Dragul meu Pelinişor,
Observ cu mare neplăcere că pentru moment, Vrăşmaşul* a pus capăt forţat atacurilor tale directe asupra castităţii pacientului*. Ar fi trebuit să ştii că întotdeauna o face la sfârşit şi ar fi trebuit să te opreşti înainte de a fi ajuns la stadiul asta, deoarece, după cum stau lucrurile, omul tău a descoperit periculosul adevăr că aceste atacuri nu durează pentru totdeauna; prin urmare nu mai poţi folosi ceea ce e de fapt arma noastră cea mai bună - credinţa oamenilor neştiutori că nu e nici o speranţă de a scăpa de noi decât cedând. Presupun că ai încercat să-l convingi cât de nesănătoasă este castitatea.
Nu am primit încă de la tine un raport despre tinerele din jurul lui. Aş vrea să-l am de îndată, deoarece dacă nu putem să ne folosim de sexualitate pentru a-l pângări, trebuie să încercăm să o folosim, pentru a pângări o căsătorie convenabilă. Între timp aş vrea să-ţi dau nişte sugestii referitor la tipul de femeie - mă refer la tipul fizic - de care trebuie încurajat să se îndrăgostescă, dacă ''îndrăgostirea'' e tot ce ne putem permite.
În mare, desigur, problema aceasta e hotărâtă pentru noi de duhuri mult mai coborâte în subarhie decât mine şi tine. E ocupaţia acestor mari maeştri să producă în fiecare o epocă de dirijare general greşită a ceea ce se poate numi ''gust'' sexual. Ei fac asta lucrând prin cercul unic al artiştilor, croitorilor, actriţelor şi reclamelor în vogă, care determină tipul la modă. Scopul este însă să îndepărtezi fiecare sex de acei membri ai celuilalt sex cu care ar fi foarte posibile căsătorii spiritual folositoare, fericite şi fertile. Astfel am triumfat de multe secole asupra naturii, până la a face anumite caracteristici masculine secundare(cum ar fi barba) să fie dezagreabile pentru aproape toate femeile - şi asta e ceva mai mult decât ai putea bănui. În ce priveşte gustul bărbaţilor, l-am diversificat foarte mult. Într-un timp i-am îndreptat spre tipul de frumuseţe statuar şi aristocratic, amenstecând vanitatea bărbaţilor cu dorinţele lor şi încurajând înmulţirea rasei în special printre femeile cele mai arogante şi risipitoare. Altă dată am ales un tip feminin exagerat, fricos şi plăpând, astfel că nesăbuinţa şi laşitatea şi în general toate prefăcătoriile şi meschinăriile spiritului care le însoţesc să fie la mare cinste. În prezent ne aflăm de cealaltă parte. Epoca jazzului aurmat epocii valsului şi acum îi învăţăm pe bărbaţi să le placă femei ale căror trupuri abia se deosebesc de ale băieţilor.
Din moment ce această frumuseţe e mai trecătoare ca toate, înrăutăţim astfel groaza a femeii de a îmbătrânii (cu multe rezultate excelente) şi le facem mai puţin dornice şi apte să aibă copii. Asta nu-i tot; am pus la cale o mare creştere a libertăţii pe care societatea o îngăduie reprezentării nudului aparent (nu a nudului real) în artă şi a expunerii lui pe scenă sau pe plajă. Totul e un fals, bineînţeles; imaginile din arta modernă sunt false, femeile reale în costume de baie sau în pantaloni strâmţi, sunt de fapt strănse şi încorsetate pentru a apărea mai tari, mai zvelte şi mai băieţoase decât le permite natura ca femei mature. Totuşi în acelaşi timp lumea modernă e învăţată să credă că asta înseamă a fi ''deschis'' şi ''sănătos'' şi a te întoarce la natură. Drept rezultat îndreptăm dorinţele bărbatului din ce în ce mai mult spre ceea ce nu există, făcând ca rolul ochiului în sexualitate să fie din ce ăn ce mai mare şi, în acelaşi timp, făcându-i pretenţiile din ce în ce mai imposibile. E uşor de prevăzut ce urmează!
Aceasta e strategia generală pentru moment. Dar în acest cadru, vei afla că poţi încuraja dorinţele pacientului tău în două direcţii. Vei descoperii dacă vei privi cu grjă, în orice inimă omenească, că e obsedat de cel puţin două femei imaginare - o Venus pământeană şi una infernală şi că dorinţa lui variază calitativ în funcţie de obictul ei. Există un tip de femeie pentru care dorinţa lui este de aşa fel încât să asculte în mod natural de Vrajmaş - uşor de îmbinat cu iubirea şi îngăduinţa, uşor de supus căsătoriei, colorată în întregime cu lumina acea aurie a respectului şi naturaleţei pe care noi o detestăm; există un alt tip de femeie pe care el îl doreşte cu brutalitate, tipul cel mai bun pentru a-l îndepărta cu totul de căsătorie, dar pe care chiar şi în căsnicie el va tinde s-o trateze ca sclavă, idol sau complice.
Dragostea lui pentru primul tip ar putea cuprinde ceea ce Vrjmaşul numeşte rău, dar numai din întâmplare; bărbatul ar vrea ca ea să nu fie soţia altuia şi i-ar părea rău că nu o poate iubi legiuit, dar cu cel de-al doilea tip ceea ce doreşte este să cunoască răul, acel ''condiment'' din aroma pe care o caută, ceea ce-i place la fată e animalitatea vizibilă, sau îmbufnarea, viclenia sau cruzimea, iar la trup, ceva cu totul diferit de ceea ce numeşte în general frumuseţe, ceva ce ar descrie, atunci când gândeşte chiar urâţenie, dar care prin arta noastră, poate fi făcut să joace pe punctul sensibil al obsesiei lui intime.
Adevăratul folos al acestei Venus infernale este fără îndoială ca prostituată sau amantă, dar dacă omul tău e creştin şi dacă a fost bine educat în absurditatea despre ''Dragostea irezistibilă'' care iartă totul, poate fi adesea făcut s-o ia în căsătorie şi merită s-o facă. Vei da greş în ceea ce priveşte adulterul şi păcatul solitar, dar sunt şi alte metode mai indirecte de a folosi sexualitatea unui om pentru a-l sublima. Şi fiindcă veni vorba, ele nu sunt doar eficiente, ci şi desfătătoare: nefericirea pe care o produc e de lungă durată şi deosebit de aleasă.
Unchiul tău afectuos,
Zgândărilă
C.S. Lewis –‘’Scrisorile lui Zgândărilă’’
* în aceste scrisori de la un drac bătrân către un drac tânăr, Vrajmaşul este Dumnezeu iar pacientul este omul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu