miercuri, 30 martie 2011

Gunoi intră, gunoi iese!

  "Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească." ~Filipeni 4:8~
  Prin experienţa dureroasă a mustrării primite din partea Domnului, Petru a învăţat că era vulnerabil în faţa lui Satan. Satan îi putea pune cuvinte pe buze, la fel de bine ca Domnul. Dacă lui Petru îi păsa de lucrurile lui Dumnezeu, sau dacă nu făcea voia lui Dumnezeu, el putea ajunge instrumentul duşmanului. 
  Ia-ţi câţeva minute pentru a-ţi revizui ultimele zile. Cât de mult din timpul tău a fost petrecut în expunere faţă de gândirea lumii? Cât de mult timp ai petrecut cu televizorul, radio, filme, reviste, loc de muncă. Compară acest timp cu timpul petrecut în Cuvânt, în prezenţa unor prieteni sau familii creştine sau ascultând muzică ziditoare.
  Nu putem evita contactul cu lumea şi nici n-ar trebui s-o facem. Însă, putem contrabalansa cu atenţie informaţia dăunătoare care ne vine în mod constant, cu lucruri care să ne zidească sufletele. Altfel, ne putem potrivi cu acel vechi moto al programatorilor: "gunoi intră, gunoi iese!"
                                                                                      ~John MacArthur~

marți, 29 martie 2011

Ce mare har!

1. Ce mare har să poţi vedea cu ochii tăi lumina,
Dar mult mai mare har tu ai când ţi-e iertată vina.
Ce mare har, ce mare har,
Să ai iertată vina.

2 . Ce mare har să poţi s-auzi cu-a ta ureche cântul,
Dar mult mai mare har tu ai, când poţi s-auzi Cuvântul.
Ce mare har, ce mare har,
S-auzi tu azi Cuvântul.

3. Ce mare har să poţi să guşti din roade de tot felul,
Dar mult mai mare har tu ai, când guşti ce bun e Domnul.
Ce mare har, ce mare har,
Să vezi ce bun e Domnul.

4. Ce mare har, ca mirosind parfum de flori frumoase
Să răspândeşti mereu în jur miresme sfinte-alese.
Ce mare har, ce mare har
Să respândeşti miresme.

5. Ce mare har să crezi în El văzândul ca şi Toma,
Dar mult mai mare har să crezi, deşi nu-L vezi acuma.
Ce mare har, ce mare har,
Să crezi în El acuma.
                           Amin!

Despre rugăciune

 Compozitorul unei cântări spune: „Rugăciunea este respiraţia vitală a creştinului, aerul său.” Scopul acestui articol este să motiveze părinţii pentru a se ruga. Câteva principii ale rugăciunii regăsite în Efeseni 3 vor fi baza gândurilor noastre. 
  Elementele rugăciunii Pavel se referă la poziţia în rugăciune când afirmă: „îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos”~Efeseni 3:14~. El se vedea cel mai neînsemnat dintre sfinţi. 
  Această atitudine este punctul de plecare al rugăciunii. Noi suntem lipsiţi, prin urmare, venim în rugăciune la Dumnezeu care este singurul nostru ajutor. Rugăciunea atinge resursele veşnice ale lui Dumnezeu. Ne rugăm să înţelegem voia şi scopul lui Dumnezeu. Rugăciunea ne ajută să îndeplinim planul lui Dumnezeu. Ea ar trebui să ne unească şi să ne contopească cu scopurile şi caracterul lui Dumnezeu. Pentru a face aceasta, Dumnezeu ne oferă harul Său şi „bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos”. Da, toate bogăţiile spirituale şi toată înţelepciunea sunt ascunse în Isus Hristos, iar rugăciunea este cheia de a intra în posesia lor. 
  Rugăciunea are putere doar dacă este întărită de Duhul lui Dumnezeu. Iuda vorbeşte despre rugăciunea în Duhul Sfânt. Pavel, în Romani 8, spune că Duhul Sfânt mijloceşte la Dumnezeu cu rugăciunile noastre. Cu siguranţă, nu este corect să rostim rugăciuni ca profeţii lui Baal din ~1 Împăraţi 18~. 
  Viaţa condusă de Dumnezeu este cea care apelează la sala tronului din cer Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde.” ~Ieremia 33:3~ „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.” ~Matei 7:7~ Gândeşte-te la ideile de mai sus şi vei observa că sunt elementele de bază ale rugăciunii. Dumnezeu ni le-a dat prin apostolul Pavel, un „părinte” extraordinar, rugativ. 
  Practica rugăciunii Rugăciunea trebuie să aibă un loc deosebit în viaţa fiecărui sfânt – în rugăciunile personale, familiale, congregaţionale, pentru binecuvântarea mesei şi în vremuri deosebite. Pavel a scris în mod simplu: „Rugaţi-vă neîncetat.” ~1 Tesaloniceni 5:17~ Ca să avem această dispoziţie înspre rugăciune, trebuie să avem un timp şi un loc unde să ne întâlnim zilnic cu Dumnezeu.
  Ce Îi cerem lui Dumnezeu? În primul rând, venim înaintea Lui cu nevoia noastră de sfinţenie şi de har. De asemenea, stăruim înaintea Lui pentru copiii noştri (care sunt binecuvântările Lui speciale) înainte şi după naşterea lor. Ne rugăm pentru mântuirea lor, pentru puritatea lor, pentru educaţia lor, pentru credincioşia lor faţă de Domnul, pentru parteneri evlavioşi, dacă Domnul îi va călăuzi să se căsătorească şi pentru har deosebit dacă El alege altceva.
  Alături de Ana, fiecare părinte ar trebui să poată spune: „Pentru copilul acesta mă rugam”. ~1 Samuel1:27~ Aceasta înseamnă că noi ne dorim copii şi că ne rugăm zilnic pentru ei până moartea ne desparte. Rugăciunile noastre au un impact deosebit în viaţa copiilor noştri. Din viaţa de rugăciune se revarsă laude şi mulţumiri. „Mulţumiţi totdeaunalui Dumnezeu Tatăl.” ~Efeseni 5:20~ 
  Recunoaştem cu bucurie fiecare rugăciune ascultată, precum şi frumuseţea, şi sfinţenia Dumnezeului nostru, căruia îi place să asculte şi să răspundă la fiecare cerere.
  Satan a văzut protecţia lui Dumnezeu în viaţa lui Iov, care era un tată rugativ. Dragi părinţi, înălţăm noi ziduri de rugăciune în jurul copiilor noştri? Nimic altceva nu poate controla puterea lui Satan. El tremură când îl vede pe cel mai slab sfânt în genunchi. 
  Ce lucruri Îl determină pe un părinte să se roage şi care sunt rezultatele rugăciunii? Problemele ar trebui să dea naştere rugăciunii. Ana a trecut prin provocări asemănătoare. Ea
nu avea copii. Rivala ei îngreuna situaţia şi mai mult. Dumnezeu s-a folosit de aceasta să-i dea o sarcină grea Anei. Învăţăm noi să fim părinţi rugativi, asemenea Anei, prin încercările şi ispitele pe care Dumnezeu le permite? Satan însuşi ne-ar sta în cale. Lui îi place să se interpună între Dumnezeu şi sfântul care se roagă.
  În timpul şederii israeliţilor în Egipt, Faraon a poruncit: „Să aruncaţi în râu pe orice băiat (israelit) care se va naşte, şi să lăsaţi pe toate fetele să trăiască.” ~Exod. 1:22~ Cu siguranţă, rugăciunile părinţilor lui Moise au avut un rol însemnat în cruţarea vieţii lui Moise.
  Rugăciunile făcute de trei ori pe zi ale lui Daniel l-au ţinut credincios Domnului şi au avut drept rezultat eliberarea lui din groapa cu lei. Trebuie să avem toată plinătatea lui
Dumnezeu. Trebuie să conştientizăm puterea Lui de-a face „nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” ~Efeseni 3:20~. Trebuie să învăţăm să ne transformăm problemele înrugăciuni. Satan vrea să ne umple cu ură; noi să cerem dragoste. Principiile şi practica rugăciunii se unesc în scopul rezolvării problemelor celui ce se roagă, iar Dumnezeu este slăvit.
  Avem nevoie de viziune. Ucenicii au spus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm.” ~Luca 11:1~ Învăţăm prin exerciţiu. Rugându-ne, observăm nevoia de rugăciune. Doar veşnicia va descoperi deplina valoare a rugăciunii. Adună cerul cu bucurie mireasma rugăciunilor noastre? 
  Cum decurge viaţa ta de rugăciune? Pricepem noi „dragostea lui Hristos, care întrece orice înţelegere”? Suntem „umpluţi cu plinătatea lui Dumnezeu”? Stăm noi în picioare înaintea Domnului ca Avraam? Suntem şi noi asemenea lui Eprafa, care „totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu”? ~Coloseni 4:12~. Lucrarea rugăciunii este cea care aduce progres în rugăciune.
  Stăruieşte în rugăciune. Moise este un exemplu deosebit în această privinţă. El a dorit aşa de mult slava lui Dumnezeu şi binecuvântarea poporului său, încât a fost gata să-i fie şters numele din Cartea lui Dumnezeu de dragul poporului său. Bucuria sublimă a părinţilor rugativi este aceea de a vedea copiii că aleg şi urmează calea adevărului. Desăvârşirea va fi rezultatul final. Rugăciunea ne modelează viaţa după chipul lui Dumnezeu. Rugăciunea ajută la îndepărtarea păcatului, detronarea eului şi zădărnicirea greşelilor. Ne aduce în voia desăvârşită şi deplină a lui Dumnezeu. „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” ~Iacov 5:16~ 
   Părintele care se roagă ajunge în prezenţa Celui care este frumuseţea desăvârşită alături de copiii lui, precum şi de cei pentru care se roagă! „Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.” ~Psalmul 17:15~
  Să ne rugăm neîncetat şi să nu obosim! 
                                                                                      ~de Sidney M. Carpenter~

sâmbătă, 26 martie 2011

Visând la căsătorie...




 Am primit zilele trecute o poezie de la o prietenă dragă şi am reauzit-o astăzi, înregistrată, recitând-o la o seară de tineret.

  Aş vrea să o împărtăşesc cu oricine are nevoie de ea. Poezia se numeşte visând la căsătorie!

            

        
              -Visând la căsătorie-

  Ştii că ai cerut lucrul cel mai scump, făcut vreodată de mâna Domnului?
  Inima unei femei, viaţa unei femei şi dragostea ei minunată!
  Şi că ai cerut, un lucru nepreţuit, aşa cum un copil cere o jucărie,
  Pretinzând un lucru pentru care... alţii au murit, cu îndrăzneala nesăbuită a unui băiat?

  Mi-ai prescris ce trebuie să fac, m-ai cercetat ca un bărbat.
  Acum stai şi tu la poarta sufletului meu de femeie, până când am să te cercetez şi eu.
  Vrei ca mâncarea să-ţi fie caldă oricând, şosetele şi cămaşa să-ţi fie curate.
  Eu vreau ca inima ta să fie limpede ca cerul! Iar, sufletul tău curat ca stelele!

  Ţie-ţi trebuie o bucătăreasă să-ţi gătească, mie-mi trebuie ceva mai important!
  Tu vrei o croitoreasă, eu vreau un bărbat şi-un rege!
  Un rege peste ţara unui cămin, şi-un bărbat, la care Domnul, ce l-a creat
  Să se uite ca-n prima zi şi să zică..."E foarte bun!"

  Eu sunt tânără şi frumoasă, dar într-o zi, bujorii în obraji s-or ofili!
  O să mă mai iubeşti şi printre frunzele îngălbenite, cum m-ai iubit printre florile de mai?
  Ţi-e inima ocean limpede şi puternic, unde-mi pot trimite corăbiile?
  O femeie care iubeşte, află rai şi iad când se căsătoreşte!

  Îţi cer tot ce-i măreţ şi adevărat, tot ce înseamnă un bărbat!
  Dacă asta-mi vei da toată viaţa mea, voi fi şi voi face ce-mi ceri!
  De nu... e simplu să afli, plătind puţin, o bucătăreasă şi-o spălătoreasă!
  Dar inima unei femei şi viaţa ei, nu se câştigă astfel.

vineri, 25 martie 2011

De ce trecem prin necazuri?!


"În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea."~Matei 16:33~


  Suferinţele prin care trec sfinţii sunt adesea un mister pentru noi, chiar şi atunci când nu ne îndoim de înţelepciunea, dragostea şi bunătatea Domnului. Dar El nu greşeşte. Lumânarea se consumă pentru a lumina.
  Chiar şi apostolul Pavel a fost în pericol de a se "îngâmfa". De aceea i s-a dat un "spin în carne", ca să îl pălmuiască. Suferinţa trebuie îndurată; calea umilinţei şi a durerii trebuie străbătută. Dar Domnul Isus, Cel care ne iubeşte şi care S-a dat pe Sine pentru noi va fi cu noi. El a spus "puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune" ~2Corinteni 12:9~ Pe calea suferinţei apostolul Pavel a avut de învăţat ~2Corinteni 12:10~ iar noi de asemenea putem învăţa lecţii adânci şi preţioase.
  Suferind, primim binecuvântarea de a fi întăriţi în  Hristos într-un mod pe care altfel nu l-am fi putut experimenta. Apoi după ce am învăţat prin experienţă calea binecuvântată pe care Domnul a răspuns nevoii noastre şi ne-a binecuvântat în încercarea prin care am trecut, putem încuraja şi mângâia şi pe alţii ~2Corinteni 1:3-4~
  Avem nevoie de suferinţă de la Domnul pentru că firea păcătoasă este încă în noi. Atunci când suntem lucraţi de Domnul prin necazuri, învăţăm tot mai mult să nu ne mai încredem în noi înşine  şi nici în carne. În felul acesta vom fi tot mai desprinşi de lume şi tot mai atraşi de lucrurile de sus.
  El este Stăpânul, Domnul, este suveran, şi el îi iubeşte pe slujitorii Săi în mod desăvârşit, de neschimbat, şi întotdeauna îi conduce pe calea corectă. cât de minunate sunt căile Sale! Adesea ele depăşesc înţelegerea pe care o avem acum, dar el ştie să facă toate lucrurile să lucreze împreună spre binele celor ce Îl iubesc.
                                                                                                           ~H.H.Snell~  

Mărturie Kirk Cameron




joi, 24 martie 2011

Atenţie la succes!

 
 "Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu! [...] fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui." ~Matei 16:16-18~

  Petru a învăţat multe din experienţe dificile. A învăţat , de exemplu că  înfrângerea zdrobitoare şi umilirea profundă urmează deseori imediat după marile victorii. La scurt timp după ce Hristos l-a lăudat pentru mărturia monumentală din Matei 16:16, Petru a suferit cea mai aspră mustrare adresată vreodată unui ucenic în Noul Testament.
  Este mult mai simplu  să rămânem supuşi Domnului atunci când ne luptăm cu povara împotrivirii. În acele vremuri dificile, ştim sigur că avem nevoie de El; nu avem absolut nici o îndoială că viaţa noastră este în mâinile Lui puternice. Însă atunci când zburăm pe aripile succesului, prosperităţii, notorietăţii, confortului sau sănătăţii, suntem imediat ispitiţi să ne îngâmfăm, avântându-ne cu toată viteza spre prăpastie.
  Bucură-te de binecuvântările pe care ţi le trimite Dumnezeu. Mulţumeşte-i pentru lucrurile bune pe care le aduce în viaţa ta. Dar ai grijă, pentru că mândria este urmată de pericol atunci când lucrurile îţi merg bine, smereşte-te şi te apropie mai mult de Domnul tău!
                                                                                                                                                                                                    ~John MacArthur~
  

miercuri, 23 martie 2011

Ce este conştiinţa?

  Şi mintea lor şi conştiinţa le sunt necurate. ~Tit 1:15~


  Ce este conştiinţa?
  Cu siguranţă nu este voinţa, pentru că adesea ea se află în opoziţie cu cu voinţa.
  Nu este nici raţiunea, pentru că, deşi raţiunea spune că o anumită acţiune va aduce o pagubă, conştiinţa îndeamnă în direcţia corectă, peste vocea raţiunii.
  Conştiinţa este simţul moral al binelui şi răului care este înnăscut în om. am putea să o descriem ca fiind ochiul fiinţei morale a omului, sau am putea să o asemănăm cu o voce din pieptul nostru care vorbeşte despre bine şi rău. Dar conştiinţa are nevoie să fie învăţată, pentru că este "întinată" şi nu funcţionează aşa cum ar trebui.
  Oamenii vor spune că acţionează după cum le dicteză conştiinţa, dar acesta este un standard greşit. Conştiinţa unui creştin, care are cunoştinţă spirituală, este poate diferită, dar chiar şi printre creştini există diferenţe în ce priveşte fineţea şi sensibilitatea cunoştinţelor.
  Conştiinţa seamănă foarte mult cu o fereastră care lasă să pătrundă mai multă sau mai puţină lumină, în funcţie de cât este de curată.
  Este bine să remarcăm că acea predicarea a evangheliei care lasă în pace conştiinţa, sau care se ocupă foarte puţin de ea, va produce fie convertiri false, fie credincioşi slabi. Nu se poate să mergi cu Dumnezeu dacă conştiinţa nu este aşa cum trebuie să fie înaintea Lui!
  Pe măsură ce credincioşii cresc în harul şi cunoaşterea Domnului conştiinţa lor devine mai sensibilă. Plâng pentru păcatele lor, nu pentru că s-ar teme de pedeapsă ci pentru că ştiu că au greşit ămpotriva Domnului lor. Creştinul doreşte ca lumina să strălucească şi vrea să îndepărteze orice fel de pată sau murdărie de pe sticla acestei ferestre. Şi trebuie să ne deprindem şi noi în lucrul acesta.
                                                                                                         ~H.F. Witherby~

Sacrificiul creştin radical - Suferinţa

  Mulţumesc Domnului pentru suferinţă şi pentru puterea pe care mi-o dă să fac faţă perioadelor grele din viaţa mea!
  Când treceţi prin necaz şi încercări aduce-ţi-vă aminte că Domnul e în control! Că El e stânca şi turnul tău de scăpare! Mulţumeşte-i pentru tot, prin suferinţă avem multe de învăţat! Chiar dacă nu înţelegi situaţia prin care treci, chiar dacă pare că Domnul nu e acolo...El te poartă pe braţe şi te călăuzeşte, te trece prin foc pentru că te iubeşte şi vrea să scoată aur curat din tine!
  Ce Dumnezeu minunat avem!

The unconditional love of Christ