marți, 29 martie 2011

Ce mare har!

1. Ce mare har să poţi vedea cu ochii tăi lumina,
Dar mult mai mare har tu ai când ţi-e iertată vina.
Ce mare har, ce mare har,
Să ai iertată vina.

2 . Ce mare har să poţi s-auzi cu-a ta ureche cântul,
Dar mult mai mare har tu ai, când poţi s-auzi Cuvântul.
Ce mare har, ce mare har,
S-auzi tu azi Cuvântul.

3. Ce mare har să poţi să guşti din roade de tot felul,
Dar mult mai mare har tu ai, când guşti ce bun e Domnul.
Ce mare har, ce mare har,
Să vezi ce bun e Domnul.

4. Ce mare har, ca mirosind parfum de flori frumoase
Să răspândeşti mereu în jur miresme sfinte-alese.
Ce mare har, ce mare har
Să respândeşti miresme.

5. Ce mare har să crezi în El văzândul ca şi Toma,
Dar mult mai mare har să crezi, deşi nu-L vezi acuma.
Ce mare har, ce mare har,
Să crezi în El acuma.
                           Amin!

Despre rugăciune

 Compozitorul unei cântări spune: „Rugăciunea este respiraţia vitală a creştinului, aerul său.” Scopul acestui articol este să motiveze părinţii pentru a se ruga. Câteva principii ale rugăciunii regăsite în Efeseni 3 vor fi baza gândurilor noastre. 
  Elementele rugăciunii Pavel se referă la poziţia în rugăciune când afirmă: „îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos”~Efeseni 3:14~. El se vedea cel mai neînsemnat dintre sfinţi. 
  Această atitudine este punctul de plecare al rugăciunii. Noi suntem lipsiţi, prin urmare, venim în rugăciune la Dumnezeu care este singurul nostru ajutor. Rugăciunea atinge resursele veşnice ale lui Dumnezeu. Ne rugăm să înţelegem voia şi scopul lui Dumnezeu. Rugăciunea ne ajută să îndeplinim planul lui Dumnezeu. Ea ar trebui să ne unească şi să ne contopească cu scopurile şi caracterul lui Dumnezeu. Pentru a face aceasta, Dumnezeu ne oferă harul Său şi „bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos”. Da, toate bogăţiile spirituale şi toată înţelepciunea sunt ascunse în Isus Hristos, iar rugăciunea este cheia de a intra în posesia lor. 
  Rugăciunea are putere doar dacă este întărită de Duhul lui Dumnezeu. Iuda vorbeşte despre rugăciunea în Duhul Sfânt. Pavel, în Romani 8, spune că Duhul Sfânt mijloceşte la Dumnezeu cu rugăciunile noastre. Cu siguranţă, nu este corect să rostim rugăciuni ca profeţii lui Baal din ~1 Împăraţi 18~. 
  Viaţa condusă de Dumnezeu este cea care apelează la sala tronului din cer Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde.” ~Ieremia 33:3~ „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.” ~Matei 7:7~ Gândeşte-te la ideile de mai sus şi vei observa că sunt elementele de bază ale rugăciunii. Dumnezeu ni le-a dat prin apostolul Pavel, un „părinte” extraordinar, rugativ. 
  Practica rugăciunii Rugăciunea trebuie să aibă un loc deosebit în viaţa fiecărui sfânt – în rugăciunile personale, familiale, congregaţionale, pentru binecuvântarea mesei şi în vremuri deosebite. Pavel a scris în mod simplu: „Rugaţi-vă neîncetat.” ~1 Tesaloniceni 5:17~ Ca să avem această dispoziţie înspre rugăciune, trebuie să avem un timp şi un loc unde să ne întâlnim zilnic cu Dumnezeu.
  Ce Îi cerem lui Dumnezeu? În primul rând, venim înaintea Lui cu nevoia noastră de sfinţenie şi de har. De asemenea, stăruim înaintea Lui pentru copiii noştri (care sunt binecuvântările Lui speciale) înainte şi după naşterea lor. Ne rugăm pentru mântuirea lor, pentru puritatea lor, pentru educaţia lor, pentru credincioşia lor faţă de Domnul, pentru parteneri evlavioşi, dacă Domnul îi va călăuzi să se căsătorească şi pentru har deosebit dacă El alege altceva.
  Alături de Ana, fiecare părinte ar trebui să poată spune: „Pentru copilul acesta mă rugam”. ~1 Samuel1:27~ Aceasta înseamnă că noi ne dorim copii şi că ne rugăm zilnic pentru ei până moartea ne desparte. Rugăciunile noastre au un impact deosebit în viaţa copiilor noştri. Din viaţa de rugăciune se revarsă laude şi mulţumiri. „Mulţumiţi totdeaunalui Dumnezeu Tatăl.” ~Efeseni 5:20~ 
  Recunoaştem cu bucurie fiecare rugăciune ascultată, precum şi frumuseţea, şi sfinţenia Dumnezeului nostru, căruia îi place să asculte şi să răspundă la fiecare cerere.
  Satan a văzut protecţia lui Dumnezeu în viaţa lui Iov, care era un tată rugativ. Dragi părinţi, înălţăm noi ziduri de rugăciune în jurul copiilor noştri? Nimic altceva nu poate controla puterea lui Satan. El tremură când îl vede pe cel mai slab sfânt în genunchi. 
  Ce lucruri Îl determină pe un părinte să se roage şi care sunt rezultatele rugăciunii? Problemele ar trebui să dea naştere rugăciunii. Ana a trecut prin provocări asemănătoare. Ea
nu avea copii. Rivala ei îngreuna situaţia şi mai mult. Dumnezeu s-a folosit de aceasta să-i dea o sarcină grea Anei. Învăţăm noi să fim părinţi rugativi, asemenea Anei, prin încercările şi ispitele pe care Dumnezeu le permite? Satan însuşi ne-ar sta în cale. Lui îi place să se interpună între Dumnezeu şi sfântul care se roagă.
  În timpul şederii israeliţilor în Egipt, Faraon a poruncit: „Să aruncaţi în râu pe orice băiat (israelit) care se va naşte, şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.” ~Exod. 1:22~ Cu siguranţă, rugăciunile părinţilor lui Moise au avut un rol însemnat în cruţarea vieţii lui Moise.
  Rugăciunile făcute de trei ori pe zi ale lui Daniel l-au ţinut credincios Domnului şi au avut drept rezultat eliberarea lui din groapa cu lei. Trebuie să avem toată plinătatea lui
Dumnezeu. Trebuie să conştientizăm puterea Lui de-a face „nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” ~Efeseni 3:20~. Trebuie să învăţăm să ne transformăm problemele înrugăciuni. Satan vrea să ne umple cu ură; noi să cerem dragoste. Principiile şi practica rugăciunii se unesc în scopul rezolvării problemelor celui ce se roagă, iar Dumnezeu este slăvit.
  Avem nevoie de viziune. Ucenicii au spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm.” ~Luca 11:1~ Învăţăm prin exerciţiu. Rugându-ne, observăm nevoia de rugăciune. Doar veşnicia va descoperi deplina valoare a rugăciunii. Adună cerul cu bucurie mireasma rugăciunilor noastre? 
  Cum decurge viaţa ta de rugăciune? Pricepem noi „dragostea lui Hristos, care întrece orice înţelegere”? Suntem „umpluţi cu plinătatea lui Dumnezeu”? Stăm noi în picioare înaintea Domnului ca Avraam? Suntem şi noi asemenea lui Eprafa, care „totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu”? ~Coloseni 4:12~. Lucrarea rugăciunii este cea care aduce progres în rugăciune.
  Stăruieşte în rugăciune. Moise este un exemplu deosebit în această privinţă. El a dorit aşa de mult slava lui Dumnezeu şi binecuvântarea poporului său, încât a fost gata să-i fie şters numele din Cartea lui Dumnezeu de dragul poporului său. Bucuria sublimă a părinţilor rugativi este aceea de a vedea copiii că aleg şi urmează calea adevărului. Desăvârşirea va fi rezultatul final. Rugăciunea ne modelează viaţa după chipul lui Dumnezeu. Rugăciunea ajută la îndepărtarea păcatului, detronarea eului şi zădărnicirea greşelilor. Ne aduce în voia desăvârşită şi deplină a lui Dumnezeu. „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” ~Iacov 5:16~ 
   Părintele care se roagă ajunge în prezenţa Celui care este frumuseţea desăvârşită alături de copiii lui, precum şi de cei pentru care se roagă! „Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.” ~Psalmul 17:15~
  Să ne rugăm neîncetat şi să nu obosim! 
                                                                                      ~de Sidney M. Carpenter~