miercuri, 23 martie 2011

Ce este conştiinţa?

  Şi mintea lor şi conştiinţa le sunt necurate. ~Tit 1:15~


  Ce este conştiinţa?
  Cu siguranţă nu este voinţa, pentru că adesea ea se află în opoziţie cu cu voinţa.
  Nu este nici raţiunea, pentru că, deşi raţiunea spune că o anumită acţiune va aduce o pagubă, conştiinţa îndeamnă în direcţia corectă, peste vocea raţiunii.
  Conştiinţa este simţul moral al binelui şi răului care este înnăscut în om. am putea să o descriem ca fiind ochiul fiinţei morale a omului, sau am putea să o asemănăm cu o voce din pieptul nostru care vorbeşte despre bine şi rău. Dar conştiinţa are nevoie să fie învăţată, pentru că este "întinată" şi nu funcţionează aşa cum ar trebui.
  Oamenii vor spune că acţionează după cum le dicteză conştiinţa, dar acesta este un standard greşit. Conştiinţa unui creştin, care are cunoştinţă spirituală, este poate diferită, dar chiar şi printre creştini există diferenţe în ce priveşte fineţea şi sensibilitatea cunoştinţelor.
  Conştiinţa seamănă foarte mult cu o fereastră care lasă să pătrundă mai multă sau mai puţină lumină, în funcţie de cât este de curată.
  Este bine să remarcăm că acea predicarea a evangheliei care lasă în pace conştiinţa, sau care se ocupă foarte puţin de ea, va produce fie convertiri false, fie credincioşi slabi. Nu se poate să mergi cu Dumnezeu dacă conştiinţa nu este aşa cum trebuie să fie înaintea Lui!
  Pe măsură ce credincioşii cresc în harul şi cunoaşterea Domnului conştiinţa lor devine mai sensibilă. Plâng pentru păcatele lor, nu pentru că s-ar teme de pedeapsă ci pentru că ştiu că au greşit ămpotriva Domnului lor. Creştinul doreşte ca lumina să strălucească şi vrea să îndepărteze orice fel de pată sau murdărie de pe sticla acestei ferestre. Şi trebuie să ne deprindem şi noi în lucrul acesta.
                                                                                                         ~H.F. Witherby~

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu