Dumnezeu și știința

  Într-o sală de clasa a unui colegiu, un profesor ține cursul de filozofie...

  Să vă explic care e conflictul între știință și religie... Profesorul ateu face o pauză și apoi îi cere unuia dintre noii săi studenți să se ridice în picioare.

  Esti crestin, nu-i asa, fiule? 

  Da, domnule, spune studentul.

  Deci crezi în Dumnezeu?

  Cu siguranță.

  Dumnezeu e bun?

  Desigur, Dumnezeu e bun.

  E Dumnezeu atotputernic? Poate El să facă orice?

  Da.

  Tu esti bun sau rău?

  Biblia spune ca sunt rău.

  Profesorul zambește cunoscător. Aha! Biblia! Se gandește puțin. Uite o problemă pt tine. Să zicem că există aici o persoană bolnavă și tu o poți vindeca. Poți face asta. Ai vrea să îl ajuți? Ai încerca?

 Da, domnule. Aș încerca.

 Deci esti bun.

 N-aș spune asta.

 Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea să ajuți o persoană bolnavă dacă ai putea. Majoritatea am vrea dacă am putea. Dar Dumnezeu, nu…

 Studentul nu raspunde, așa că profesorul continuă.

 El nu ajută, nu-i așa? Fratele meu era creștin și a murit de cancer, chiar dacă se ruga lui Isus să-l vindece. Cum de Isus e bun? Poți răspunde la asta?

 Studentul tace.

 Nu poti răspunde, nu-i așa? El ia o înghițitură de apă din paharul de pe catedră ca să-i dea timp studentului să se relaxeze. Hai să o luam de la capăt, tinere. Dumnezeu e bun?

 Pai…, da, spune studentul.

 Satana e bun?

 Studentul nu ezită la această întrebare “Nu”

 De unde vine Satana?

 Studentul ezită. De la Dumnezeu.

 Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i așa? Zi-mi, fiule, există rău pe lume?

 Da, dle.

 Răul e peste tot, nu-i așa? Și Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

 Da.

 Deci cine a creat răul? a continuat profesorul. Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat și răul. Din moment ce răul există și conform principiului că ceea ce facem definește ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rău.

 Din nou, studentul nu raspunde.

 Există pe lume boli? Imoralitate? Ură? Urâțenie? Toate aceste lucruri groaznice, există?

 Studentul se foiește jenat.

 Da.

 Deci cine le-a creat?

 Studentul iarași nu răspunde, asa că profesorul repetă întrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodată, profesorul începe să se plimbe în fața clasei. Studenții sunt uimiți. Spune-mi, continuă el adresându-se altui student. Crezi în Isus Cristos, fiule?

 Vocea studentului îl tradeaza și cedeaza nervos.

 Da, domnule profesor, cred.

 Bătrânul se oprește din mărșăluit. Știința spune că ai 5 simțuri pe care le folosești pt a identifica și observa lumea din jurul tău. L-ai văzut vreodată pe Isus?

 Nu, domnule. Nu L-am văzut.

 Atunci spune-ne dacă l-ai auzit vreodată pe Isus al tău?

 Nu, domnule, nu l-am auzit.

 L-ai simțit vreodată pe Isus al tău, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodată o experiență senzorială a lui Isus sau a lui Dumnezeu?

 Nu, domnule, mă tem că nu.

 Și totuși crezi în el?

 Da.

 Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, știinta spune că Dumnezeul tău nu există. Ce spui de asta, fiule?

 Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credința mea.

Da, credința, repetă profesorul. Asta e problema pe care știinta o are cu Dumnezeu. Nu există nici o dovadă, ci doar credința.

 Studentul rămâne tăcut pt o clipă, înainte de a pune și el o întrebare.

 Domnule profesor, există căldură?

 Da.

 Și există frig?

 Da, fiule, există și frig.

 Nu, domnule, nu există.

 Profesorul își întoarce fața către student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tăcută.

 Studentul începe să explice.

 Poate există multă căldura, mai multă căldura, super-căldură, mega-căldură, căldură nelimitată, căldurică sau deloc căldură, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu înseamnă căldură, dar nu putem merge mai departe. Nu există frig – dacă ar exista, am avea temperaturi mai scăzute decât minimul absolut de 458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat dacă are sau transmite energie, și caldură e cea care face ca un corp sau materie să aibă sau să transmită energie. Zero absolut (-458 F) înseamna absența totală a căldurii. Vedeți, dle, frigul e doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absența căldurii. Nu putem măsura frigul. Căldura poate fi măsurată în unități termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul căldurii, dle, ci doar absența ei.

Clasa e învăluită în tăcere. Undeva cade un stilou și sună ca o lovitură de ciocan.

Dar întunericul, profesore? Există întunericul?

 Da, raspunde profesorul fară ezitare. Ce e noaptea dacă nu întuneric?

 Din nou raspuns greșit, domnule. Întunericul nu e ceva; este absența a ceva. Poate exista lumină scazută, lumină normală, lumină strălucitoare, lumină intermitentă, dar dacă nu exista lumină constantă atunci nu există nimic, iar acest nimic se numește întuneric, nu-i așa? Acesta este sensul pe care îl atribuim acestui cuvânt. În realitate, întunericul nu există. Dacă ar exista, am putea face ca întunericul să fie și mai întunecat, nu-i așa?

Profesorul începe să-i zâmbească studentului din fața sa. Acesta va fi un semestru bun.

Ce vrei să demonstrezi, tinere?

Domnule profesor vreau să spun că premisele dvs filosofice sunt greșite de la bun început și de aceea concluzia TREBUIE să fie și ea greșită.

 De data asta, profesorul nu-și poate ascunde surpriza. Greșite?

 Poți explica în ce fel?

 Lucrați cu premisa dualității, explică studentul… Susțineți că există viața și apoi că există moarte; un Dumnezeu bun și un Dumnezeu rău. Considerați conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura. Dle, știința nu poate explica nici măcar ce este acela un gând. Folosește electricitatea și magnetismul, dar NIMENI nu a văzut sau nu a înteles pe deplin vreuna din acestea două. Să consideri că moartea e opusul vieții înseamnă să ignori că moartea nu există că lucru substanțial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absența ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studenților teoria că ei au evoluat din maimuță?

Dacă te referi la procesul evoluției naturale, tinere, da, evident că da.

Ați observat vreodată evoluția cu propriii ochi, domnule?

Profesorul începe să dea din cap, încă zâmbind, când își dă seama încotro se îndreaptă argumentul. Un semestru foarte bun, într-adevar.

Din moment ce nimeni nu a observat procesul evoluției în desfășurare și nimeni nu poate demonstra că el are loc, dvs. predați studentilor ceea ce credeți, nu? Acum ce sunteți, om de știință sau predicator?

Clasa murmură. Studentul tace până când emoția se mai stinge.

Ca să continuăm demonstrația pe care o făceați adineori celuilalt student, permiteti-mi să vă dau un exemplu, că să înțelegeți la ce mă refer. Studentul se uită în jurul său, în clasă. E vreunul dintre voi care a văzut vreodată creierul profesorului? (Clasa izbucnește în râs.) E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simțit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare să fi făcut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile și conform protocolului demonstrabil, știința spune – cu tot respectul, dle – că nu aveți creier. Dacă știința spune că nu aveți creier, cum să avem încredere în cursurile dvs, dle?

 Acum clasa e cufundată în tăcere. Profesorul se holbeaza la student, cu o față impenetrabilă. În fine, după un interval ce pare o veșnicie, bătrânul răspunde. Presupun că va trebui să crezi, pur și simplu.

 Deci, acceptați că există credință și, de fapt, credința există împreună cu viața, continuă studentul. Acum, dle, există răul?

 Acum nesigur, profesorul răspunde: sigur că există. Îl vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului față de om. Se vede în nenumăratele crime și violente care se petrec peste tot în lume. Aceste manifestări nu sunt nimic altceva decât răul.

 La asta, studentul a replicat: Răul nu există, dle, sau cel puțin nu există în sine. Răul e pur și simplu absența lui Dumnezeu. E ca și întunericul și frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absența lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipsește dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare când nu există caldură sau ca întunericul care apare când nu există lumină.

Copil al lui Dumnezeu?!

  [Sunteți] copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume, ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar, ţinând sus Cuvântul vieţii ~Filipeni 2:15-16~

  A fi lumină în lume decurge dintr-o viață de rugăciune, iar un suflet care crește în har este unul care crește în har este unul care se revarsă în rugăciune. Cu cât mai mult rămâne Cuvântul Său în tine, cu atât mai mult îți vei simți nevoia de rugăciune și cu atât mai mult te vei simți îndemnat să te rogi. Cu cât mai mult ne vom simți nimicnicia, neputința, deficiențele și eșecurile, cu atât mai mult vom fi constrânși să strigăm la El în rugăciune. O viață de rugăciune este, într-adevăr, esențială pentru rodnicie.

  Este necesar să fim avertizați de marele pericol al susținerii adevărului fără rugăciune. Aceasta apare când îl susținem fără a avea părtășie cu Dumnezeu și astfel ne lipsește puterea corespunzătoare în viețile noastre.

  Cât de zadarnic este să vorbim mereu de venirea Domnului fără a o aștepta cu adevărat; ce inutil să vorbim despre rămânerea noastră în Hristos fără a avea inimi pline de adorare care își găsesc plăcerea în a rămâne în El; și ce zadarnic este să vorbim despre a-L cunoaște pe Tatăl și a avea Duhul Sfânt dacă nu ne exprimăm mulțumirea și adorarea pentru harul de a ni se fi dat o binecuvântare așa de minunată.

   Oh, mă rog pentru mine și pentru noi toți să ne pierdem blândețea, sfințenia, seriozitatea și rugăciunea care ar trebui să meargă mână-n mână cu darul minunat al Cuvântului vieții!

   Cred că eșecurile noastre, deficiențele și inconsecvența care, vai!, sunt prea evidente, sunt cauzate de lipsa rugăciunii adevărate, atât individuală, cât și colectivă, în poporul lui Dumnezeu.

   Fie să dorim din ce în ce mai mult să fim caracterizați de un duh de rugăciune! Amin

                                                                                                               ~S.Ridout~

Cadoul

   Se povesteste cã un tânãr, singur la pãrinti, urma sã-si încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masinã expusã în vitrina unui magazin auto. Stia cã tatãl lui îsi poate permite sã cumpere o astfel de masinã, asa cã si-a exprimat dorinta sã o primeascã în dar la absolvire.
   Ziua mult asteptatã se apropia, însã fãrã ca tânãrul sã poatã depista vreun semn cã masina mult visatã va intra în  posesia sa. O usoarã dezamãgire începuse sã i se cuibãreascã în inimã.
   În seara dinaintea festivitãtii de absolvire, tatãl si-a chemat fiul în birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el si cât de mult îl iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumos împachetatã, rostind emotionat: "Felicitãri, fiule!"
   Fiul a deschis cutia, sperând cã va gãsi în ea cheile masinii. Însã în cutie se afla o biblie scumpã, îmbrãcatã în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe copertã. Dezamãgirea i s-a transformat în mânie.
   - Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie? Biblia pe biroul tatãlui, tânãrul a iesit furios din camerã, pãrãsind definitiv casa tatãlui sãu.
   Anii au trecut. Tânãrul de odinioarã avea de-acum o afacere prosperã si o familie frumoasã. Într-un târziu, si-a dat seama cã vremea nu stã în loc si a hotãrât sã-si viziteze tatãl, pe care nu-l mai vãzuse din ajunul absolvirii facultãtii.
   Însã înainte ca sã poatã pleca la drum, o telegramã fulger îl anuntã cã tatãl lui a decedat si cã toatã averea i-a rãmas lui, ca singur mostenitor. Ajuns din nou acasã dupã ani de zile, inima i-a fost coplesitã de tristete si regrete. A intrat în biroul tatãlui sãu. La un capãt al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii - în aceeasi pozitie în care o lãsase el înainte de a pãrãsi casa pãrinteascã. Cu ochii împãienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început sã citeascã în ea.
   La un moment dat, întorcând încã o filã, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat sã ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani în urmã sã primeascã masina mult visatã. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT- scria în litere mari peste termenii contractului. Masina îl astepta de ani de zile în garaj.
   De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântãrile lui Dumnezeu, doar pentru cã nu sunt "împachetate" cum ne-am asteptat?

Seria Paul Washer – Zece Acuzații (1)

  M-am hotărât să postez o predică a fratelui predicator Paul Washer care se intitulează Zece Acuzaţii Împotriva Bisericii Moderne. 

  Mesaj predicat Miercuri, 22 Octombrie, 2008 la Revival Conference, în Atlanta, Georgia.

(titlul original: Ten Indictments Against The Modern Church)

  Să venim înaintea Domnului în rugăciune.

  Tată, vin înaintea Ta în numele Fiului Tău, Isus Hristos. Doamne, Tu știi toate lucrurile; toate sunt înaintea Ta ca o carte deschisă. Cine poate să îşi ascundă inima de prezența Ta şi de ochiul Tău? Faptele celor mai iscusiţi oameni sunt expuse înaintea Ta. Omniscienţa Ta nu are limite și dacă n-ar fi fost harul, eu aș fi cel mai îngrozit dintre toți oamenii. Dar există har, din belșug și glorios, revărsat peste cel mai slab dintre oameni și din belsug pentru slava Ta. Tată, Te laud și Te slăvesc și Îți mulțumesc pentru tot ce ești și tot ce ai făcut. Și nu este nimeni ca Tine în ceruri sau pe pământ sau sub pământ. Tu ești Rege și nu este altul. Tu ești Mântuitor și nu împarți acea slavă cu nimeni. Tată, în această seară Tu mă cunoști și îmi cunoști marea mea nevoie de har. De ce sunt aici dacă nu pentru că Tu ai chemat cel mai slab dintre toți oamenii, cel mai de jos dintre frați și pentru ca prin harul Tău, de multe ori, cel mai mic să învețe pe cel mai mare? Acela este întotdeauna cazul meu și Te laud. Te slăvesc. Tată, ajută-ne în seara asta. La adiere cu elocvență, la iad cu inteligență sclipitoare, Tată. Lasă ca adevărul să meargă înainte. Lasă ca oamenii să fie schimbați ca starea Bisericii noastre să fie mai glorioasă. Mă rog pentru har peste har și îndurare după îndurare pentru mine și pentru ascultătorii care sunt prezenți aici. Ajută-ne, o Doamne, și vom fi ajutați și ne vom lăuda cu acel ajutor. În numele lui Isus. Amin.

  Este un mare privilegiu pentru mine să fiu aici în această seară, un privilegiu excepțional de a sta aici înaintea voastră și de a vorbi despre lucruri ca trezirea, reformarea, lucrarea lui Dumnezeu în poporul Lui și între oameni. Dar în seara aceasta voi împărtăși cu voi o acuzare. O acuzare, dar este o acuzare de speranță. 
   În timp ce mă rugam cu privire la ce ar trebui să fac la această serie de întâlniri, am ajuns la o concluzie importantă, o mare povară care a fost pusă pe inima mea. Avem nevoie de renaștere. Avem nevoie de o trezire. Dar nu putem pur și simplu să așteptăm ca Duhul Sfânt să coboare și să pună în ordine toata dezordinea făcuta de noi. Avem direcție clară din Cuvantul lui Dumnezeu cu privire la ce a făcut El prin Hristos, cum așteaptă El să trăim, cum așteaptă El să conducem Biserica Lui. Și le face puțin bine oamenilor să strige pentru manifestări extrabiblice când principiul biblic este încălcat peste tot în jurul nostru. Vreau să știți aceasta: diavolul și oamenii răi nu au nevoie să se opună prea mult unui om care se roagă pentru trezire dacă el nu muncește de asemenea și la reformare. Ni s-a dat adevărul și nu putem pur și simplu să facem ce este drept în ochii noștri și apoi să așteptăm ca Duhul Sfânt să coboare și să binecuvânteze eforturile noastre.
  Când ne uităm în Vechiul Testament vedem că lui Moise îi este dată o explicație foarte, foartedetaliată cum să construiască templul. Acum, a fost aceasta dată de dragul lui Moise sau de dragul Bisericii? Cred că ceea ce este explicat aici este că Dumnezeu este specific în voia Lui și că noi nu trebuie să presupunem că putem lua cel mai mic detaliu și să îl ignorăm.
   Acum, știu că sunt un om fragil și știu ca sunt lovit de multe slăbiciuni, dar am o acuzare și nu o pot numi acuzarea mea, pentru că cine sunt eu să acuz pe cineva? Și nu îmi permit să o numesc acuzarea lui Dumnezeu deoarece cum pot presupune eu pe numele Lui? Dar voi spune aceasta: Cand mă uit la Biserică și o compar cu Scriptura, văd că sunt câteva lucruri care trebuie să se schimbe. Eu nu sunt Martin Luther. Acestea nu sunt 95 de declarații bătute în cuie pe ușa lui Wittenburg, dar aceasta este o povară pe inima mea și trebuie să o împărtășesc. Trebuie să o împărtășesc.
   Acum dați-mi voie să spun aceasta. Ceea ce voi spune va mânia pe unii din voi, dar dați-mi voie să vă avertizez. Poate fi adevărat că voi mă veți putea acuza de aroganță. Poate fi adevărat că nu vă place expunerea mea. Am fost de multe ori arogant și de multe ori am transmis adevărul într-un mod greșit, dar nu lăsați ca aceasta să fie o scuză pentru voi. Întrebarea este: Ce spun eu, este adevărat? fie că este transmis printr-un mesager imperfect fie că nu. Alții dintre voi vă veți bucura de ceea ce auziți și veți vrea să spuneți "Amin", și poate să ridicați mâinile. Dar nu faceți asta pentru că noi toți purtăm o măsură de vină. Și dacă ați atins o anumită stare spirituală, atunci aș spune ceea ce fratele meu a spus: "Ce ai tu ce să nu fi primit și dacă ai primit, de ce te lauzi?" N-ar fi mai bine să Îl lauzi pe Dumnezeu în umilință? Dacă ești un slujitor mai tânăr, nu vreau să fi prins în aceste adevăruri și să le duci înapoi și să tulburi biserica ta fără dragoste. Ți-aș da o sugestie: să vezi că genunchii tăi sângerează înainte de a începe orice fel de reformare. Și dacă ești un slujitor mai bătrân, slujindu-L pe Domnul de mulți, mulți ani, îți cer să nu fi arogant. Un rege bătrân prost poate învăța de la cei mai slabi servitori ai săi. Și de asemenea îți cer aceasta: ai curajul să schimbi totul chiar dacă este ultima zi a vieții tale, măcar poți merge în glorie știind că ai încercat o reformare care a fost biblică. Și voi spune asta ca o avertizare pentru cei mai în vârstă.
   Acum, ascultați-mă cu atenție. Știu observația din 1 Timotei capitolul 5, a modului în care
trebuie să mă adresez vouă și deci mă adresez astfel, dar se petrece o mare trezire în această țară și nu numai în această țară ci și în Europa unde am fost și în America de Sud și în multe alte locuri, văd oameni tineri întorcându-se la stânca din care am fost ciopliți. Ei citesc Spurgeon și Whitefield. Ei încă ascultă pe Ravenhill și pe Martin Lloyd-Jones și pe Tozer și pe Wesley și este o mișcare mare, incredibilă. Doar pentru că mijloacele media populare și 'Christianity today' nu au descoperit ce se pentrece, vreau să știți că acum 15 ani n-aș fi visat că voi vedea trezirea pe care o văd, nu prin slujirea mea, dar merg în diferite locuri și văd ce face Dumnezeu fără nici una din slujirile noastre. Fie că este Olanda, o mie de tineri declarând "Lucrurile trebuie să se schimbe", strigând toată noaptea în rugăciune pentru puterea lui Dumnezeu și adevărul Scripturii, fie America de Sud recunoscând că ei au fost așa de influențați de psihologie și de toate felurile de tehnici superficiale cu privire la evanghelizare venite din America și acum plângând și frânți merg înapoi și își evanghelizează propriile biserici, fie orașul din interiorul Statelor Unite unde am stat câteodată până la două și trei dimineața discutând teologie cu tineri afro-americani din cartier pe care Dumnezeu îi va ridica să predice mai mult decât oricine își va putea imagina în ziua de azi. 
   Este o trezire. Și voi spune asta cu delicatețe. Mulți oameni peste 40 de ani nici măcar nu au idee despre aceasta. Mulți din tinerii care se întorc la vechii oameni și la vechile căi și la adevărurile care au adus trezire din nou și din nou în această lume, mulți dintre acești tineri sunt foarte tineri. Și ei vor merge la pastorii lor, vor merge la liderii lor și vor spune: "Uite ce am descoperit. Uite ce s-a întâmplat în Țara Galilor. Uite ce s-a întâmplat în Africa. Uite asta și uite cealaltă și uite această învățătură. Este absolut extraordinar." Și cei mai mulți dintre ei o vor întoarce sau vor spune: "Nu este cu nimic diferit față de ce predic de 25 de ani," când, de fapt, este complet diferit față de ce predică ei de 25 de ani. Așa că este nevoie să fim foarte, foarte atenți să înțelegem că Dumnezeu face o lucrare. Și Acela care a început o bună lucrare, o va isprăvi. Mulți oameni au ideea că ei se vor ruga pentru o trezire. Și alti oameni spun, "Trezirea va veni fie că te rogi fie că nu." Eu nu sunt în nici una din acele tabere. Dar știu asta. Când văd bărbați și femei și tineri peste tot în lume rugându-se pentru o trezire, pentru mine acestea sunt primele roade ale trezirii. Și pot să mă bazez pe faptul că Acela care a dat acele prime roade va aduce întreaga recoltă. 
   Acum vreau să ne uităm la 10 acuzații, dacă vom avea timp, lucruri pe care cred că trebuie să le schimbăm.
   În primul rând, prima acuzare: O negare practică a suficienței Scripturii, în special
denimonația mea; o negare practică a suficienței Scripturii. 2 Timotei 3:15 : "din pruncie cunoști Sfintele Scripturi cari pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire, prin credința în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună."
   În ultimimele câteva decade a fost o mare bătălie cu privire la inspirația Scripturii. Acum unii dintre voi nu ați făcut parte din acea bătălie, dar mulți dintre noi din denominațiuni mult mai liberale cu siguranță au făcut parte din ea, o bătălie pentru Biblie!
   Dar este o singură problemă. Când ajungi ca om să crezi că Biblia este inspirată, tu te-ai luptat doar jumătate din bătălie pentru că înrebarea nu e doar: este Biblia inspirată, este ea infailibilă? Ci întrebarea majoră care îi urmează acesteia și la care trebuie dat răspuns e: Este Biblia suficientă sau trebuie ca noi să aducem fiecare așa-numita știință socială și studiu cultural pentru a ști cum să conduci o biserică? Aceasta este o întrebare majoră. 
   Științele sociale, în opinia mea, au luat prioritate în fața Cuvântului lui Dumnezeu în așa mod încât cei mai mulți dintre noi nici nu putem măcar vedea. Așa de mult s-a strecurat în Bisericanoastră, în evanghelizarea noastră și în misiologia noastră încât abia mai poți numi creștin ceea ce facem noi. Psihologia, antropologia, sociologia au devenit influențe de bază în Biserică. 
   Cu câțiva ani în urmă, cu mulți ani în urmă când eram la seminar, îmi amintesc că un profesor a venit și a inceput să deseneze urme de pași pe tablă. Și cum i-a înșirat el de-a lungul tablei, apoi s-a întors la noi toți și a spus doar atât: "Aristotel umblă pe coridoarele acestei instituții. Păzițivă, pentru că eu aud pașii lui mai clar decât pe cei ai apostolului Pavel și a grupului de oameni inspirați care erau cu el și chiar a Domnului Isus Hristos Însuși." 
   Am ajuns să credem că un om al lui Dumnezeu poate administra anumite zone mărunte din viața Bisericii, dar când realmente se ajunge la greu e nevoie să mergem la experți sociali. Asta este o minciună absolută. Spune aici în Scriptură că omul lui Dumnezeu trebuie să fie echipat, desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. Ce are de a face Ierusalimul cu Roma? Și ce avem de a face noi cu toate aceste științe sociale moderne care au fost de fapt create ca protest împotriva Cuvântului lui Dumnezeu? Și de ce evanghelizarea și misiunile și așa-numita creștere a bisericii este mai mult modelată de antropolog, de sociolog și de studentul Bursei de Valori care se conformează cu fiecare tendință culturală? 
   Toată activitatea din biserica noastră trebuie să fie bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu toată activitatea din misiuni bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu. Activitatea noastră misionară, activitatea noastră din biserică, tot ce facem trebuie să curgă de la teolog și de la exeget, de la omul care își deschide Biblia și are o singură întrebare: Care e voia Ta, o Doamne? Noi nu trebuie să trimitem chestionare la oameni carnali pentru a afla ce fel de biserică ar frecventa ei. O biserică trebuie să fie prietenoasă cu căutătorul, dar biserica trebuie să recunoască că există un singur Căutător. Numele lui este Dumnezeu și dacă vrei să fii prietenos cu cineva, dacă vrei să găzduiești pe cineva, găzduiește-L pe El și Slava Lui chiar dacă este respins de toți ceilalți. Noi nu suntem chemați să construim imperii. Noi nu suntem chemați să fim exagerați. Noi suntem chemați să Îl preamărim pe Dumnezeu. Și dacă dorești ca Biserica să fie altceva decât un popor ales, atunci dorești ceva ce Dumnezeu nu dorește. 
   Vreau să ascultați pe Isaia doar pentru un moment, capitolul 8. Ascultați ce spune el. "Dacă vi se zice însă: „Întrebați pe ceice cheamă morții și pe cei ce spun viitorul, cari șoptesc și bolborosesc”... "
   Aceasta este o definiție sau o ilustrație perfectă a științelor sociale și a adevăraților guru în ce privește creșterea bisericii și toate celelalte, pentru că tot la doi sau trei ani toate teoriile lor majore se schimbă. Nu numai privitor la ce este un om sau cum îl redresezi, dar și privitor la ce este o biserică și cum o faci să crească. La fiecare doi sau trei ani există câte un alt capriciu care vine pe linia a ceea ce poate transforma biserica ta în ceva super în ochii lumii. Chiar recent unul dintre cei mai mari sau cei mai renumiți experți în creșterea bisericii a spus că a descoperit că a fost total greșit în întreaga sa teorie. Dar în loc să se îndrepte spre Scriptură, pe genunchi, frânt și plângând, el pleacă să găsească o altă teorie.
   Ei nu dau nici un cuvânt clar. Spune aici în Isaia, "Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morți pentru cei vii?" Ar trebui noi, ca oameni bisericești, capredicatori, ca pastori, ca creștini, ar trebui noi să mergem și să cerem sfatul celor morți spiritual pentru cei pe care Duhul Sfânt i-a adus la viață? Categoric nu, categoric nu.
Va urma...

Învăţătorul vostru plăteşte darea!?!

„Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?" „Ba da”, a zis Petru. Şi, când a intrat în casă, Isus i-a luat înainte şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?” Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi. Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi; deschide-i gura şi vei găsi în ea o rublă pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.” ~Matei 17:24-27~

  Domnul a înfăptuit această cea de-a patra minune în folosul lui Petru şi pentru învăţătura noastră. Petru a avut nevoie să înveţe încă o dată ce măreţ este Domnul şi că El nu poate fi încadrat în tiparul gândirii sau ale obiceiurilor omeneşti. După ce a înţeles că Domnul nu trebuia să plătească taxa pentru templu pentru că El era Împăratul, Fiul lui Dumnezeu, Petru trebuie să mai înveţe încă o lecţie. Domnul a fost un evreu credincios, care a ţinut  totdeauna cerinţele legii lui Moise - nu tradiţiile oamenilor. 

   Deşi ca Fiu avea privilegiul să nu plătească taxa la templu, El s-a folosit de libertatea Sa şi a plătit, pentru că nu avut să jignească sau să dea prilej de poticnire. Nu numai atât: Domnul l-a înălţat pe Petru la acelaşi nivel cu El: "Dă-le pentru Mine şi pentru tine".

   Hristos şi-a arătat măreţia astfel: 

  1. atotştiinţa Sa, când i-a luat-o înainte lui Petru; 

  2. atotputernicia Sa, când i-a pregătit banii necesari 

   Din cauza păcatului, Adam şi-a pierdut autoritatea asupra regnului animal; însă cel de-al doilea Adam Şi-a demonstrat puterea într-un mod miraculos. Petru avea ceva de făcut: să ia o undiţă, nu o plasă - aşa cum se obişnuia - şi a ascultat. Domnul a recompensat credinţa şi ascultarea lui Petru: chiar primul peşte pe care l-a prins avea un ban în gură, suma exactă a taxei templului pentru două persoane! Acest miracol este înregistrat doar de Matei, pentru că el îl prezintă pe Împăratul căruia nu-i este ruşine să ne numească fraţi, ridicându-ne la nivelul Său.

                                                                       ~A.E. Bouter~

Mărturie - am găsit odihnă în Hristos

din Viaţa şi jurnalui lui David Brainerd (1)

  Mai jos veţi regăsi cateva pasaje care mi-au atras atenţia aseară numa' din trei pagini citite din cartea - Viaţa şi jurnalul lui David Brainerd, o carte pe care o recomand cu căldură! David Brainerd a fost cu adevărat un om al lui Dumnezeu!

..."O, este o stare plăcută să fi dispus să ierţi toate injuriile care ţi s-au adus; să ceri pentru cei mai mari duşmani ceea ce ceri pentru tine!"

..."O, dacă ar veni mai repede clipa aceasta binecuvântată(venirea Domnului)! Tot ce vreau este să fiu mai sfânt, mai asemănător cu scumpul meu Domn. O dacă aş primi sfinţenia!"

..."Deşartă lume, bun rămas; sufletul meu poate pleca;
   Mântuitorul mi-a promis că într-o zi te voi lăsa.
   Ispita ta poaet vrăji un om lumesc şi nesfinţit,
   Dar nu şi sufletul schimbat, de Domnul însuşi curăţit.
   Degeaba cauţi să mă-nşeli prin vocea ta amăgitoare
   Isus mi-e tot; prin harul Său, sunt liberat de-a ta chemare.
   Purtat prin El spre slăvi cereşti de strălucire şi lumină,
   Nu văd a tale frumuseţi, căci inima de cer mi-e plină."

..."Domnul mi-a înviorat sufletul cu multe pasaje alinătoare din Cuvântul Său."

..."O, Doamne, sunt străin şi călător
   Pe un pământ pustiu si-ntunecos;
   Departe de al meu Mântuitor
   Mi-e sufletul de-amaruri ros.
   O scump Isus, Domn îngeresc
   Adăposteşte-mi sufletul în Tine
   Coboară, Porumbel divin, ceresc
   Şi înalţă-mă spre zări senine."

..."O, sufletul meu tânjeşte după starea aceea desăvârşită, în care voi fi eliberat de orice păcat! În noptea aceasta, Dumnezeu m-a ajutat să-i predau Lui sufletul meu, ca să facă ce dorea El, după bunul Său plac; şi am simţit o pace adâncă şi o mare mângâiere. Sufletul meu s-a bucurat în Dumnezeu; gândurile mele s-au concentrat asupra Lui cu bucurie. O, dacă aş putea să petrec fiecare moment al vieţii mele în slava Lui!"

..."O, scumpul meu Mântuitor! O scumpul meu Mântuitor! Pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ Te doresc numai pe Tine"

..."O, fie ca sufletul meu să nu Îi slujească niciodată lui Dumnezeu cu răceală şi amorţire!"

..."Am simţit că toată nefericirea izvora din starea mea păcătoasă."

...."M-am simţit deprimat spiritual; cel mai mult mă îndurerează faptul că nu pot trăi mereu spre slava lui Dumnezeu"

O chemare serioasă - ucenicie completă!

  În zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli. ~Luca 6:12-13~

  Isus şi-a ales ucenicii în două faze. Înainte de a-i trimite să predice, ei trebuiau atraşi. Isus le dă celor doisprezece autoritate sau putere. Mai întâi, El i-a ales şi i-a chemat sub îndrumarea Sa directă şi personală. Şi doar după câteva luni de instruire i-a trimis "să propovăduiască".
  Am observat că unii ucenici din zilele noastre nu vor să-şi părăsească birourile de studiu sau cămăruţa de rugăciune, în timp ce alţii sunt dispuşi să se apuce de misiune cu rezervorul spiritual gol. Dar amândouă aceste aspecte ale uceniciei sunt la fel de importante. Ucenicii înţelepţi menţin în echilibru timpul petrecut cu Învăţătorul şi slujirea făcută pentru alţii în numele Lui.
  Pregătirea apostolilor a progresat în mod natural. La început, ei doar L-au urmat pe Isus, au ascultat principiile Lui, învăţând din sfaturile Lui alături de grupul larg de ucenici. El i-a chemat să părăsească totul şi doar să-L urmeze pe El. După aceea El a ales doisprezece ucenici dedicaţi, le-a dat numele de apostoli şi a început să-Şi focalizeze întreaga energie asupra înstruirii lor personale. Mai târziu, le-a dat puterea Sa de a face minuni pentru a putea scoate demoni şi a vindeca boli. În cele din urmă, i-a trimis, mai întâi cu delegaţii de scurtă durată şi apoi cu porunca: "Mergeţi şi faceţi ucenici" ~Matei 28:19~
  Chiar dacă Domnul cere dedicare totală, fără rezervare, El este deplin conştient de preţul uceniciei , şi nu este indiferent. Urmează-L cu toată inima şi puterea ta şi crede că nu-ţi va cere să faci ceva pentru care să nu te echipeze, nici nu te va trimite, fără să-ţi fie alături.
  Cum stau lucrurile în cazul tău? Care aspect al uceniciei tinzi să-l neglijezi - timpul petrecut la picioarele Învăţătorului sau lucrarea în slujba Lui? Roagă-l pe Păstor sau pe un lider spiritual să-ţi sugereze modalităţi practice care te-ar ajuta să devii un ucnic supus.
                                                                                  ~John MacArthur~
                                                                                   

Sărbătoare naţională! Care este diferenţa între Paşte şi Crăciun?!?

Fiindcă tot ne apropiem cu paşi repezi de Sărbătorile de Paşti aş vrea să vizionaţi un filmuleţ cutremurător de dezamăgitor! Filmuleţul următor arată cât de departe de creştinism este ţara noastră (România), care se declară creştină!! Poporul se rătăceşte din lipsă de cunoştinţă!
Vb. cuiva...dacă oamenii aştia care sunt mai în vârstă şi declară că merg la Biserică nu ştiu atâta lucru...despre ceea ce sărbătoresc an de an, mă cutremur când mă gandesc la tinerii din ziua de azi...oare ei cât ştiu?!
Doamne ai milă de noi!

Predică excelentă despre căsătorie!

Caută Să Fii Matur(ă) Înainte De A Te Gândi La Căsătorie - Paul Washer