duminică, 12 februarie 2012

Ispita

:Autobiografie în cinci capitole scurte

Capitolul I

Mă plimb pe stradă 
În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă 
Cad în ea. 
Sunt pierdut... Sunt neputincios. 
Nu e greşeala mea. 
Îmi va trebui mult ca să pot ieşi afară din ea.

Capitolul II


Mă plimb pe aceeaşi stradă. 

În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă. 
Mă fac că n-o văd. 
Cad în ea din nou. 
Nu-mi vine să cred că mă aflu iarăşi în acelaşi loc, dar nu e vina mea. 
Îmi va trebui încă mult timp ca să ies afară.

Capitolul III

Mă plimb pe aceeaşi stradă. 

În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă. 
O văd că este acolo. 
Cu toate acestea cad în ea... este un obicei deja. 
Ochii îmi sunt deschişi. 
Ştiu unde mă aflu. Este greşeala mea. Ies afară imediat.

Capitolul IV

Mă plimb pe aceeaşi stradă. 

În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă. 
O ocolesc.

Capitolul V

Mă plimb pe altă stradă.

Un comentariu:

  1. Adevarat!..dupa cum spune si scriptura:
    "Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte." (Proverbe 16:25)
    Si pe aceste cai (nu doar una, caci lumea are multe cai spre pacat)"oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele"(Ioan 3:19b).
    Aceasta motiveaza "caderea" in groapa adanca, aratata in expunerea ta din cele cinci scurte capitole.
    " Au iubit plata faradelegii", asa descrie biblia pe cei care de buna voie "cad" in pacat pierzandusi sufletul. Aceste suflete se vand de buna voie satanei pentru un castig marsav, atunci cand ispita le deschide pofta care apare prin trei modalitati:
    - pofta firii pamantesti
    - pofta ochilor
    - si laudarosia vietii.(1Ioan 2:16)
    Si biblia expune pe paginile ei oameni care s-au vandut sa faca raul, iata cateva exemple:
    Balam, Acan, Ghehazi, Ahab, Iuda vanzatorul, Anania si Safira, Dima si altii.

    Dar biblia mai are ceva pregatit si intr-un mod deosebit pentru aceea care au biruit ispita si anume: "o cale nespus mai bună"(1Coeinteni 12:31b)
    Acesti crestini nu sunt "saraci", adica lipsiti de putere, sau calauzire si carmuire. Ei se silesc si cauta mereu a se "impodobii" cu podoabe sfinte numite daruri de sus, de la Domnul Isus.(nu cu aur sau pitre scumpe) Lor, Cuvantul scriprurii le promite a le arata o cale nespus mai buna. Ferice de toti aceea care au parte de aceasta cale. Preocuparile lor sunt total diferite de a celorlalti, fie chiar asa zisi crestini.
    Cine poate sa inteleaga si sa vada diferenta dintre crestini si explicatia caii nespus mai buna?
    Iata ca dincolo de "groapa", fie la propriu fie la figurat se vede ceva ce prea putini acum vad... Apostolul Ioan ne scrie noua acum ce a vazut el atunci si anume pe toti aceea care au biruit ispita:
    "Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu lăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei."
    Acesta e finalul unei credinte biruitoare asupra diavolului, a ispitelor si a lumii. Se va canta doua cantari; a lui Moise si a Mielului.
    Se va implini atunci versetul care zice: "Cei ce seamana cu lacrimi vor secera cu cantari de veselie."(Ps.126:5)
    La secerisul acesta as vrea sa ajung si eu, dar stiu ca pana la cantare intai sunt lacrimile. Intai pana la rasaritul soarelui vine noaptea si inaintea de plata e truda.
    Mai stiu ca nu e mult si mana lui Dumnezeu va sterge orice lacrima si cu ultima lacrima se vor uita tot ce a fost rau. Atunci avea-vom statutul de fericit, fericire care niciodata nu va cunoaste marginile...
    Inaintea acestei stari vesnice astazi ne este pusa de vrajmasul sufletelor noastre bariera ispitei si necredintei. Acestea au ca destinatie "groapa", dar inaintea ei e placerea. Alegerea ne apartine!

    RăspundețiȘtergere