splendoare.
  Când refuzi să propovăduiești despre depravarea radicală a oamenilor este imposibil să îi aduci slavă lui Dumnezeu, lui Hristos și crucii Sale pentru că crucea lui Isus Hristos și slava din ea este cel mai mult amplificată când este pusă în fața fundalului depravării. Ea a iubit mult pentru că i se iertase mult și știa cât de mult i se iertase pentru că știa cât de rea fusese. O, noi ne temem să spunem oamenilor despre răutatea lor. Și ei nu Îl pot iubi pe Dumnezeu din cauza aceasta. Le-am furat oportunitatea de a se lauda nu în ei înșiși, ci să urmeze observația, "Cine se laudă, să se laude în Domnul."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu