marți, 28 iunie 2011

Viaţa senină!




Ştiu că viaţa-n Hristos e senină,
Ştiu că norii doar trec călători
Lasă-n urmă lumină, si-o să vină
Ai dimineţii zori...
Chiar de cerul e gol şi departe, 
Cred că Domnul e-acolo mereu
Şi mai vrea să ne poarte cu-ndurare 
Spre-a veşniciei ţări...

Când nu te-am cunoscut, Tu pe min’ m-ai ales
Lângă mine-am văzut, erai Domnul meu,
Azi ştiu, văd Mâna Ta.
Chiar de n-am priceput, poate n-am înteles
Pas cu pas lângă mine mereu ai mers
Acum văd cum Gloria Ta îmi umple inima...

Cred că sângele curs pentru mine 
E un preţ ce-ai plătit doar prin har
Şi vreau viaţa să-mi fie jertfă vie,
Curată pe altar...

luni, 27 iunie 2011

Rugăciunea unei fetiţe

   Helen Roseveare, doctor şi misionar englez în Zair, a povestit ce i s-a întamplat în Africa. A spus aceasta întamplare în mărturia ei de miercuri seara, la Biserica Baptistă Thomas Road. Miercuri seara urmatoare, Jerry Falwell, înabuşindu-şi cu greu tulburarea, a spus: "Aproape că mă simt vinovat să stau la acest amvon după cea care a vorbit aici săptamana trecută." 
 Într-o noapte am lucrat din greu ca să asist o mamă la naştere, dar în ciuda tuturor strădaniilor noastre, ea a murit lăsând în urma un bebeluş mititel, născut prematur, şi o fetiţă de doi ani, plângând. A fost dificil să pastram bebeluşul în viata, deoarece nu aveam incubator (nu era electricitate pentru alimentarea unui incubator) şi nimic care să faciliteze metodele necesare şi speciale de hrănire. Cu toate că ne aflam la ecuator, nopţile erau deseori friguroase şi înşelătoare. Una din moaşele studente a mers după cutia pe care o aveam pentru asemenea copii şi după scutecul de bumbac în care bebeluşul avea să fie înfăşurat. Alta a mers să pună lemne pe foc şi să umple o sticla cu apa fierbinte. Puţin mai târziu, a venit înapoi supărată şi mi-a spus că, în timp ce umplea sticla, aceasta s-a crăpat. Cauciucul se distruge uşor în climatul tropical.  "Şi era ultima noastră sticlă pentru apă fierbinte!" exclamp ea. Aşa cum în Vest nu are nici un rost să plângi pentru laptele vărsat, aşa şi în Africa Centrală poate fi considerat fără rost sa plângi după sticle sparte. Dar nu cresc în copaci şi nu sunt nici magazine pe cărările pădurii. "Bine", i-am spus "pune copilul lângă foc cât se poate de aproape ca să fie în siguranţă şi tu culcă-te între bebeluş şi uşa ca să-l aperi de curent. Misiunea ta e să ţii copilul cald."  Următoarea zi, pe la prânz, aşa cum făceam în majoritatea zilelor, am mers să mă rog cu fiecare dintre copiii orfani care voiau să mă însoţească. Le-am dat celor mici diferite sugestii pentru motive de rugăciune şi le-am spus şi despre bebeluş. Le-am explicat problema noastră, aceea de a ţine copilul tot timpul destul de cald, menţionând şi despre sticla pentru apa fierbinte. Bebeluşul putea muri imediat dacă făcea friguri. Le-am spus şi despre sora lui de doi ani, care plânge pentru că mama ei a murit. O fetiţă de zece ani, Ruth, s-a rugat cu obisnuită sinceritate concisă a copiilor noştri africani. "Doamne, te rog", s-a rugat ea "trimite-ne o sticla. Nu maine, ca n-ar mai fi de nici un folos pentru că mâine copilul va fi mort, ci trimite-o, te rugăm, în după-amiaza asta." În timp ce ma sufocam în mine din pricina îndrăznelii rugăciunii, ea a adăugat în încheiere: "Şi dacă tot te ocupi de asta, n-ai vrea să trimiţi şi o păpuşică pentru fetiţâ, astfel încât să ştie că Tu te gândeşti la ea?" Aşa cum se întampla deseori la rugăciunile copiilor, eram pusă într-o situaţie dificilă. Puteam să spun din toata inima: "Amin"? Pur şi simplu nu credeam că Dumnezeu ar putea face asta. O, da, ştiam ca El poate face orice. Aşa spune Biblia. Dar sunt limite, nu-i aşa? Singurul mod prin care Dumnezeu putea răspunde acestei rugăciuni aparte era primirea unui pachet de acasă. Eram în Africa de mai mult de patru ani şi niciodată nu primisem nici măcar un pachet de acasă; şi chiar dacă cineva mi-ar fi trimis un pachet, cine ar fi pus în el o sticlă pentru apă fierbinte? Eram doar la ecuator!  La jumatatea dupa-amiezii, în timp ce predam la şcoala de asistente, am primit un mesaj ca era o maşina la uşa din faţa a casei mele. Cand am ajuns acasă, maşina plecase, dar acolo, pe verandă, era un pachet mare, de mai multe kilograme. Am simtit cum mi se adunau lacrimi în ochi. N-am putut sa deschid singură pachetul, aşa că am trimis după copiii orfani. Împreuna am scos şnurul, desfăcând cu grijă fiecare nod. Am împăturit hârtia, având grijă ca să nu o rupem degeaba. Curiozitatea şi emoţia creşteau. Treizeci sau patruzeci de ochi priveau cu cea mai mare atenţie cutia cea mare de carton. Întai am scos pulovere împletite, frumos colorate. Ochii le străluceau când le-am împărţit. Apoi am găsit bandaje tricotate pentru pacienţii leprozeriei şi copiii păreau puţin plictisiţi. A urmat o cutie de stafide - aveam să facem umplem un cuptor cu minunate chifle pentru week-end. Când am controlat din nou cu mâna în cutie, am simţit... ar fi putut fi? Am apucat şi am scos din cutie – "da, o sticlă de cauciuc pentru apă fierbinte, nou-nouţă!" am strigat. Nu-I cerusem lui Dumnezeu s-o trimită; de fapt nici n-am crezut că el va trimite aşa ceva.  Ruth era în primul rând de copii. S-a repezit în faţă, strigând: "Dacă Dumnezeu a trimis sticla, sigur este şi păpuşa!" Scotocind prin cutie, ea scoase o păpuşă mică, îmbrăcată minunat. Ochii îi străluciră! Nu se îndoise deloc. Uitandu-se la mine, întrebă: "Aş putea merge cu tine, mami, să dau păpuşica acelei fetiţe ca să ştie că Isus cu adevarat o iubeşte?" Acel pachet călătorise timp de cinci luni. Fusese trimis de fostul meu instructor de la Şcoala Duminicală, a auzit şi a ascultat îndemnul lui Dumnezeu de a trimite o sticlă pentru apă fierbinte chiar la ecuator. Şi o fetiţă pusese înăuntru o păpuşă pentru un copil african - cu cinci luni înainte - ca raspuns la rugăciunea plină de credinţă a uneia de zece ani care a spus "în după amiaza asta". "Înainte ca să ma cheme, le voi raspunde!" ~Isaia 65:24~

marți, 14 iunie 2011

Sfaturi pentru fete

   O fată cumpătată îşi va demonstra cumpătarea prin vorbirea şi purtarea ei. Se va angaja cu vioiciune în jocurile de recreere, în proiectele de la şcoală şi va fi comunicativă şi prietenoasă cu băieţii antrenaţi în aceste acţiuni. Dar nu va căuta cu îndrăzneală atenţia unui băiat vorbind tare, chicotind în exces sau comportându-se prosteşte.
   Mabel Hale spune în cartea sa,  (Beautiful Girlhood) Tinereţea frumoasă a unei fete: „Atunci când fetele au ca prieteni băieţi şi bărbaţi, ele trebuie să fie mai atente cu aceştia decât cu fetele, când vine vorba să discute şi să interacţioneze cu ei. Graniţa dintre prietenie şi romantism este foarte îngustă şi relaţia care începe doar ca prietenie poate să devină ceva mult mai serios...  Din nou, dacă o fată va deveni prea familiară într-o prietenie cu bărbaţii, este predispusă să le dea acestora o impresie greşită despre ea. 
   Aceasta se poate comporta ca „o bună prietenă”, iar ei să interpreteze că ea a renunţat la o parte din drepturile ei şi nu se aşteaptă să fie tratată cu stima şi respectul acordate de obicei femeilor cinstite. Orice fată care are această reputaţie se află pe un teren periculos.” Apoi, Mabel afirmă: „Când fetele sunt în compania băieţilor sau a bărbaţilor, făcând un lucru sau altul, ele ar trebui să fie sociabile, prietenoase, vesele chiar, dar să nu uite niciodată că e de datoria lor să evite şi să se simtă stingherite de o familiaritate prea mare şi, totodată, să nu uite că orice bărbat sau băiat serios le va respecta pe fetele care se comportă ca nişte doamne.”
  „Prietenia adevărată nu-i va cere niciodată unei femei să facă un pas înapoi de la demnitatea şi discreţia sa de femeie. Pentru ea, cinstea dovedită preţuieşte mai mult decât orice altceva.” O fată cumpătată are o înfăţişare modestă, îmbrăcându-se îngrijit, dar modest, pentru slava lui Dumnezeu. Totodată, ea este smerită în comportamentul ei, văzându-şi în linişte de treabă la şcoală sau acasă. Trebuie să ştie că este tânără şi că sunt multe lucruri pe care trebuie să le înveţe înainte să i se încredinţeze responsabilităţile unei femei. Ea are nevoie de îndrumările mamei şi învăţătoarei ei, ştiind că ele cunosc mai multe despre viaţă decât ea. 
   Pe lângă stăpânirea de sine, o atitudine rezervată trebuie păstrată şi faţă de lucrurile pe care urmează să le descopere mai târziu. De exemplu, dacă semeni salată, ai putea să opreşti ca rezervă câteva seminţe pentru a le planta mai târziu, în timpul verii. La fel, o fată rezervată este în aşteptare. Mai târziu, dacă va fi voia Domnului, ea va avea o relaţie de prietenie specială cu un tânăr, prietenie care va duce la căsătorie.
   Totuşi, acum îţi clădeşti reputaţia şi caracterul. Trebuie să doreşti să devii o femeie virtuoasă, dar nu uita că deocamdată nu eşti. A te gândi la băieţi când eşti prea tânără poate dăuna formării caracterului tău. O fată care e interesată să atragă atenţia băieţilor îşi neglijează frecvent alte activităţi utile, ajungând să nu mai corespundă idealurilor adevăratei feminităţi. Fii atentă la ochii tăi. Ai grijă să nu-ţi fugă în toate părţile şi învaţă să fi modestă în felul în care priveşti. Nu schimba priviri „speciale” cu un băiat. O fată cu privire ademenitoare
poate intra în probleme nebănuite. Fii stăpână pe privirea ta. „Ochii tăi să privească drept, şi  pleoapele tale să caute drept înaintea ta.” (Prov. 4:25) Fii atentă la rochia ta. Chiar şi atunci când te joci şi alergi, trebuie să ai grijă ca rochia să stea cum trebuie. 
   Îţi aminteşti că Eva, în Genesa 3, a vrut să aibă ceea ce Dumnezeu a spus că nu are voie. Fetele se aseamănă mult cu Eva. Ele vor să se simtă bine ACUM. Ele vor să se simtă bine cu băieţii ACUM. Cel rău le păcăleşte să creadă că nu contează deloc; ele vor doar să se simtă bine. Dar cel rău este un mincinos! Ba contează! Aşteaptă să ai o prietenie deosebită cu un tânăr când vei fi mai matură. Aşteaptă până ce Domnul te conduce spre o astfel de prietenie. Nu fi ca Eva, dorind imediat orice binecuvântare. Învaţă să aştepţi!
   Respectul. Dacă eşti fată sau femeie, aceasta este o binecuvântare deosebită. Dumnezeu vrea să fii o binecuvântare pentru alţii. Ajută, fii drăguţă şi atentă! Trăieşte astfel încât să te respecţi pe tine însăţi. Trăieşte astfel încât alţii să te poată respecta. Dacă o fată este naivă şi se ţine de năzbâtii ridicole de dragul „distracţiei”, ar putea alţii să o cinstească, să aibă o stimă deosebită pentru ea, să o respecte?
   Citeşte cărţi cu personaje demne de respect. Romanele de dragoste îi umplu mintea fetei cu dorinţe pentru care ea nu este pregătită încă. Asemenea cărţi au, în mod frecvent, paragrafe scurte şi subtile care aduc în minte gânduri murdare. În Efeseni 4:19, Pavel spune că neamurile „săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie.” Oare nu aşa se întâmplă cu fata care citeşte cu nesaţ romane de dragoste la rând? 
   În Efeseni 5:5, Pavel pare că asociază persoana păcătoasă, plină de dorinţe cu idolatria! Doreşti mai mult atenţia din partea băieţilor decât să fii pe placul Domnului? Fugi de o astfel de idolatrie şi cere-I lui Dumnezeu să te înveţe să-L iubeşti pe El din toată inima ta. În ceea ce priveşte cărţile, prietena noastră Mabel Hale vine cu această ofertă: „Ceea ce este adevărat în privinţa prieteniilor interpersonale, este valabil şi în cazul unei simpatii faţă de un personaj. Dacă aleg cărţile care îmi plac şi apoi îţi dau lista cu acele cărţi, tu vei ştii, chiar dacă nu m-ai întâlnit niciodată, ce fel de persoană sunt, ce fel de gânduri îmi trec prin cap şi ceapreciez cel mai mult la persoane şi lucruri. Aşadar, aleg cărţi pe care le consider că sunt cele mai bune pentru mine, le citesc cu atenţie până le înţeleg şi asimilez gândurile cuprinse în ele; astfel, odată cu trecerea timpului, voi ajunge să mă asemăn cu aceste cărţi în gândire şi mă voi abate de la direcţia spre care m-aş fi îndreptat în mod normal...
   Cred că fiecare fată ar fi în stare să aleagă bine dacă, atunci când începe să citească o carte, şiar pune următoarele întrebări: Mi-ar plăcea să-i citesc mamei cu voce tare această carte? M-aş simţi onorată dacă aş cunoaşte, în viaţa reală, în mod intim persoanele din carte? O societate morală va aproba comportamentul acestor personaje? Aş putea să-mi creez un model de viaţă după idealurile pe care le găsesc aici? M-ar ajuta citirea acestei cărţi să-L slujesc mai bine pe Domnul? Dacă la aceste întrebări se poate răspunde afirmativ, atunci cartea ar putea fi citită fără probleme; dacă nu, indiferent cât de interesantă ar fi, trebuie lăsată deoparte, deoarece este otravă. Lectura poveştilor de dragoste, în care îndrăgostiţii se întâlnesc pe ascuns în locuri întunecate şi ferite, se îmbrăţişează şi se mângâie şi ale căror acţiuni cresc febra romantismului şi a imaginaţiei cititorului, este foarte dăunătoare pentru tinerele fete şi nu foloseşte nimănui... Este aproape la fel de rău să citeşti cărţi care te leagă în mod intim de personaje negative precum este să-ţi faci prieteni din această categorie de oameni.”
   Reputaţia. Poate crezi că eşti o bună prietenă de-a băieţilor când pălăvrăgeşti cu ei şi chicoteşti la apariţia lor. Şi totuşi, deseori, aceşti băieţi nu ştiu cum să se comporte când te văd acţionând astfel. Încet-încet vor ajunge să te catalogheze ca „fata cu gura până la urechi” sau „fata care  nu are niciodată un gând serios”, iar reputaţia ta este distrusă. Nu te juca şi nu flirta cu un băiat. Flirtul este căutarea atenţiei din partea unui băiat fără să te gândeşti serios la căsătorie.
  Cităm încă o dată din Tinereţea frumoasă aunei fete: «Fetele au o influenţă mai mare decât îşi închipuie asupra băieţilor. Un băiat care este grosolan şi scandalagiu în prezenţa unei fete se poate comporta foarte frumos în prezenţa altei fete şi aceasta pentru că cea din urmă este diferită. Dacă este gălăgioasă şi râde la remarcile sale prosteşti şi ofensive, el se va comporta la fel, dar dacă se va afla în prezenţa unei fete care nu va zâmbi niciodată la ceea ce este nepoliticos şi vulgar, care este întotdeauna liniştită şi cumpătată în felul ei, el va acţiona aşa în modul în care îi va plăcea acesteia. Va da impresia că se simte mai în largul lui cu prima fată, dar o va respecta mai mult pe cea de-a doua. Nici o fată nu-şi va face vreun bine dacă permite băieţilor să fie prea familiari cu ea. Aceasta va putea să se comporte aşa încât ei să nu-şi permită vreo libertate. Fetele nu ar trebui să se încaiere cu băieţii... sau să se ţină de mână cu ei... Nu e nimerit pentru fete să fie oricând dispuse să accepte complimente din partea băieţilor. Fii rezervată şi atentă şi, chiar dacă nu PARI că eşti atât de populară ca fata zvăpăiată, care iese în evidenţă, care totdeauna îşi face de cap cu băieţii, tu vei fi respectată de băieţii şi tinerii de valoare, iar ea nu va fi...
   Nu e cel mai bun lucru pentru o fată să vrea să fie ceea ce se numeşte „un tovarăş bun” cu băieţii, fiind astfel interesată mai mult de jocurile şi preocupările băieţilor. Bărbaţii şi băieţii se aşteaptă ca femeile şi fetele să fie diferite de ei, iar atunci când aceştia întâlnesc o fată care copiază tot timpul felul lor de a fi şi acţiunile lor în încercarea de a fi una de-a lor, acest lucru face ca valoarea acelei fete să scadă în ochii băieţilor. Nouă nu ne place băiatul mămos sau bărbatul cu trăsături feminine şi nici ei nu vor ca noi să ne comportăm „băieţeşte”. O fată poate fi o prietenă bună şi un amic de nădejde faţă de fratele ei şi faţă de prietenii lui, fără a deveni în cele din urmă „una de-a lor.”
   Învaţă să dai atenţie lucrurilor mărunte care dau feminitate unei persoane. Să ne uităm la lista din Filipeni 4. Gândeşte-te la lucrurile care sunt curate. Citeşte cărţi bune. Urmăreşte feminitatea unor persoane cum ar fi: mama ta, mătuşile tale sau alte doamne pe care le cunoşti. Fii cinstită. Joaca cu sentimentele unui băiat este de-a dreptul necinstită, atât faţă de el, dar şi faţă de tine însăţi. Vorbeşte sincer cu Dumnezeu şi spune-I Lui ce ai nevoie. Fii dreaptă. Acest cuvânt se referă la a fi sfânt şi neprihănit. Fă ceea ce este „potrivit” sau acceptabil. Dacă greşeşti, nu dispera! Permite-le părinţilor şi profesorilor să te îndrume cu toată cinstea şi dreptatea pentru a te comporta mai bine.
   Gândeşte-te la lucruri curate! Nu te grăbi să fii femeie înainte să vină timpul! Îndepărtează romanele! Construieşte relaţii folositoare cu alte fete! Gândeşte-te la lucruri frumoase. Învaţă
să fii o bună gospodină. Fă un strat de flori. Coase o cuvertură. Învaţă să-ţi coşi rochia sub îndrumarea mamei tale. Admiră lucrurile pe care Dumnezeu le-a creat – forma unui copac, culorile apusului de soare, un lăstar. Umple-ţi mintea cu lucruri frumoase.Fii o aducătoare de veşti bune. Nu permite prietenelor tale să-ţi şoptească bârfe. Poate că toate acestea par lucruri grele pentru tine. Învaţă acest verset din Psalmi (37:4) „Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” Chiar este adevărat! Dacă îţi găseşti plăcerea să-L asculţi pe Dumnezeu, să te rogi, dacă îţi găseşti desfătarea în voia Sa acum când eşti fată, El se va bucura să-ţi umple viaţa cu binecuvântări mai mult decât ai visat sau ai sperat. Aşadar, fii rezervată, respectă-te pe tine însăţi şi pe cei din jur şi câştigă-ţi reputaţia bună de a fi o fată cuminte şi curată, care încearcă să facă voia lui Dumnezeu. 
                                                     Din Sămânța adevărului

marți, 7 iunie 2011

Ajutor pentru Dumnezeu

Un copil de 10 ani stătea în faţa unei vitrine a unui magazin de pantofi pe stradă, desculţ, privind prin fereastră şi tremurând de frig. O doamnă se apropie de copil şi îi spuse:

- Micuţul meu prieten, la ce te uiţi cu atâta interes prin fereastra asta?
- Îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi, a răspuns copilul.
Doamna l-a luat de mână şi au intrat în magazin. Ceru vânzătorului o jumătate de duzină de şosete pentru copil. Întrebă dacă i-ar putea da un vas cu apă şi un prosop. Vânzătorul îi aduse ceea ce i-a cerut. Ea luă copilul în spatele magazinului, îi spălă picioarele şi i le-a şters. Atunci vânzătorul sosi cu sosetele. Doamna îi puse o pereche copilului şi îi cumpără o pereche de pantofi. Restul de şosete i le dădu copilului. L-a mângâiat pe cap şi i-a zis:
- Nu e nicio îndoială că acum te simţi mai bine micuţule!
Când ea se întoarse ca să plece, copilul o prinse de mână şi, privind-o cu lacrimi în ochi, o întrebă:
- Dumneavoastră sunteţi soţia lui Dumnezeu?

Cu trecerea anilor ne pierdem inocenţa, care nu este altceva decât înţelepciunea pe care ne-a dat-o în dar Dumnezeu. Dacă privim viaţa cu ochi de copil, s-ar putea să înţelegem mai bine acest joc de a trăi şi a evolua.

vineri, 3 iunie 2011

De ce trebuie să ne rugăm? (1)

   Şi le-a spus o parabolă ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu obosească. ~Luca 18:1~
   Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie mai înainte de a-I cere ~Matei 6:8~
   Unii par să întrebe: "de ce să ne rugăm? Din moment ce Dumnezeu ştie de ce avem nevoie fără să-I cerem, de ce trebuie să ne rugăm neîncetat?" În primul rând, rugăciunea nu se limitează la cereri. Sunt rugăciuni de mulţumire, rugăciuni de laudă şi de adorare, rugăciuni de mărturisire. Rugăciunile nu trebuie să se limiteze la a cere. Totuşi vom vedea de ce trebuie sa-I facem cereri lui Dumnezeu. 
   Aceasta este modalitatea pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru ca noi să putem primi. Dumnezeu este un Dumnezeu care vorbeşte. El nu este ca zeii păgâni care au gura, dar nu pot vorbi, care au urechi, dar nu pot auzi. Dumnezeul noastru a vorbit cu omul de îndată ce l-a creat. Când Adam şi Eva au păcătuit, Dumnezeu a vorbit cu ei şi le-a ascultat răspunsurile. Dumnezeu vrea ca noi, copii Lui, să vorbim cu El. Aceasta este rugăciunea.
   Domnul Isus a spus: "Cereţi şi vi se va da...pentru că oricine cere, primeşte" ~Matei 7:7-8~. Şi apoatolul Pavel ne îndeamnă să nu ne îngrijorăm ci să ne prezentăm cererile înaintea lui Dumnezeu prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri ~Filipeni 4:6~. De asemenea, Iacov ne spune că nu avem pentru că nu cerem ~Iacov 4:2~. Cineva spunea: "până când nu vom ştii că viaţa e un război, nu vom ştii la ce foloseşte rugăciunea". În Efeseni 6:12 ni se spune că noi nu avem de luptat împotriva cărnii şi a sângelul, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac şi împotriva răului spiritual. De aceea, pe lângă a lua întreaga armură a lui Dumnezeu trebuie să ne rugăm " în orice timp în duh, prin orice rugăciune şi cerere" ~Efeseni 6:18~. Domnul Isus ne-a spus: "vegheaţi şi rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită" ~Matei 26:41~. 
   Acestea sunt câteva din motivele rugăciunii; există însă mult mai multe. 
   Va urma.
                                                                                                             A.M. Behnam