joi, 24 noiembrie 2011

The meaning of life?!



   Dar tu? Care este scopul vieții tale?
 Al meu, slavă Domnului, l-am descoperit, să-L slăvesc pe El aici cât trăiesc pe pământ, și o veșnicie în cer!

marți, 22 noiembrie 2011

Despre trezire

       Ascultaţi-mă! Fiecare biserică fără o întâlnire de rugăciune ne condamnă; fiecare Biblie
    zilnic nedeschisă ne condamnă; fiecare promisiune nefolosită a lui Dumnezeu ne condamnă; fiecare vecin pierdut ne condamnă; fiecare păgân pierdut ne condamnă; fiecare ochi uscat al nostru ne condamnă; fiecare minut irosit al timpului nostru ne condamnă; fiecare oportunitate nerevendicată pentru Dumnezeu ne condamnă. Anul viitor nu este al nostru. Mâine s-ar putea să fie prea târziu. Dacă nu ne pocăim acum, dacă nu ne întoarcem şi nu punem foc pe altarele de rugăciune acum, dacă nu postim şi nu plângem acum, vai de noi în ziua judecăţii!
      Noi vrem să fim îmbrăcaţi cu putere; Dumnezeu vrea să ne dezbrace. Noi vrem putere; El vrea să expună slăbiciunile noastre. Noi vrem premii mari pentru investiţii mici în rugăciune. Vrem să semănăm seminţe de ridichi, dar să culegem păduri de conifere. În această epocă a grabei, nu putem suferi elementul timpului în rugăciune şi timpul necesar pentru a aştepta răspunsul, însă Dumnezeu spune: „Aşteaptă-L pe Domnul… şi El îţi va întări inima.”
      Putem numi lipsa rugăciunii neglijenţă, lipsa apetitului spiritual, sau pierderea viziunii. Dar ceea ce contează este felul în care o numeşte Dumnezeu. În 1 Samuel 12:23, Dumnezeu numeşte lipsa rugăciunii păcat: „Departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi!” A nu te ruga înseamnă neascultare, fiindcă porunca lui Dumnezeu este ca oamenii să „se roage necurmat şi să nu se lase”. A nu te ruga înseamnă să nu-L asculţi pe Dumnezeu, căci El spune: „Cere Mi!” Lipsa rugăciunii este păcat.
       Când predicatorilor le lipseşte ungerea, nimeni nu este păcălit. Predicatorul care, după ce a transmis Cuvântul, are nevoie de bătaia pe spate a prietenilor sau de stimulentul măgulirii venite din partea altora, pentru a se „simţi bine”, nu a ajuns prea departe. Predicatorul care este îmbărbătat de laudele oamenilor pentru felul în care a predicat, se va prăbuşi la criticile oamenilor. Lucrul acesta dovedeşte că umblă în firea pământească. Un pastor poate fi nespus de fericit după ce a predicat un mesaj din cer, chiar dacă adunarea sa tună şi fulgeră împotriva lui. Omul care a primit cuvântul de la Dumnezeu în odaia de rugăciune nici nu caută, nici nu aşteaptă încurajare din partea oamenilor pentru transmiterea acelui cuvânt. El este (sau ar trebui să fie) robul Domnului, şi nu unealta oamenilor.
       Se spune că atunci când bombele vor cădea asupra Americii, oamenii vor da buzna de-a valma în casa lui Dumnezeu. Odată, am crezut şi eu asta şi chiar în zorii celui de-al Doilea Război Mondial, am fost suficient de necugetat să predic asta în Anglia. Nu, dragă cititor, cel mai adesea războiul împietreşte oamenii, nu îi înmoaie. În ultimul război, în timpul raidurilor aeriene, când afară cădeau bombe, unii oameni care se adăposteau în vechile biserici de piatră jucau jocuri de noroc în strane. Această indiferenţă crudă faţă de moarte, această sfidare a lui Dumnezeu având eternitatea la o bătaie de inimă depărtare, mi-a întărit convingerea că nu există nici un substitut pentru convingerea pe care o aduce Duhul Sfânt. „Când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte… păcatul.” Avem nevoie urgent de milionari spirituali – oameni care pot coborî bogăţia lumii de sus în această epocă năpăstuită a bisericii. Convingerea mea solemnă este că Domnul a pus biserica să suspine în această creaţie care suspină (Rom. 8:26) ca să atingă milioane de oameni care, de altfel, ar suspina o veşnicie în iadul diavolului.
                                                                                         de Leonard Ravenhill


joi, 17 noiembrie 2011

Seria Paul Washer – Zece Acuzații (6)

  O invitație nebiblică la Evanghelie. Am vorbit despre aceasta un pic. Vreau să merg mai departe. Priviți cum facem noi astăzi. Vreau sa spun,.. acum ascultați-mă. Am văzut asta peste tot. Calviniștii, arminienii, o mulțime de ei împărtășesc ceva în comun. Este aceasta, aceeași invitație superficială. Ei vorbesc o mulțime de vorbe despre o grămadă de lucruri și apoi ajung la invitație și este aproape ca și când toți își pierd mințile. Merg în față la cineva care spune, "Dumnezeu te iubește și are un plan minunat pentru viața ta." Puteți să vă imaginați cum e să-i spui asta unui american? "Domnule, Dumnezeu te iubește și are un plan minunat pentru viața ta." "Poftim? Dumnezeu mă iubește? Bine, asta-i excelent pentru că și eu mă iubesc pe mine, de asemenea. O, e  minunat. Și planul minunat al lui Dumnezeu? Am și eu un plan minunat pentru viața mea. Și dacă Îl accept pe El în viața mea voi avea cea mai bună viață acum? Este absolut minunat." Aceasta nu este evanghelizare biblică.

  Dați-mi voie să vă dau ceva în locul ei. Dumnezeu vine la Moise și îi spune aceasta: "Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care Își ține dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat nevinovat." Reacția lui Moise: "Îndată Moise s-a plecat până la pământ și s-a închinat." 
  Evanghelizarea începe cu natura lui Dumnezeu. Cine este Dumnezeu? Poate un om să recunoască ceva despre păcatul lui dacă nu are un standard cu care să se compare pe sine?  dacă nu ii spunem nimic decât lucruri banale despre Dumnezeu care gâdilă mintea carnală, va fi el adus vreodată la o pocăință și credință autentică? Noi nu începem cu, "Dumnezeu te iubește și are un plan minunat." Noi începem cu un discurs al întregii dezbateri a cine este Dumnezeu. Și îi spunem de la început că îl poate costa viața. 
  Dupa aceea, avem întrebări de probă. "Hei, tu știi că esti un păcătos, nu-i așa?" E ca ani în urmă când mama mea a murit de cancer. E ca și când doctorul intrând astăzi înăuntru ar zice, "Hei, Barb, știi că ai cancer, nu-i așa?" Tratăm aceasta așa de superficial. Nici o greutate, nimic solemn. "Domnule, este o maladie teribilă peste tine și vine o judecată." Pentru că dacă spui unui om doar, "Domnule, știi că tu ești un păcătos?" Du-te și întreabă-l pe diavol dacă știe că este păcătos. El va spune, "Păi, da. Sunt. Unul foarte bun la aceasta... Sau unul foarte rău, depinde cum privești. Dar, da. Știu că sunt păcătos." Întrebarea nu este dacă știi că ești păcătos. Întrebarea e: Este Duhul Sfânt la lucru în inima ta prin predicarea Evangheliei așa încât o schimbare a fost lucrată ca păcatul pe care îl iubeai odată acum îl urăști și păcatul pe care odată doreai să îl îmbrățișezi, acum vrei să fugi de el ca și când ai fugi de un balaur?
  Și apoi întrebarea: Vrei să mergi în cer? Acesta este motivul pentru care nu mi-aș lăsa copiii să meargă la 98% din școlile duminicale și școlile de vară biblice din bisericile evanghelice, pentru că vreo persoană bine intenționată se ridică și spune, "Nu este Isus minunat?", după rularea filmului 'Isus'. "Da." "Câți dintre voi copilașilor Îl iubesc pe Isus?" "O, eu." "Cine vrea să Îl accepte pe Isus în inimioara lui?" "O, eu vreau." Și ei se botează. Și pot să umble un pic pentru că ei au fost crescuți într-o cultură creștină, un fel de; o cultură bisericească în orice caz. Și apoi când împlinesc 15, 16 ani, când au puterea de alegere, ei încep să rupă hamurile. Ei încep să trăiască în ticăloșie. Și apoi noi mergem după ei spunând, "Voi sunteți creștini. Dar voi nu trăiți așa. Opriți-vă din regresul vostru." 
  În loc să mergem la ei în mod biblic și să le spunem așa: "Ați făcut o mărturisire de credință în Hristos. L-ați mărturisit chiar în botez, dar acum pare ca și când v-ați întors cu spatele la El. Cercetați-vă. Încercați-vă pe voi înșivă. Sunt puține dovezi ale unei convertiri reale în voi." Și apoi când au 24, 25 de ani, după facultate, poate 30 de ani, ei vin înapoi la biserică și își rededică viața și ei se alătură direct acelei moralități pseudo creștine ce caracterizează bisericile din America și în final ei aud aceasta: "Depărtează-te de la Mine, tu lucrător al fărădelegii. Niciodată nu te-am cunoscut." 
  Voi spuneți, "Frate Paul, ești așa de furios." Nu am dreptul să fiu? Cineva trebuie să fie. Strigând după trezire, dar nici măcar nu avem temeliile puse drept. Oh, fie ca trezirea să vină și să ne îndrepte temeliile. Dar, în timp ce avem ochii și urechile deschise și Scriptura în fața noastră, n-ar trebui noi să corectăm aceste lucruri? "Ai vrea să mergi în cer?" 
  Dragul meu prieten, toți vor să meargă în cer. Doar că ei nu vor ca Dumnezeu să fie acolo, cănd ei ajung acolo. Întrebarea nu este dacă vrei să mergi în cer. Întrebarea este aceasta: "Îl vrei pe Dumnezeu? Te-ai oprit din a-L urî pe Dumnezeu? A devenit Hristos prețios în ochii tăi? Îl dorești pe El? Despre asta este vorba în teoria politică, dragul meu prieten. Toți vor să meargă în cer. Dar oamenii Îl urăsc pe Dumnezeu. Deci întrebarea nu este dacă vrei să mergi într-un loc special unde nu te vei mai lovi niciodată și vei primi tot ce îți dorești. Întrebarea este: Îl dorești pe El? A devenit Hristos prețios pentru tine? 
  Adesea când o persoană se roagă, i se spune dupa aceea: "Ai vrea să mergi în cer?" "Păi, da." "Bine, atunci, ai vrea să te rogi și să Îl chemi pe Isus în inima ta?" Acum, dragul meu prieten, dă-mi voie să spun asta. Există oameni care sunt mântuiți folosind acea metodologie, dar nu datorită ei, ci în ciuda ei. "Domnule, Îl dorești pe Hristos? Îți vezi păcatul?" "Oh, da ,da, îl văd." "Domnule, hai să ne uităm la câteva versete din Scriptură care ne înfățișează cum arată pocăința, Duhul Sfânt aducând mărturie că aceasta se întâmplă în viața ta. Vezi zdrobire? Vezi dezintegrarea a tot ce ai gândit și acum mintea ta este plină cu gânduri noi despre Dumnezeu și noi dorințe și o nouă speranță?" "Da, văd asta." "Domnule, acestea pot fi primele roade ale pocăinței. Acum, dă-te pe tine însuți lui Hristos. Crede în El. Crede in El." Și apoi ascultați-mă. Tu ai autoritatea să spui oamenilor Evanghelia. Ai autoritatea să spui oamenilor cum pot fi mântuiți și să îi înveți pe oameni principiile biblice ale asigurării. Dar nu ai nici o autoritate să spui oamenilor că sunt mântuiți. Aceea este lucrarea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Dar când îi treci prin acel lucru mic, "L-ai chemat pe Isus în inima ta?" "Da." "Crezi că ai fost sincer?" "Da." "Crezi că te-a mântuit?" "Nu știu." "Bineînțeles că te-a mântuit pentru că ai fost sincer și El a promis că dacă Îl chemi înăuntru, El va intra. Deci ești mântuit." Și ei pleacă din biserică după cinci minute de consiliere și evanghelistul merge la Denny's să mănânce, și omul este pierdut. Omul este pierdut! O invitație nebiblică. Dacă ei vreodată se îndoiesc, dacă se îndoiesc de mântuirea lor, aici o luăm de la capăt. Dacă se îndoiesc, "Hai să mergem înapoi. A fost vreodată un moment în viața ta când te-ai rugat și L-ai chemat pe Isus să intre în inima ta?" "Da." "Ai fost sincer?" "Cred că da." "Ăsta-i diavolul care nu-ți dă pace." Și dacă ei trăiesc fără a crește, chiar într-un context al unei biserici fără creștere, în continuă carnalitate, nici o teamă. Noi dăm vina pe lipsa uceniciei personale și o scriem cu ușurință ca doctrină a creștinului carnal. 
  Doctrina creștinului carnal a distrus mai multe vieți și a trimis mai mulți oameni în iad. Se luptă creștinii cu păcatul? Da. Poate un creștin să cadă în păcat? Absolut. Poate un creștin să trăiască într-o stare continuă de carnalitate toate zilele vieții lui neaducând roadă și să fie cu adevarat creștin? Cu siguranță nu, altminteri fiecare promisiune din Vechiul Testament referitoare la legământul Noului Testament a dat greș și tot ce a spus Dumnezeu despre disciplina în Evrei este o minciună. Un pom se cunoaște după roadă. Când lucrăm cu oameni la convertire... Am văzut predicatori care au înțeles multe despre lucrurile lui Dumnezeu, dar când ajung, chiar după o prezentare exemplară a Evangheliei, intră, din nou, în această metodologie. 
  Dați-mi voie să vă spun o întâmplare și apoi vom trece la următoarea acuzare, dar o întâmplare care este printre cele mai prețioase momente din viața mea ca și creștin. Predicam în Canada...De fapt mi s-a spus că era la vreo 30 de kilometrii de Alaska. Erau acolo mai multi urși grizzly în oraș decât oameni, realmente. Era o bisericuță de vreo 15, 20 de persoane și eu predicam. Și chiar când am urcat la amvon, acest munte de om a intrat înăuntru; avea pe la 60, 70 de ani, dar chiar un munte de om. Ne-ar fi putut bate pe toți care eram în acea clădire. Și cum predicam, când i-am văzut fața, am aruncat totul deoparte și am început să predic Evanghelia. Era cea mai tristă ființă umană pe care am văzut-o vreodată. Doar Evanghelia, Evanghelia și când am terminat am mers de la amvon direct la el. Am spus, "Domnule, ce s-a întâmplat? Ce îți frământă sufletul? N-am văzut niciodată un om așa de trist și cu inima grea în viața mea!" Și el a scos un plic maroniu care conținea niște raze X pe care nu le-am putut înțelege, dar el a spus aceasta: "Numai ce am ajuns de la doctor. Voi muri în trei săptămâni. Asta-i ce mi-a spus. Acum eu mi-am trăit toată viața la o fermă de vite. Poți ajunge acolo doar cu hidroavionul sau călare pe cai peste munți sau chestii de felul ăsta." El a spus, "N-am fost niciodata la biserică. Niciodată n-am citit Biblia. Cred că există un Dumnezeu și o dată am auzit pe cineva vorbind de un tip numit Isus." A spus, "Niciodată în viața mea nu m-am temut de nimic și sunt îngrozit." Am zis, "Domnule, ai înțeles mesajul, Evanghelia?" El a spus, "Da." Acum ce ar fi făcut marea majoritate a predicatorilor în acel moment? "Bine, ai vrea să Îi ceri lui Isus să intre în inima ta?" Asta ar fi făcut ei. Am spus, "Domnule, ai înțeles-o?" A spus, "Am înțeles-o, dar asta e tot? Este doar...", a zis el, "Un copil ar fi putut înțelege asta. Oricine. Asta este tot ce trebuie, să o înțeleg și să mă rog, sau...?" Am spus, "Domnule, tu vei muri în trei săptămâni. Eu trebuie să plec mâine. Îmi voi anula biletul de avion și vom sta aici lângă Scripturi luptându-ne și strigând către Dumnezeu până ce ori vei fi convertit ori vei muri și vei merge în iad." Și așa am început. Am început din Vechiul Testament, Noul Testament, fiecare verset din Scriptură care avea de a face cu promisiunile lui Dumnezeu referitoare la răscumpărare și mântuire, din nou și din nou, moment după moment, citind Ioan 3:16, rugându-ne o vreme, stigând către Dumnezeu, punându-i întrebări omului cu privire la pocăință, la credință, la asigurare, lucrând până ce Hristos să ia chip în el. Și apoi, în sfârșit, epuizați, în acea seară nu a fost nici o realizare, nu a fost nimic. Și am spus, "Domnule, hai să ne rugăm." Și ne-am rugat. Am spus, "Domnule, citește Ioan 3:16 din nou." El a zis, "L-am mai citit de un milion de ori." Am spus, "Știu, dar este una din cele mai mărețe promisiuni de mântuire. Citește acel text din nou." Și n-am să uit niciodată; avea Biblia mea pe genunchi în acele mâini uriașe ale lui, și a spus, "Ok." El a citit, "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat... Oh! Sunt mântuit! Sunt mântuit! Frate Paul, toate păcatele mele s-au dus. Am viața veșnică...Sunt mântuit. Vreau să spun..." Am zis, "Cum știi?" El a spus, "N-ai mai citit niciodată versetul ăsta?" 
  Ce se petrecea? O lucrare a Duhului lui Dumnezeu în locul acelor mici trucuri pe care tu le încerci. Ce, vrei să mergi să mănânci? Ce, crezi că predicarea este un spectacol și apoi mergi înapoi la hotel? Nu, după predicare începe munca. Ocupându-te de suflete. Oamenii vin în fața la întâlniri și sunt consiliați de către cineva care n-ar trebui să consilieze. Cinci minute, li se dă... repede, cartea de vizita a pastorului și pastorul spune, "Mă bucur să vă prezint un nou copil al lui Dumnezeu. Urați-i bun venit în familia lui Dumnezeu." Cum îndrăznești? Dacă îl prezinți, spune așa: "Acest om în seara asta a făcut o mărturisire de credință în Isus Hristos. Și datorită fricii noastre de Dumnezeu și a dragostei pentru sufletele oamenilor vom lucra cu el ca să ne asigurăm că Hristos a luat chip cu adevărat în el, că el are cu adevărat o înțelegere biblică a pocăinței și credinței și o asigurare puternică și bucurie în Duhul Sfânt. Aceasta este ceea intenționăm să facem." Uite ce-am făcut. Stărui de tine. Uită-te ce facem. Și acesta nu este un oarecare cult. Aceștia suntem noi. Oprește-te. Oprește-te! 

Song by Keith Green - You Put This Love In My Heart



 I found it hard to believe
Someone like You cared for me
You put this love in my heart

I tried but could not refuse
You gave me no time to choose
You put this love in my heart

I want to know where the bad feelings go
When I'm depressed and I get down so low
And then I see You coming to me and it's alright

I want to tell You right now
I'm not afraid to say how
You put this love in my heart

There are sometimes when I doubt
But You always find me out
You put this love in my heart

Cause when I see all that You've done for me
It's hard to doubt, I just have to believe
Cause you followed and proved it all of Your life

Well I know
the loneliness I had before
Is gone now
I'll never feel it anymore

Cause Your love has released me
From all that's in my past
And I know I can believe You
When You say I'll never be forsaken
Your love is gonna last

There's so much more I should say
If I could just find a way
You put this love in my heart

Is all this real or a dream
I feel so good I could scream
You put this love in my heart

I want to know where the bad feelings go
When I'm depressed and I get down so low
And then I see You coming to me and it's alright

You put this love in my heart

marți, 1 noiembrie 2011

Seria Paul Washer – Zece Acuzații (5)

   O ignoranță a doctrinei regenerării. Dragul meu prieten, o să spun asta răspicat: știu că sunt calviniști aici și știu că sunt arminieni aici și stiu că sunt tot felul de animale ciudate între cele două, dar vreau să știi asta. Deși eu înclin mai mult spre – cred că eu mă denumesc ca Spurgeonist în cinci puncte – vreau să știi asta. Nu calvinismul este subiectul. Eu voi intra într-un mare bucluc când va apărea asta pe Internet. Nu calvinismul este subiectul. Vă spun eu care este subiectul. Regenerarea. Și de aceea pot avea părtășie cu Wesley și Ravenhill și Tozer și toți ceilalți pentru că neținând seama de poziția lor în celelalte subiecte, ei au crezut că mântuirea nu poate fi manipulată de predicator, că este o lucrare măreață a puterii Atotputernicului Dumnezeu. Și cu ei, prin urmare, susțin și eu că a fost o lucrare a lui Dumnezeu. Este o manifestare mai mare a puterii lui Dumnezeu în lucrarea de regenerare a Duhului Sfânt decât în crearea acestei lumi, a universului, pentru că El a creat lumea 'ex nihilo', din nimic. Dar El recrează un om dintr-o masă coruptă. Este corespondentă cu învierea din morți a Mântuitorului nostru. Dacă ești predicator, înțeleg că în predicare există învățători și predicatori și prezentatori și asta și cealaltă și toți sunt foarte necesari pentru sănătatea Bisericii. Dar trebuie să înțelegi aceasta. Ca bătrânul G.Campbell Morgan, am auzit de el că atunci când mergea în vârful acelui turn măreț să predice își spunea, "Ca un miel dus la măcelarie; ca o oaie mută înaintea celor ce o tund." El știa că în afară de o manifestare măreață a lucrării regeneratoare a Duhului Sfânt, tot ce ar fi spus era moarte. Duhul este cel care dă viața și în acest sens fiecare din noi care proclamă trebuie să proclame ca un profet. Ce vreau să spun cu aceasta? Noi suntem întotdeauna, noi suntem întotdeauna Ezechiel stând în acea vale de oase uscate și ele sunt foarte uscate. Și noi mergem acolo și ce facem? Noi proorocim. Noi spunem, "Ascultați Cuvântul Domnului." Și noi știm că vântul lui Dumnezeu trebuie să sufle peste aceste oase moarte altfel ele nu se vor mai ridica. Și când ai înțeles pe de-a-ntregul acest lucru în cea mai adâncă parte a ființei tale, nu te vei mai lăsa la manipularea înfăptuită așa de des în numele evanghelizării în țara aceasta. Tu vei proclama Cuvântul lui Dumnezeu. Îl vei proclama. 
   Doctrina regenerării. Uitați-vă la oameni ca Wesley. Priviți ce au avut ei de înfruntat pentru un moment, și dragul meu Whitefield. Ce au înfruntat? Toți credeau ca sunt creștini, în întregime creștini. De ce? Păi, ei erau botezați ca și copii mici, aduși în legământ. Ei erau confirmați. Ei trăiau ca demonii. Regenerarea era socotită ca un tip de credință religioasă căreia i s-a dat autoritate de către liderii vremii. Și apoi vin cei ca Wesley. "Nu. Nu este bine cu sufletul tău. Tu nu ești născut din nou. Nu este nici o evidență a vieții spirituale. Pe tine însuți cercetează-te. Încearcă-te dacă ești în credință. Caută să îți întărești chemarea și alegerea ta. Tu trebuie să te naști din nou." Aici în America, din cauza ultimilor câțiva ani, a câtorva decade de evanghelizare, ideea de naștere din nou este total pierdută. Ea înseamnă doar că o dată la o cruciadă tu ai luat o decizie și crezi că ai fost sincer. Dar nu există nici o evidență a unei lucrări supranaturale a Duhului Sfânt de recreare în viața ta. Dacă este cineva, nu dacă sunt anumiți oameni, dacă este cineva (oricine) în Hristos, este o faptură nouă.
   Și astăzi este același lucru. Ce înfruntăm noi? Vă voi spune ce înfruntăm. Nu este neaparat un fel de botez infantil în majoritatea cazurilor. Nu este o înaltă confirmare bisericească de către o autoritate ecleziastică. Noi înfruntăm rugăciunea păcătosului. Și sunt aici să vă spun, dacă am declarat război vreunui lucru, acesta este acel lucru. Voi spuneți: "Frate Paul.." Da, în același fel în care botezul la copiii mici, în opinia mea, a fost vițelul de aur al Reformei, pentru baptiști și evanghelici și toți ceilalți care le-au urmat până azi, vă voi spune că rugăciunea păcătosului a trimis mai mulți oameni în iad decât orice altceva de pe fața pământului. Voi ziceți, "Cum poți spune un asemenea lucru?" Mergeți cu mine la Scriptură și arătați-mi, vă rog. M-aș bucura să vă ridicați și să îmi spuneți unde a evanghelizat cineva în acest fel. Scriptura nu spune că Isus Hristos a venit la poporul Israel și a spus așa: "S-a împlinit vremea, și Împărăția lui Dumnezeu este aproape, acum cine ar dori să Mă invite în inima lui? Văd acea mână." Nu așa spune. El a zis, "Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie." 
  Acum oamenii se încred în faptul că cel puțin o dată în viața lor ei au spus o rugăciune și cineva le-a spus că sunt mântuiți pentru că ei au fost destul de sinceri. Și deci, dacă îi întrebi despre mântuirea lor, "Ești mântuit?" ei nu spun, "Da, pentru că mă uit la Hristos și este o evidență măreață care îmi dă asigurarea că sunt născut din nou." Nu. Ei spun, "O dată în viața mea am spus o rugăciune." Și ei trăiesc ca demonii. Dar ei au spus o rugăciune. Și unii din ei... am auzit de un evanghelist care îl convingea pe un om să facă lucrul acesta. În final omul s-a simțit așa de incomod și evanghelistul a zis, "Bine, ști ce? Mă voi ruga lui Dumnezeu pentru tine și dacă este ceea ce vrei să Îi spui și tu lui Dumnezeu, strânge-mă de mână." Priviți puterea lui Dumnezeu!! 
  Decizionism. Idolatria decizionismului. Oamenii cred că vor merge în cer pentru că ei au judecat după sinceritatea deciziei lor. Când Pavel a venit la biserica din Corint el nu le-a spus, "Uitați, voi nu trăiți ca și creștinii așa că haideți să ne întoarcem la acel moment din viața voastră când ați spus acea rugăciune și haideți să vedem dacă ați fost sinceri." Nu, el a spus așa: "Cercetați-vă, pe voi înșivă încercați-vă dacă sunteți în credință." Pentru că vreau să știi, prietenul meu, mântuirea este numai prin credință. Este o lucrare a lui Dumnezeu. Este un har după har după har. Dar dovada convertirii nu este doar examinarea sincerității din momentul convertirii tale. Este roada continuă din viața ta. 
   O, dragul meu prieten, uite ce-am făcut noi. Nu se cunoaște un pom dupa roada lui? Ce, 60%, 70% din America crede că e convertită, născută din nou? Noi omorâm câte mii de bebeluși într-o zi? Suntem urâți în jurul lumii pentru imoralitatea noastră. Totuși suntem creștini. Și eu aduc învinuirea drept la picioarele predicatorului.