Poate cel mai mare impediment pentru ca oamenii să vină la Hristos este ipocrizia strigătoare la cer din sânul creștinismului. Poate că raționamentul tău se aseamănă cu acesta: ''Biserica este plină de ipocriți și, pe lângă asta, nimic nu a cauzat mai multe războaie decât religia''. Acesta nu e un argument, însă să vedem ce înseamnă de fapt un ipocrit - cuvântul înseamnă ''prefăcut'', cu alte cuvinte, ipocritul nu este un creștin autentic, ci doar pretinde că este, se preface că este creștin. Un astfel de ''creștin'' nu este de partea noastră (a celor care sunt credincioși cu adevărat), ci este în tabăra voastră (a celor care nu cred).
Angajații de la bancă învață să deosebească bancnotele falsificate studiind cum arată o bancnotă adevărată. Când văd un fals, îl deosebesc din pricină că au ochiul obișnuit cu bancnota adevărată. ''Bancnota adevărată'' în creștinism este omul credincios, bun, blând, smerit, răbdător și cumpătat, care vorbește cu dragoste. Deci, data viitoare când te uiți la televizor și vezi un om cu pălăria neagră, cu barba în stilul lui Abraham Lincoln, afumat de alcool, vorbind o limbă arhaică, citând în mod ipocrit din Biblie pentru a împlânta apoi pumnalul în spatele aproapelui "în numele Domnului", întreabă-te: "Este acesta un creștin autentic? Își iubește el aproapele ca pe sine însuși? Este bun, blând, generos și cumpătat? Își iubește dușmanii? Le răspunde făcându-le bine celor care-l urăsc?" Dacă nu, atunci ai de-a face cu un ipocrit cu un necreștin care pretinde că este creștin: nimic nou. Necreștinii au fost cauza primului și celui de-al doilea război mondial, al războiului din Coreea, din Vietnam și, ceea ce-i mai rău, tot ei sunt acei care pornesc războaie în numele Domnului. când a izbucnit criza din Insulele Falkland, britanicii au spus: "Dumnezeu este cu noi". Argentinienii au procedat la fel. La americani zicala "Laudă-L pe Domnul și dă-mi muniția" este arhi-cunoscută. Naziștii aveau sloganul: "Got mit uns" (Dumnezeu este cu noi) gravat pe catarama curelei.
Nu trebuie să mergi la Biserică pentru a întâlnii oameni ipocriți. De fapt cel mai bun loc pentru a da peste un ipocrit este oglinda: cine dintre noi poate susține că suntem întotdeauna lipsiți de prefăcătorie? Ipocrit este adolescentul care apare curat în fața părinților, însă arde de pofte pe dinăuntru lui. Ipocrit este omul care face afaceri mieros și amabil, care încheie cu "Al dumneavoastră sincer", dar care e în stare să taie gâtul clientului pentru un dolar câștigat ușor. Ipocritul se comportă ca un soț virtuos, însă își desfată inima pofticioasă cu adulterele din telenovele. Ipocrizie înseamnă sloganul ''In God we trust'' (în Dumnezeu ne încredem) de pe dolarii americani, când de fapt totul este o prefăcătorie. Ipocriți sunt cei care cântă "Doamne, binecuvântează America", și care totuși folosesc numele Lui sfânt pentru a blestema.
Ipocriți sunt fii coloniștilor, care au pus bazele "națiunii aflate sub autoritatea lui Dumnezeu", însă aduc omagiu unui idol de piatră, Zeița libertății, cheltuind milioane ca să o renoveze, spunând: ''Ea este o lumină pentru lumea întreagă''. Ipocrizia înseamnă să te prefaci că ești preocupat de sănătatea fumătorilor, când îi avertizezi cu privire la efectele fatale ale tutunului, dar câștigi de pe urma vânzărilor acestui drog mortal 32 de miliarde de dolari pe an. Sute de mii de americani mor în fiecare an din pricina fumatului. Ipocrizie este atunci când societatea spune că-i pasă de copii, însă omoară milioane în pântecele mamelor. Ipocritul vede păcatul din Africa de Sud, însă niciodată propriul său păcat. Dacă o lume întreagă îi urăște pe ipocriți, cum credeți atunci că gândește Dumnezeu despre ei? Toți ipocriți vor merge în iad. Dacă ipocritul te deranjează așa de mult, n-ai vrea să petreci veșnicia în iad alături de el, nu-i așa?
Dacă întreaga ta viață ar fi dezvăluită celorlalți (inclusiv gândurile și faptele săvârșite în ascuns), te-ai mai preface înaintea lor? Dacă presa ar avea acces la orice secret al tău, ai mai putea candida oare pentru un post politic sau ai ajunge pe prima pagină a ziarelor de scandal?
Trebuie să fim atenți atunci când îi judecăm pe alți. Putem face adesea greșeli tragice dacă ajungem la concluzia pripită că cineva ar fi ipocrit. De vreme ce nu posedăm adevărul, am putea considera pe cineva drept vinovat, când de fapt el ar fi nevinovat. Doar Unul singur deține întregul adevăr despre fiecare dintre noi, iar judecata Lui este și va fi "potrivit cu dreptatea".
Un ateu poate crede că își sporește credibilitatea atunci când spune că a fost creștin, însă și-a dat seama că creștinismul este un mit și-a întors spatele credinței. Mărturisirea lui îl așează într-o dilemă în care sunt două alternative:
(1) el "L-a cunoscut pe Dumnezeu" (vezi Ieremia 9:23; Ioan 17:3), deci recunoscuse că Dumnezeu este real
(2) el credea că Îl cunoaște pe Dumnezeu, însă (în ceea ce îl privește) "s-a înșelat". Astfel, el ar admite că nu L-a cunoscut pe Domnul și că nu a fost vreodată creștin, i doar că a pretins că este.
Ray Comfort - Dumnezeu nu crede în atei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu