miercuri, 2 februarie 2011

Scrisorile lui Zgândărilă

Dragul meu Pelinişor,
     Observ cu mare neplăcere că pentru moment, Vrăşmaşul* a pus capăt forţat atacurilor tale directe asupra castităţii pacientului*. Ar fi trebuit să ştii că întotdeauna o face la sfârşit şi ar fi trebuit să te opreşti înainte de a fi ajuns la stadiul asta, deoarece, după cum stau lucrurile, omul tău a descoperit periculosul adevăr că aceste atacuri nu durează pentru totdeauna; prin urmare nu mai poţi folosi ceea ce e de fapt arma noastră cea mai bună - credinţa oamenilor neştiutori că nu e nici o speranţă de a scăpa de noi decât cedând. Presupun că ai încercat să-l convingi cât de nesănătoasă este castitatea. 
     Nu am primit încă de la tine un raport despre tinerele din jurul lui. Aş vrea să-l am de îndată, deoarece dacă nu putem să ne folosim de sexualitate pentru a-l pângări, trebuie să încercăm să o folosim, pentru a pângări o căsătorie convenabilă. Între timp aş vrea să-ţi dau nişte sugestii referitor la tipul de femeie - mă refer la tipul fizic - de care trebuie încurajat să se îndrăgostescă, dacă ''îndrăgostirea'' e tot ce ne putem permite.
     În mare, desigur, problema aceasta e hotărâtă pentru noi de duhuri mult mai coborâte în subarhie decât mine şi tine. E ocupaţia acestor mari maeştri să producă în fiecare o epocă de dirijare general greşită a ceea ce se poate numi ''gust'' sexual. Ei fac asta lucrând prin cercul unic al artiştilor, croitorilor, actriţelor şi reclamelor în vogă, care determină tipul la modă. Scopul este însă să îndepărtezi fiecare sex de acei membri ai celuilalt sex cu care ar fi foarte posibile căsătorii spiritual folositoare, fericite şi fertile. Astfel am triumfat de multe secole asupra naturii, până la a face anumite caracteristici masculine secundare(cum ar fi barba) să fie dezagreabile pentru aproape toate femeile - şi asta e ceva mai mult decât ai putea bănui. În ce priveşte gustul bărbaţilor, l-am diversificat foarte mult.  Într-un timp i-am îndreptat spre tipul de frumuseţe statuar şi aristocratic, amenstecând vanitatea bărbaţilor cu dorinţele lor şi încurajând înmulţirea rasei în special printre femeile cele mai arogante şi risipitoare. Altă dată am ales un tip feminin exagerat, fricos şi plăpând, astfel că nesăbuinţa şi laşitatea şi în general toate prefăcătoriile şi meschinăriile spiritului care le însoţesc să fie la mare cinste. În prezent ne aflăm de cealaltă parte. Epoca jazzului aurmat epocii valsului şi acum îi învăţăm pe bărbaţi să le placă femei ale căror trupuri abia se deosebesc de ale băieţilor. 
     Din moment ce această frumuseţe e mai trecătoare ca toate, înrăutăţim astfel groaza a femeii de a îmbătrânii (cu multe rezultate excelente) şi le facem mai puţin dornice şi apte să aibă copii. Asta nu-i tot; am pus la cale o mare creştere a libertăţii pe care societatea o îngăduie reprezentării nudului aparent (nu a nudului real) în artă şi a expunerii lui pe scenă sau pe plajă. Totul e un fals, bineînţeles; imaginile din arta modernă sunt false, femeile reale în costume de baie sau în pantaloni strâmţi, sunt de fapt strănse şi încorsetate pentru a apărea mai tari, mai zvelte şi mai băieţoase decât le permite natura ca femei mature. Totuşi în acelaşi timp lumea modernă e învăţată să credă că asta înseamă a fi ''deschis'' şi ''sănătos'' şi a te întoarce la natură. Drept rezultat îndreptăm dorinţele bărbatului din ce în ce mai mult spre ceea ce nu există, făcând ca rolul ochiului în sexualitate să fie din ce ăn ce mai mare şi, în acelaşi timp, făcându-i pretenţiile din ce în ce mai imposibile. E uşor de prevăzut ce urmează! 
     Aceasta e strategia generală pentru moment. Dar în acest cadru, vei afla că poţi încuraja dorinţele pacientului tău în două direcţii. Vei descoperii dacă vei privi cu grjă, în orice inimă omenească, că e obsedat de cel puţin două femei imaginare - o Venus pământeană şi una infernală şi că dorinţa lui variază calitativ în funcţie de obictul ei. Există un tip de femeie pentru care dorinţa lui este de aşa fel încât să asculte în mod natural de Vrajmaş - uşor de îmbinat cu iubirea şi îngăduinţa, uşor de supus căsătoriei, colorată în întregime cu lumina acea aurie a respectului şi naturaleţei pe care noi o detestăm; există un alt tip de femeie pe care el îl doreşte cu brutalitate, tipul cel mai bun pentru a-l îndepărta cu totul de căsătorie, dar pe care chiar şi în căsnicie el va tinde s-o trateze ca sclavă, idol sau complice. 
     Dragostea lui pentru primul tip ar putea cuprinde ceea ce Vrjmaşul numeşte rău, dar numai din întâmplare; bărbatul ar vrea ca ea să nu fie soţia altuia şi i-ar părea rău că nu o poate iubi legiuit, dar cu cel de-al doilea tip ceea ce doreşte este să cunoască răul, acel ''condiment''  din aroma pe care o caută, ceea ce-i place la fată e animalitatea vizibilă, sau îmbufnarea, viclenia sau cruzimea, iar la trup, ceva cu totul diferit de ceea ce numeşte în general frumuseţe, ceva ce ar descrie, atunci când gândeşte chiar urâţenie, dar care prin arta noastră, poate fi făcut să joace pe punctul sensibil al obsesiei lui intime.
    Adevăratul folos al acestei Venus infernale este fără îndoială ca prostituată sau amantă, dar dacă omul tău e creştin şi dacă a fost bine educat în absurditatea despre ''Dragostea irezistibilă'' care iartă totul, poate fi adesea făcut s-o ia în căsătorie şi merită s-o facă. Vei da greş în ceea ce priveşte adulterul şi păcatul solitar, dar sunt şi alte metode mai indirecte de a folosi sexualitatea unui om pentru a-l sublima. Şi fiindcă veni vorba, ele nu sunt doar eficiente, ci şi desfătătoare: nefericirea pe care o produc e de lungă durată şi deosebit de aleasă. 
     Unchiul tău afectuos,
     Zgândărilă


                                                                                        C.S. Lewis –‘’Scrisorile lui Zgândărilă’’

* în aceste scrisori de la un drac bătrân către un drac tânăr, Vrajmaşul este Dumnezeu iar pacientul este omul.






Într-un cuget

     Noi, femeile bisericii, împărtăşisem pur şi simplu metoda pe care Dumnezeu ne-o dăruise în Biblie, metoda rugăciunii într-un singur cuget în grupuri mici. Cum se poate realiza acest lucru? Simplu, rugându-te pentru un singur subiect o dată, o persoană se roagă cu voce tare, în timp ce celelalte se roagă în tăcere pentru acelaşi subiect. În acest mod, toată lumea se roagă, într-un cuget, fără a planifica pe alţii în prealabil.
     Ai fost vreodată într-un grup în care cineva rostea o rugăciune foarte lungă? Şi te-ai trezit cumva că nu te rogi  împreună cu acea persoană? În schimb, te gândeai la toate lucrurile pe care le vei rosti în rugăciune când îţi va veni rândul? Mie mi s-a întâmplat şi gândurile mele erau: ''Doamne, acum adu-mi aminte. ...Oh, nu vreau să uit acel lucru. ...Ah, asta e o cerere bună. ...Doamne, mulţumesc că mi-ai amintit şi de-asta.'' Apoi încercam să număr subiectele pe degete. După aceea, mă gândeam la introducerea pe care am s-o fac sau care ar trebui să fie concluzia. În timp ce altcineva se ruga, eu îmi planificam din timp propria rugăciune lungă, în loc să mă rog încet pentru acelaşi subiect pentru care se ruga cu voce tare cealaltă persoană. Nu asta înseamnă rugăciune într-un cuget.
     Vedeţi dacă fiecare grup se roagă într-un cuget cu persoana care rosteşte rugăciunea cu voce tare, numărul total al rugăciunilor care se înalţă către cer se înmulţeşte odată cu numărul celor care se roagă în tăcere. Cât de mare este puterea rugăciunii atunci când toţi participanţii se roagă în tăcere. Cât de mare este puterea rugăciunii atunci când toţi participanţii se roagă într-un singur cuget.

                                                                     Evelin Christenson – ‘’Ce se întâmplă când femeile se roagă’’

Scos din priză

     Un lucru incredibil despre promisiunea lui Dumnezeu cu privire la viaţa veşnică este faptul că El o întăreşte prin Duhul Sfânt pentru a ne arăta adevărul celor promise. După cum poţi dovedi realitatea electricităţii experimentând un şoc electric, tot aşa şi promisiunile lui Dumnezeu au în ele putere. Dacă refuzi să crezi în electricitate, pune o furculiţă în priză şi dintr-o dată vei deveni credincios, deoarece ai experimentat puterea.
    Biblia ne spune că atunci când Evanghelia este propovăduită, ea vine ''cu putere, cu Duhul Sfânt şi cu mare îndrăzneală.'' ~1Tesaloniceni 1:5~ . Motivul pentru care poţi păşi pe pământul lui Dumnezeu, poţi respira aerul lui Dumnezeu, poţi vedea florile lui Dumnezeu, păsările, copacii şi soarele Lui - şi totuşi să nu fi conştient de El - este că eşti mort din punct de vedere spiritual. Eşti asemeni unui aparat scos din priză.
    Suntem constituiţi din trei mari părţi: trupul, sufletul şi duhul. Trupul este maşina cu ajutorul căreia mergem, şi este minunat constuit. Sufletul nostru este o parte conştientă de sine - domeniul emoţiilor, al voinţei şi conştiinţei. Duhul nostru este partea conştientă de Dumnezeu. Dacă nu eşti conştient de Dumnezeu este din cauza faptului că receptorul tău este mort. Iată ce am trăit la 22 ani fără a mă gândi serios la Dumnezeu nici măcar două secunde. Raţionamentele mele despre veşnicie se limitau la sfera naturalului; eram ''lipsit de  înţelegere''. Totuşi din momentul în care m-am conectat din 25 aprilie 1972, am fost conştient că, ''în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa''. ~Fapte 17:28~
     Cheia care deschide uşa mântuirii este credinţa. Biblia spune că ''fără credinţă este cu neputinţă să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu.'' ~Evrei 11:6~. Încearcă să ai o relaţie cu cineva să vezi dacă poţi stabili, fără încredere, o relaţie de prietenie. Du-te şi fă cunoştinţă cu o doamnă, iar atunci când îţi spune numele, spune-i: ''nu te cred.'' Urmăreşte-i reacţia, atunci când îţi spune unde stă, spune-i că nu crezi nici acest lucru. Continuă să te porţi în acest fel o vreme şi vei observa reacţiile ei - lipsa ta de încredere e dovadă că insinuezi că ar fi mincinoasă. Porunca Bibliei este: ''Aveţi încredere în Dumnezeu'' ~Marcu 11:22~. Dacă fără încredere nu se poate stabili o relaţie importantă între oameni, ce fel de relaţie te aştepţi să ai cu Dumnezeu, căci prin necredinţa ta continui să-L faci mincinos. Martin Luther a declarat: ''Ce insultă mai mare poate fi adusă lui Dumnezeu...decât să nu crezi în promisiunile Sale?''
    
                                                                            Ray Comfort – ‘’Dumnezeu nu crede în atei’’

Ce greşeli fac?

     ''Cuvintele înţelepţiilor (trebuie) ascultate în linişte'' ~Eclesiastul 9:17~
     Este corect şi înţelept să te întrebi: ''Ce greşeli fac?'' Un lider scrie: ''Nu m-am gândit la ce ar putea fi greşit. Am crezut că ''drumul cel bun'' este lipsit de greşeli. Nu am fost conştient de greşelile pe care mi le-am făcut mie sau altora. Nu învăţan din greşelile mele. Dacă doresc să devin un lider mai bun, trebuie să nu mai fac greşeala de a nu mă întreba care sunt greşelile mele''. Nu câte greşeli faci contează; ci cât de des faci aceeaşi greşeală. Dacă vrei să transformi greşelile tale în avantajul tău:

      (1) Recunoaşte-ţi greşelile. Dar de ce nu o facem?
        ¤ Mândria: avem o imagine de promovat;
        ¤ Nesiguranţa: valoarea noastră se bazează pe faptele noastre;
       ¤ Încăpăţânarea: mai degrabă am da cu undiţa într-o baltă fără peşte decât să renunţăm la pescuit.
     Iată o ştire de ultimă oră: oamenii îţi cunosc deja greşelile. Când le recunoşti, ei nu sunt surprinşi, ei se simt uşuraţi: Ei spun: ''Uau! Ştie. Acum nu mai trebuie să ne prefacem.!''

     (2) Acceptă greşelile ca fiind preţul progresului. Învaţă să vezi eşecul ca pe o parte sănătoasă şi inevitabilă a succesului. Nimic nu este perfect în viaţă - nici măcat tu! Aşa că obişnuieşte-te cu ideea aceasta!

    (3) Străduieşte-te să înveţi din greşeli. Când încerci să eviţi eşecul cu orice preţ, nu înveţi niciodată şi ajungi să repeţi aceleaşi greşeli la nesfârşit. Cei ce sunt dispuşi să înveţe din eşecurile lor nu le vor mai repeta. Autorul William Saroyan a remarcat: ''Din succes obţinem foarte puţină înţelepciune.''

Măsura măreţiei

     ''Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?  Căci întrucât lumea cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.'' ~1Corinteni 1:20-21~
     Ucenicii au pe bună dreptate un loc de cinste în istoria mântuirii. Şi sunt cu siguranţă vrednici de locul în istoria creştină. Aşadar, să nu subestimăm importanţa rolului lor şi nici integritatea cu care şi-au îndeplinit aceste roluri. Ei au fost cei cărora le-a fost pentru prima dată încerdinţată Vestea Bună. Ei reprezintă adevăratul Israel al lui Dumnezeu - un Israel care s-a pocăit sincer şi care crede cu sinceritate. Aceste adevăruri sunt accentuate, nu micşorate, de faptul că aceştia au fost oameni cât se poate de obişnuiţi. Ei au devenit mari lideri spirituali şi predicatori de impact prin puterea Duhului Sfânt. Şi influenţa lor se datorează unui singur lucru: puterii mesajului pe care l-au predicat.
    Vremea apostolilor a trecut, dar şi noi avem acces la aceeaşi putere care i-a făcut pe ei extraordinari. Duhul Sfânt este promis tuturor celor care cred, şi El va fi credincios şi ne va transforma în asemănarea cu Fiul  - adevărata definiţie a măreţiei.

                                                                               ~John MacArthur~