luni, 18 aprilie 2011

Copil al lui Dumnezeu?!


  [Sunteți] copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume, ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar, ţinând sus Cuvântul vieţii ~Filipeni 2:15-16~
  A fi lumină în lume decurge dintr-o viață de rugăciune, iar un suflet care crește în har este unul care crește în har este unul care se revarsă în rugăciune. Cu cât mai mult rămâne Cuvântul Său în tine, cu atât mai mult îți vei simți nevoia de rugăciune și cu atât mai mult te vei simți îndemnat să te rogi. Cu cât mai mult ne vom simți nimicnicia, neputința, deficiențele și eșecurile, cu atât mai mult vom fi constrânși să strigăm la El în rugăciune. O viață de rugăciune este, într-adevăr, esențială pentru rodnicie.
  Este necesar să fim avertizați de marele pericol al susținerii adevărului fără rugăciune. Aceasta apare când îl susținem fără a avea părtășie cu Dumnezeu și astfel ne lipsește puterea corespunzătoare în viețile noastre.
  Cât de zadarnic este să vorbim mereu de venirea Domnului fără a o aștepta cu adevărat; ce inutil să vorbim despre rămânerea noastră în Hristos fără a avea inimi pline de adorare care își găsesc plăcerea în a rămâne în El; și ce zadarnic este să vorbim despre a-L cunoaște pe Tatăl și a avea Duhul Sfânt dacă nu ne exprimăm mulțumirea și adorarea pentru harul de a ni se fi dat o binecuvântare așa de minunată.
   Oh, mă rog pentru mine și pentru noi toți să ne pierdem blândețea, sfințenia, seriozitatea și rugăciunea care ar trebui să meargă mână-n mână cu darul minunat al Cuvântului vieții!
   Cred că eșecurile noastre, deficiențele și inconsecvența care, vai!, sunt prea evidente, sunt cauzate de lipsa rugăciunii adevărate, atât individuală, cât și colectivă, în poporul lui Dumnezeu.
   Fie să dorim din ce în ce mai mult să fim caracterizați de un duh de rugăciune! Amin
                                                                                                               ~S.Ridout~

Cadoul

   Se povesteste cã un tânãr, singur la pãrinti, urma sã-si încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masinã expusã în vitrina unui magazin auto. Stia cã tatãl lui îsi poate permite sã cumpere o astfel de masinã, asa cã si-a exprimat dorinta sã o primeascã în dar la absolvire.
   Ziua mult asteptatã se apropia, însã fãrã ca tânãrul sã poatã depista vreun semn cã masina mult visatã va intra în  posesia sa. O usoarã dezamãgire începuse sã i se cuibãreascã în inimã.
   În seara dinaintea festivitãtii de absolvire, tatãl si-a chemat fiul în birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el si cât de mult îl iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumos împachetatã, rostind emotionat: "Felicitãri, fiule!"
   Fiul a deschis cutia, sperând cã va gãsi în ea cheile masinii. Însã în cutie se afla o biblie scumpã, îmbrãcatã în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe copertã. Dezamãgirea i s-a transformat în mânie.
   - Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie? Biblia pe biroul tatãlui, tânãrul a iesit furios din camerã, pãrãsind definitiv casa tatãlui sãu.
   Anii au trecut. Tânãrul de odinioarã avea de-acum o afacere prosperã si o familie frumoasã. Într-un târziu, si-a dat seama cã vremea nu stã în loc si a hotãrât sã-si viziteze tatãl, pe care nu-l mai vãzuse din ajunul absolvirii facultãtii.
   Însã înainte ca sã poatã pleca la drum, o telegramã fulger îl anuntã cã tatãl lui a decedat si cã toatã averea i-a rãmas lui, ca singur mostenitor. Ajuns din nou acasã dupã ani de zile, inima i-a fost coplesitã de tristete si regrete. A intrat în biroul tatãlui sãu. La un capãt al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii - în aceeasi pozitie în care o lãsase el înainte de a pãrãsi casa pãrinteascã. Cu ochii împãienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început sã citeascã în ea.
   La un moment dat, întorcând încã o filã, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat sã ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani în urmã sã primeascã masina mult visatã. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT- scria în litere mari peste termenii contractului. Masina îl astepta de ani de zile în garaj.
   De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântãrile lui Dumnezeu, doar pentru cã nu sunt "împachetate" cum ne-am asteptat?