luni, 21 februarie 2011

Învăţător răbdător

     Atunci Isus le-a zis: "O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa? Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El." ~Luca 24:25-27~
     Urmaşii lui Isus pot fi deseori foarte încăpăţânaţi. De aceea a fost atât de dificil procesul de învăţare pentru cei doisprezece şi pentru ceilalţi ucenici? În primul rând pentru că le lipsea înţelegerea spirituală. Aveau auzul greoi şi înţelegerea greoaie. Uneori erau căpoşi, înguşti neghiobi şi orbi. Toţi aceşti termeni sau alţii echivelenţi sunt folosiţi pentru a-i descrie pe ucenicii din Noul Testament. Şi cum a rezolvat Isus problema lipsei lor de înţelegere spirituală? A continuat să-i înveţe. Chiar şi după înviere, a rămas patruzeci de zile pe pământ "vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu"~Fapte 1:3~
     Dacă te lupţi să înţelegi anumite adevăruri ale Scripturii, simte-te acasă. Ucenicii au fosr la fel de promiţători! Din fericire, avem un Învăţător răbdător, care nu va înceta să ne înveţe lucrurile pe care trebuie să le ştim. Şi se bucură să ne aprofundeze tot mai mult în comorile harului Său. Continuă să-L urmezi: El va continua să te înveţe.
                                                                         ~John MacArthur~

Victimă sau biruitor?

     Se spune, uneori, că oamenii sunt victime ale împrejurărilor. Este adevărat? Suntem noi victimele unor experienţe nedorite în viaţă sau e posibil să ieşim biruitori din aceste lucruri? De obicei nu suntem răspunzători
de circumstanţele prin care trecem, dar trebuie să înţelegem că suntem responsabili pentru felul în care ne raportăm la aceste circumstanţe. O victimă simte că nu poate face nimic în situaţia în care se află. Priveşte momentele dificile şi-şi zice că sigur nu le poate depăşi şi nici nu creşte spiritual prin ele. Dacă nu trăieşte cum ar trebui, spune că asta-i din cauza a ceea ce alţii au făcut sau n-au reuşit să facă. El e doar o biată victimă aflată într-o situaţie fără scăpare şi pentru asta îşi plânge de milă cât încape. Un biruitor înfruntă dificultăţile prin harul Domnului şi, prin credinţă, găseşte putere să se ridice deasupra lor. Aşa cum spune Pavel: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte”. ~Filip. 4:13~ Acesta este limbajul unui biruitor. 
     Victime şi biruitori în Biblie
    Robii care au primit talanţii. În pilda talanţilor ~Matei 25~, constatăm diferite atitudini ale acelor oameni. Stăpânul a dat robilor cinci, doi şi respectiv un talant – „fiecăruia după puterea lui.” Aceasta arată că Dumnezeu este în mod sigur corect cu noi. El îngăduie anumite lucruri în viaţa noastră în funcţie de capacitatea fiecăruia şi nu după un standard pe care nu-l putem atinge. Doi din robi s-au manifestat ca biruitori. Prin negoţ, fiecare din ei a dublat numărul talanţilor primiţi, iar amândoi au fost bine răsplătiţi de stăpân. Dar celălalt s-a comportat ca o victimă. Şi-a îngropat talantul, iar când stăpânul s-a întors, i-a oferit următoarea scuză: „Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat, şi strângi de unde n-ai vânturat.” Acel rob a stârnit mânia stăpânului şi a suferit în consecinţă. Întocmai ca şi robul necredincios, unii oameni spun azi că Dumnezeu e un stăpân aspru. Putem fi ispitiţi să gândim că, în împrejurările vieţii noastre, este chiar foarte dificil să trăim o viaţă creştină de biruinţă. Dar trebuie să fim convinşi că Dumnezeu este întotdeauna corect. Satan este stăpânul dur şi nemilos. De reţinut – robul nu trebuia neapărat să dubleze suma, aşa cum au făcut ceilalţi. Stăpânul ar fi fost mulţumit dacă talantul i-ar fi adus dobândă. Robul necredincios a spus: „Mi-a fost teamă.” Victimelor le este adeseori teamă; se tem de viitor, se tem de prezent. În ~1 Ioan 4:18~ citim: „În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” Mare parte din problema victimei e că ea nu simte dragostea divină aşa cum trebuie şi atunci dă vina pe Dumnezeu şi pe alţii pentru necazurile prin care trece.
     Cain şi Abel. În relatarea din ~Genesa 4~ 
    Cain s-a considerat o victimă deoarece Dumnezeu refuzase jertfa sa, dar o acceptase pe cea a lui Abel. Însă el n-a fost obiectul nemulţumirii arbitrare a lui Dumnezeu, ci mai degrabă victima propriei lipse de respect 
faţă de Dumnezeu, la care se adaugă gelozia, mânia şi amărăciunea. Dumnezeu a fost corect cu Cain şi i-a dat o altă şansă. „Dacă faci bine, vei fi bine primit.” În acest moment, Cain ar fi putut deveni un biruitor şi nu o victimă a păcatului său. Căindu-ne de păcate şi îndreptândune, vom fi primiţi cu siguranţă şi vom ajunge biruitori. Dar dacă refuzăm să ne recunoaştem fărădelegea, vom fi o victimă ce a luat-o pe drumul spre pierzare, exact ca şi Cain. Cain s-a umplut de o aşa amărăciune, încât l-a ucis pe Abel, iar rezultatul a fost 
condamnarea sa de a fi mereu un pribeag şi un fugar. „Cain a zis Domnului: «Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi.»” Din nou, tipic pentru cineva care se consideră o victimă. El se plânge că urmările păcatului său sunt nedrepte şi mai mult decât poate îndura. Am putea spune că Abel a fost victima mâniei fratelui său. Dar cine a fost adevăratul biruitor şi cine victima? În ~Evrei 11:4~ spune: „Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu 
o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.” Potrivit însăşi mărturiei lui Dumnezeu, în acest caz, Abel a fost biruitorul. 
     Isus.  A fost Isus o victimă a crucii? Am putea spune că da, deoarece nimeni altcineva n-ar fi putut aduce o jertfă eficientă pentru păcatele omenirii. Totuşi, în esenţă, Isus a fost un biruitor, nu o victimă, pentru că El n-ar fi trebuit să moară pentru noi. El s-a dat pe Sine pentru că aceasta a fost voia Tatălui şi singura modalitate de salvare pentru omenire.Isus a fost biruitor şi în altă privinţă. Moartea Lui n-a venit pentru că nişte oameni nelegiuiţi L-au pironit pe cruce. Nu omul I-a luat viaţa, ci El a dat-o pentru păcatele noastre şi apoi a înviat triumfător pentru desăvârşirea răscumpărării noastre. Ce Biruitor măreţ şi glorios!
     Pavel. Ar fi uşor să-l considerăm pe Pavel o victimă a multor împrejurări dificile. Dar să privim la mărturia lui din 2 Corinteni 4:8-10: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi. Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, 
omorârea Domnului Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru.” Fiecare realitate dură care l-ar fi putut înfrânge pe Pavel (încolţit, în grea cumpănă, prigonit, trântit jos) este urmată de un dar al biruinţei! Să citim şi versetele 17 şi 18: „Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnicăde slavă. Pentru că noi nu ne uităm la ucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice.” Cum putea vorbi Pavel despre „încercări uşoare de o clipă”? Pentru că el privea la lucrurile de sus şi nu la cele de jos. 
     Asta e diferenţa majoră între o victimă şi un biruitor.Influenţe care-i înşeală pe oameni Originile şi descendenţele familiale. Nu putem face nimic să ne schimbăm obârşia, dar nu trebuie să fim victime ale eşecurilor tatălui sau ale bunicului. Deşi păcatele tatălui pot aduce dificultăţi spirituale copiilor, ele nu vor fi o scuză în Ziua Judecăţii. Dumnezeu nu va trece cu vederea păcatele cuiva, pe baza faptului că a fost o victimă a 
circumstanţelor. Din cauza dificultăţilor tatălui sau ale bunicului în relaţia cu biserica şi cu alţii, unii oameni dau vina pe spiţa de neam pentru problemele lor permanente. Sunt ei victime sau e vorba de o lipsă de dăruire? De cealaltă parte, există tineri care simt că sunt victime ale unor părinţi mult prea stricţi. Pot exista şi unele cazuri extreme de acest fel, dar, dacă părinţii tăi sunt puţin mai severi ca alţii, dă slavă Domnului. Dacă ar fi fost altfel, ai fi putut deveni o victimă în adevăratul sens al cuvântului.
     Presiunea rea a anturajului. Cu toţii am simţit-o – presiunea aceea puternică de-a face anumite lucruri pentru ca să fim la fel ca ceilalţi. Presiunea anturajului greşit a făcut multe victime, mai ales printre cei tineri. Ce 
vei face tu, tinere, când te vei afla în mijlocul unor nelegiuiţi? Trebuie să te decizi ca, prin harul Domnului, să faci binele, deşi ai putea fi catalogat ca demodat. Urmările presiunii anturajului greşit pot fi stilurile extravagante de tunsori, îmbrăcămintea necorespunzătoare care să atragă atenţia, lipsa de modestie, maşini şi case extravagante sau tehnologia nouă de ultimă oră. 
     Ne comportăm ca nişte victime dacă cedăm presiunii în aceste domenii. Dar dacă suntem biruitori, vom căuta să plăcem mai mult lui Dumnezeu decât oamenilor, indiferent de ce fac alţii. O reacţie obişnuită a tinerilor de azi este: „Dar toţi o fac!” Ca părinţi, trebuie să trasăm anumite limite care-i vor pregăti pe copiii noştri să facă alegeri sănătoase pe cont propriu. În felul acesta, ei pot ajunge biruitori cu adevărat şi nu victime. 
     Ispite puternice.  Trăim într-o societate cu standarde morale foarte îngăduitoare. Suntem noi biruitori sau victime care încearcă să arunce vina pe umerii altcuiva? Auzim uneori expresia: „Diavolul m-a împins s-o fac.” Prin această afirmaţie, noi spunem de fapt că diavolul e mai puternic decât Dumnezeu, care ne poate da putere să biruim ispita. Dumnezeu ne va da acea putere să privim la El prin credinţă, dacă noi dorim sincer biruinţa, dacă cooperăm cu El. 
     Simţim că lumea este atât de decăzută şi că imaginile imorale sunt afişate în atât de multe locuri încât este practic imposibil să ne păstrăm mintea curată? Trebuie să dăm mai multă importanţă unor porunci biblice. „Nu purtaţi grijă de firea pământească, ca să-i treziţi poftele” ~Rom. 13:14~. „Să nu daţi prilej diavolului” ~Efes.4:27~. „Fugi de poftele tinereţii” ~2 Tim. 2:22~. Ascultarea acestor sfaturi ne va ajuta foarte mult să fim biruitori şi nu victime. 
     Atmosferă nesănătoasă în biserică. Uneori simţim că biserica stagnează şi că nimic nu se întâmplă. Predicile sunt seci, iar activităţile bisericeşti fără viaţă; ne trebuie ceva puţin mai activ. Chiar aşa stau lucrurile sau suntem noi victimele propriei noastre obtuzităţi şi lipse de entuziasm? Desigur, nici o biserică nu este desăvârşită în toate privinţele. Probabil s-ar putea face unele lucruri pentru creşterea vitalităţii şi inspiraţiei. Dar până la urmă, vom fi noi victime sau biruitori în privinţa situaţiei din biserica noastră? Dacă luăm poziţia victimei, chiar dacă situaţia ar fi perfect sănătoasă, vom sfârşi în amărăciune, înfrângere şi robie, în defavoarea noastră şi a copiilor noştri. Vom sta deoparte sau vom face tot ce putem pentru propăşirea bisericii?
     n vremea lui Daniel, starea spirituală a israeliţilor degenerase atât de mult, încât Dumnezeu i-a îngăduit să fie luaţi în robie. Dar Daniel n-a devenit nicicum o victimă a descurajării sau a înfrângerii. El a fost un biruitor care s-a hotărât în inima lui să nu se spurce – chiar în mijlocul unei societăţi păgâne. Atitudinea lui a avut cu siguranţă un efect pozitiv asupra celor trei tineri evrei care erau cu el, posibil şi asupra altora. Daniel este un exemplu strălucitor de biruinţă în situaţia unei biserici aflate în suferinţă.
     Biruitorul poate primi multe binecuvântări. „Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui”. ~Apoc. 3:5~ Într-adevăr, „în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru” ~Rom. 8:37-39~. Ce-am putea cere mai mult? Alegerea este a noastră. Ce vom fi victime sau biruitori?
                                                                                         de David M. Fisher din revista Sămânţa Adevărului