Horoscopul zilei

În orice ziar cotidian, revistă sau prospect pe care măcelarul ţi le pune amabil în sacoşă împreună cu cîrnatul şi şunca, peste tot te loveşti de acelaşi lucru: de horoscop. De fapt ce este un „horoscop" şi de ce în zilele noastre se întrebuinţează atît de multă cerneală pentru aşa ceva?
Cuvîntul „horoscop" provine parţial din latină, parţial din greacă şi înseamnă „perspectiva orei" sau „vederea orei". Se cerceta cum era poziţia stelelor, una faţă de cealaltă, în momentul naşterii unui om. De aici se credea că se pot primi lămuriri asupra destinului său. Grecii şi romanii au preluat aceste lucruri obscure de la babilonieni, ai căror preoţi păgîni se ocupau în mod deosebit cu prezicerea viitorului, pe baza studiului corpurilor cereşti -un neologism numit „astrologie", în evul mediu această superstiţie era foarte larg răspîndită, însă, şi aceasta ar trebui să alarmeze cel mai mult, ea a fost în floare nu numai în întunecimea evului mediu, ci astăzi este cu mult mai mult răspîndită. Pare a fi doar o glumă, însă este cruda realitate, în epoca noastră luminată, progresistă, în care dezagregăm atomul şi trimitem în spaţiu nave cosmice, credinţa în horoscop este superstiţia cea mai larg răspîndită.
Cum este posibil acest lucru? Mulţi oameni nu mai cred în Dumnezeu; sau ceea ce este şi mai rău, ei trăiesc aşa ca şi cum n-ar exista Dumnezeu. Ei vor să fie independenţi, să facă sau să lase numai ce le convine lor. De aceea se îndreaptă spre o altă credinţă aproape obligatoriu, şi anume superstiţia. Aceasta este tot o credinţă, chiar dacă ea este îndreptată în sens opus, spre Satana. Cine este superstiţios, cade automat în vraja puterilor întunericului. Iar cine îi întinde Satanei degetul cel mic, aceluia el îi apucă toată mîna. Un astfel de deget mic este horoscopul.
În S.U.A. se cheltuiesc anual aproximativ 800 milioane de mărci pentru astrologie. Acolo există nu mai puţin de 30.000 de astrologi, care prin meseria aceasta îşi fac afacerile lor. În Anglia, potrivit statisticilor, două treimi din adulţi citesc sau răsfoiesc horoscoapele. Dar cum este situaţia în Germania Federală? Un institut de cercetări ale opiniilor a întrebat multe persoane asupra părerilor lor despre astrologie. Rezultatul obţinut: 28 % citesc zilnic horoscopul, 25 % citesc din cînd în cînd, 47 % nu-l citesc. Cu alte cuvinte, mai mult de jumătate din concetăţenii noştri citesc zilnic sau ocazional horoscopul.
Oare este adevărat ce stă scris în horoscop? Dacă horoscoapele din ziarele noastre ar spune adevărul, atunci n-ar exista, conform zodiacului, mai mult de 12 grupuri de oameni dintre care fiecare grupă ar trebui să experimenteze zi de zi aceleaşi lucruri. În afară de aceasta, horoscoapele din diferite ziare şi reviste se contrazic unul pe altul, sau sunt redactate într-un fel lipsit de precizie ca să poată fi interpretate în multe feluri cu multe înţelesuri, ca să se potrivească pentru oricine. De asemenea „regulile de joc" ale astrologiei sunt pe deplin arbitrare şi nu au de-a face cu ştiinţa cîtuşi de puţin. Aşa că nu trebuie să ne mirăm cînd adevăraţii oameni de ştiinţă ai astronomiei sunt adversari hotărîţi ai astrologiei cu totul neştiinţifice, într-o depoziţie a societăţii astronomice se spune: „Ceea ce astăzi se prezintă ca astrologie, cosmobiologie ş.a.m.d., nu este altceva decît un amestec de superstiţie, şarlatanie şi afacerism".
Obiectiv deci, nu se poate da crezare horoscopului. Pentru aceasta însă să credem că poate fi doar o prostie, o glumă nevătămătoare? Nu, în nici un caz, nu. Cine îşi pune încrederea în horoscop se aşează cu aceasta în conflict direct cu Dumnezeu. El ajunge în sfera de extindere a puterii Satanei. După Biblie, superstiţia nu este numai un semn de prostie, credulitate şi lipsă de cunoştinţă, ci o punere la dispoziţia puterilor împotrivitoare lui Dumnezeu. „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori; să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru" (Leviticul 19:31).
Credinţa în horoscop a fost, este şi va fi pînă la sfîrşit o credinţă demonică, drăcească. Urmările acestei credinţe ne înconjoară în tot locul: indiferenţă faţă de Cuvîntul lui Dumnezeu, deprimare, melancolie. Este un drum ce conduce la pierzare, într-o astfel de viaţă se poate zări adesea de aici înspăimântatorul foc al gheenei. Nu în zadar spune Dumnezeu despre acela care face astfel de lucruri: „Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia..." (Leviticul 20:6). De aceea nu trebuie să credem în horoscop. De aceea nu trebuie nici să-l citim. Ca şi toate lucrurile oculte, magia, ghicitul în cărţi, chiromanţia ş.a.m.d., horoscopul este viclenie perfidă ca o pînză de păianjen. Cine ajunge odată în ochiurile ei, fie chiar şi în glumă, se încurcă tot mai adânc în ele.
Cum poţi ieşi afară din această periculoasă pînză de păianjen? Unde se poate găsi eliberare? Mai întîi trebuie să-ţi dai seama că tu singur nu te poţi elibera. Nici un om nu este suficient de puternic ca să poată birui forţele întunericului din această lume. Singurul care este suficient de puternic, este biruitorul de la Golgota, Isus Cristos. El este Fiul lui Dumnezeu care l-a biruit pe cruce pe Satana. Această biruinţă trebuie s-o iei pentru tine în mod personal, ca un drept al tău. De aceea vino la El cu toate păcatele tale şi constrîngerile ce le ai! Mărturiseşte-I vina ta! El te iartă şi-ţi curăţeşte inima, după care Isus Cristos îţi dă şi putere să începi o viată nouă cu El, spunînd NU păcatului.
Atunci nu mai ai nevoie de horoscop. Talismanul poţi să-l arunci la coşul de gunoi. Coşarul privit în legătură cu norocul tău îţi va deveni indiferent. O pisică neagră ce-ţi va tăia drumul poate să-ţi pară frumoasă sau nu, dar norocul sau nenorocul nu depinde de ea. Vinerea în ziua de 13 a lunii îţi vei vedea de treburile tale tot aşa de voios ca şi în celelalte zile. Cuvintele precum „mult noroc" sau „a ţine pumnul strîns", ce nu vin de la Dumnezeu, nu-ţi vor mai aluneca pe buze, iar tu nu vei mai trebui să baţi de trei ori în masă pentru a-ţi asigura viitorul. Cînd Isus Cristos este Domnul tău, atunci El îţi hotărăşte viitorul. Iar viitorul, orice om vrea să-l asigure. Noi nu lîncezim ca un mormoloc. Noi suntem înzestraţi cu daruri spirituale, putînd să cugetăm asupra noastră retrospectiv, în momentul de faţă şi să privim în viitor. Totuşi, despre viitor nu ştiu nimic; nici măcar ce-mi va aduce clipa următoare. Nimeni nu poate spune acest lucru, nici mie, nici ţie. Însă, dacă Isus Cristos este Domnul tău, atunci te ştii călăuzit de El în toate situaţiile din viaţă ajungînd în împrejurări gata pregătite. Atunci noi, tu şi eu, putem spune cu o încredere neclintită că nu ni se poate întîmpla nimica decît ceea ce El a ales pentru noi şi ceea ce nouă ne este de folos. Astfel, viitorul nostru nu se află în stele, ci în voia lui Dumnezeu plină de har şi de îndurare.
Friedhelm König

Gifted hands (Mâini înzestrate)

Filmul ”Mâini Înzestrate” are la bază autobiografia lui Ben Carson și va urmări călătoria sa de la copilul considerat fără valoare la directorul departamentului de neurochirurgie pediatrică din cadrul Centrului pentru Copii al Johns Hopkins.

In iunie 2008 Carson a primit Medalia Libertatii din partea fostului Presedinte George W. Bush pentru rezultatele sale in tulburarile neurologice si al contributiei sale la avansarea medicinii.

Cine preferă să citeasă, există și cartea http://www.kerigma.ro/carti.php?detalii=20390 

Ispita

:Autobiografie în cinci capitole scurte

Capitolul I

Mă plimb pe stradă 
În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă 

Cad în ea. 

Sunt pierdut... Sunt neputincios. 

Nu e greşeala mea. 

Îmi va trebui mult ca să pot ieşi afară din ea.

Capitolul II

Mă plimb pe aceeaşi stradă. 

În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă. 

Mă fac că n-o văd. 

Cad în ea din nou. 

Nu-mi vine să cred că mă aflu iarăşi în acelaşi loc, dar nu e vina mea. 

Îmi va trebui încă mult timp ca să ies afară.

Capitolul III

Mă plimb pe aceeaşi stradă. 

În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă. 

O văd că este acolo. 

Cu toate acestea cad în ea... este un obicei deja. 

Ochii îmi sunt deschişi. 

Ştiu unde mă aflu. Este greşeala mea. Ies afară imediat.

Capitolul IV

Mă plimb pe aceeaşi stradă. 

În mijlocul trotuarului este o groapă adâncă. 

O ocolesc.

Capitolul V

Mă plimb pe altă stradă.

Fii pregătit în orice vreme!

Southampton, 19 decembrie 1963. În urletul sirenelor, vaporul grecesc de lux „Lakonia" porneşte în larg într-o croazieră de Crăciun spre Madeira. De pe vas se văd batistele fluturînd... Ţărmul se pierde în depărtare, toţi pasagerii sunt bine dispuşi, deoarece şi-au programat o călătorie deosebită, în prospectul biroului de voiaj englez stă scris textual: „Aveţi posibilitatea aici să petreceţi o vacanţă în care toate riscurile sunt excluse. Aici aveţi un concediu de care vă veţi aminti mereu şi despre care veţi vorbi tot restul vieţii". Toate riscurile excluse? Desigur, „Lakonia" dispune de o instalaţie automată de prevenire a incendiilor; oricum are mai multe locuri în bărcile de salvare decît pasageri sunt la bord, chiar şi atunci cînd toate cabinele sunt ocupate. Un concediu despre care se va vorbi tot restul vieţii? Şi acest lucru este adevărat - cel puţin pentru supravieţuitori - căci circa 160 de pasageri de pe vasul „Lakonia" îşi găsesc moartea în largul mării cu o zi înainte de ajunul Crăciunului. Care a fost cauza? Un uriaş incendiu. Şi acesta cu toată existenţa unei instalaţii automate de prevenire a incendiilor, însă cum putea să izbucnească un astfel de incendiu? Din motive necunoscute...

Bruxelles, 25 iulie 1966. Paturile sunt primenite, iar pe mese sunt aşezate flori. Ca gustare sunt pregătite mîncăruri deosebite. Multe familii din capitala belgiană aşteaptă întoarcerea acasă a copiilor lor. Aceştia urmau să sosească cu autobuzul dintr-o frumoasă excursie de vacanţă făcută

În Austria. Se aşteaptă... Se face tot mai tîrziu. Se aşteaptă în continuare... Curînd se strecoară zvonul: „Accident!". Apoi acest zvon este confirmat şi se răspîndeşte cu iuţeala fulgerului: „Accident pe autostrada lîngă Limburg". Răniţi? - Da! - Morţi? - Posibil! - Morţi?? -Da! - Cîţi?... Apoi deveni realitate crudă: Din cei 43 de pasageri ai modernului autobuz, numai zece au scăpat cu viaţă, 33 au murit, dintre care 28 de adolescenţi şi copii, în aula unei şcoli din Limburg sunt aşezate şiruri lungi de sicrie negre...

Londra, 3 octombrie 1952. În gara suburbiei Harrow, trenul de dimineaţă stă gata de plecare şi este ticsit de călători. Cu toate că este timpul de plecare, trenul încă stă pe loc. Nimeni nu ştie de ce. Dintr-o dată, trenul accelerat din Scoţia intră cu viteză nebună în trenul din gară care aştepta. Vagoanele se izbesc şi intră unele în altele ca nişte cutii de chibrituri. După cîteva secunde, un al treilea tren, cel de Londra, în plină viteză străpunge în haosul de dărîmături şi trupuri sîngerînde, împrăştiate de-a lungul şi de-a latul şinelor. Peste o sută de oameni care erau în drum spre locul de muncă, nu mai ajung niciodată acolo...

Dar ce rost au aceste relatări? Aceasta ar însemna cumva că nu mai trebuie să călătoreşti cu trenul, sau cu maşina, sau să nu mai întreprinzi nici o călătorie cu vaporul sau cu avionul? Dacă te gîndeşti la cei 16.000 de morţi care rezultă anual din accidentele de circulaţie în R.F.G., aproape că ai ajunge la concluzia aceasta. Dar unde te mai poţi simţi în siguranţă? Niciunde. Accidente şi boli ţi se pot întîmpla şi acasă, acestea pot lovi atît pe bătrîn cît şi pe tînăr. Am o fotografie unde împreună cu mine se mai văd patru dintre prietenii mei, cu scurt timp înainte de bacalaureat. Cinci tineri sănătoşi şi plini de optimism. Nu după multă vreme, doi dintre tineri au murit. Unul într-un accident de automobil, celălalt în urma unei boli grele; tocmai el, cel mai sportiv şi cel mai vînjos dintre noi, a trebuit să sufere de o boală aşa de chinuitoare.

Cu mult înainte, cînd eram în clasele primare, aveam un coleg strungar, cu părul creţ de culoare blond-roşcat. Era sprinten ca o sfîrlează şi plin de viaţă. Cînd învăţătorul nu era în clasă, încăleca peste l nci şi masă. Pe lîngă aceasta era aşa de sănătos şi sincer, că l-am îndrăgit în mod deosebit. S-ar fi gîndit cineva ca tocmai el să se îmbolnăvească aşa de grav? Cînd stăteam lîngă patul lui din spital şi el mă privea cu ochii lui luminoşi de băieţandru, încă nu bănuia nimic din ceea ce eu deja aflasem. Doctorii au pierdut orice speranţă în vindecarea lui. Avea numai 15 ani. Curînd colegii lui au stat în faţa mormîntului deschis... Ceasul lui s-a oprit. Toate ceasur, se opresc odată, la unul mai devreme, la altul mai tîrziu.

Odinioară în Londra, cînd am fost martor ocular la agitaţia şi consternarea produsă de accidentul de tren din Harrow, am văzut fotografiile în ziare. Pe una din fotografii se putea vedea un ceas. Era ceasornicul de pe peronul gării unde trenul de suburbie fusese zdrobit cu desăvîrşire. Arătătoarele lui indicau ora 8 şi 19 minute, exact clipa ciocnirii care le oprise pe loc. Însă lîngă ceas se mai putea vedea ceva. Acolo era atîrnat un afiş cu cuvintele: „Pregăteşte-te să întîlneşti pe Dumnezeul tău!" (Amos 4:12).

Cît de puţini vor fi citit acele cuvinte de pe placardă şi cîţi din ei vor fi cugetat asupra lor? Dintr-o dată însă, aceste cuvinte vorbeau cu glas de tunet, căci mulţi oameni au trebuit chiar în clipa aceea să-l întîlnească pe Dumnezeu. Ceasul lor se oprise.

O, de n-ai trece nepăsător pe lîngă aceste cuvinte biblice! Ele au fost adresate poporului lui Israel, însă mai vorbesc încă şi astăzi fiecăruia care vrea să le audă. Mai devreme sau mai tîrziu, vine ora pentru fiecare, cînd trebuie să întîlnească pe Dumnezeu. Eşti pregătit? Eşti tu la adăpost în Isus Cristos?

                                                        by Friedhelm König

Farmacistul

Într-un orăşel trăia odată un farmacist care nu credea în Dumnezeu. Oamenii nu i-ar fi călcat pragul după medicamente, dar cum în apropiere nu se mai găsea nici o farmacie, erau siliţi să recurgă la serviciile necredinciosului.

Peste drum de farmacie se adunau credincioşii. Un tânăr predicator le vorbea cu voce tare, ca să-l atragă la adunarea lor şi pe necredinciosul farmacist. Tânărul dorea nespus ca acesta să audă cuvântul îmbucurător al Evangheliei despre mântuirea omului prin Isus Cristos şi despre marea Lui dragoste pentru cei păcătoşi.

Necredinciosul înţelegea că oamenii se adunau în dreptul farmaciei sale pentru a-l face să primească şi el credinţa în Cristos şi turba de mânie, ori de câte ori auzea cântările evanghelice.

Odată farmacistul îşi pierdu răbdarea şi năpusti asupra lor cu vorbe de ocară, ameninţându-l cu pumnii pe tânărul predicator.

Predica fu astfel întreruptă şi farmacistul, mulţumit că provocase un scandal şi tulburase liniştea credincioşilor, se întoarse şi trânti uşa după dânsul. Credincioşii însă răsuflară uşuraţi şi reluară predica şi cântările...

Dar iată că o fetiţă bătu la uşa farmacistului şi-i ceru o doctorie pentru mama care zăcea bolnavă. 

  

Farmacistul, căruia nu-i trecuse încă mânia, se răsti la ea: "Ce aşa târziu? Nu puteai veni mai devreme? Farmacia se închide la ora asta!!" "N-am putut mai devreme, răspunse fetiţa, - pentru că doctorul a venit abia acum şi m-a trimis cu reţeta asta. Mi-a spus să-i aduc îndată doctoria, altfel moare mama".

Fierbând de mânie şi cu gândul în altă parte, farmacistul luă de pe rafturi mai multe flacoane şi se apucă să prepare mixtura pentru mama fetiţei. Din greşeală însă el turnă în sticluţă şi câteva picături de otravă. Fetiţa plecă îndată, bucuroasă să scape cât mai curând de farmacia lui nesuferită.

Punând la loc flacoanele, farmacistul îşi înţelese pe dată greşeala, văzând eticheta flaconaşului cu otravă... El rămase încremenit - în locul medicamentului prescris, îi dăduse fetiţei otravă!.. Fără să-şi dea seama, turnase câteva picături în sticluţa pe care fetiţa o ducea acum acasă. Farmacistul se repezi în stradă, încercând să o ajungă din urmă, dar fetiţa dispăruse demult după colţ. Înspăimântat de moarte, era cât pe ce să se roage lui Dumnezeu, dar îşi aduse aminte că nu crede în existenţa Lui. Cum ar fi putut buzele lui să rostească o vorbă de rugă, când abia mai adineauri îşi bătuse joc de nişte credincioşi?

În culmea desperării, uitând tot ce vorbise şi crezuse până atunci despre Dumnezeu, 'farmacistul căzu în genunchi şi începu să se roage fierbinte: "Doamne, dacă exişti cu adevărat, fă ca fetiţa să se întoarcă la mine!"

El se ridică şi porni spre casă. Nu apucă însă bine să închidă uşa după dânsul, că auzi deodată o bătaie uşoară şi vocea sfioasă a fetiţei: "Dragă nene farmacist, nu te supăra, dar mă grăbeam aşa de tare, că nu mă uitam pe unde calc. Am căzut şi... am spart sticluţa u doctoria! Nu s-ar putea să-mi dai alta? Doctorul mi-a spus că mama nu scapă cu viaţă, dacă n-o ia chiar astăzi!.."

Farmacistul mângâie fetiţa, fără să-i răspundă, şi-i pregăti o nouă doctorie.

Fetiţa plecă şi farmacistul Ii mulţumi lui Dumnezeu că l-a ferit să devină ucigaş. Amintindu-şi de credincioşii adunaţi în faţa farmaciei, el alergă într-acolo. Credincioşii care se pregăteau să se împrăştie pe la casele lor, crezură că vine iarăşi cu intenţii agresive. El însă le povesti minunea ce se petrecuse cu dânsul chiar mai adineauri. Acum farmacistul nu se mai îndoia de existenţa lui Dumnezeu, care se interesează de soarta omului şi-i ascultă păsul. El adăugă că doreşte să se creştineze şi credincioşii îl primiră cu dragă inimă în comunitatea lor. 

Seria Paul Washer – Zece Acuzații (7)

  Ignoranța cu privire la natura Bisericii. Dumnezeu are o singură instituție religioasă. Ea este Biserica. Și scopul nostru final și produsul final al trezirii va fi plantarea de biserici biblice. 
  Am cea mai mare teamă că biserica locală de astăzi este disprețuită. Spune cuiva că ești predicator itinerant, că ai o lucrare mondială, și toți se vor pleca în fața ta. Spune cuiva că ești pastor al unui grup de 30 de membrii și te vor pune să stai în spate în timpul conferinței. El nu este Prințul predicatorilor itineranți, El este Prințul păstorilor. 
  Cu câțiva ani în urmă Bill Clinton avea un slogan în timpul alegerilor. "Este economia, stupidă." Pastorul meu, Jeff Noblett, unul din bătrânii bisericii noastre, pastorul principal cu învățătura și predicarea, mi-a spus într-o zi, zice, "Știi, mi-ar place să avem o mulțime de cămăși pregătite." "Ce-ar zice ei, frate Jeff?" "Este Biserica, stupidă." 
  Isus și-a dat viața pentru Biserică, o Biserică fecioară, fără pată. Dacă vrei să îți dai viața pentru ceva în slujire, dă-o Bisericii, unei biserici, unui trup de credincioși, unei congregații locale. Ea este Biserica. Acum dați-mi voie să spun aceasta despre Biserică. Vreau să ascultați bine. Nu este o rămășiță de credincioși în Biserică. Noi toți știm despre teologia rămășiței, știți, că de-a lungul întregii istorii a Israelului a existat 'poporul lui Dumnezeu', Israel, și o rămășiță de credincioși adevărați. Acest lucru nu este adevărat despre Biserică. Nu este o rămășiță de credincioși sau un grup mic de credincioși în mijlocul unui grup mai mare numit Biserica. Biserica este rămășița. 
  Și vreau să spun aceasta. Dacă pastorii au ajuns vreodată aproape de blasfemie este privitor la acest lucru. Aud teologi, învățători itineranți, pastori, spunând lucruri de genul acesta: "Există tot atât de mult păcat în Biserică la fel ca în afara Bisericii. Există tot atâtea divorțuri în Biserică la fel ca în afara Bisericii. Este tot atâta imoralitate și pornografie în Biserică la fel ca în afara Bisericii. Și apoi predicatorii spun, "Da, Biserica se comportă ca o curvă." 
  Vreau să știți asta. Trebuie să fiți foarte atenți când o numiți pe Mireasa lui Isus Hristos curvă. Vă voi spune care este problema. Pastorii și predicatorii nu știu ce este Biserica. Vreau să știți că Biserica lui Isus Hristos din America este frumoasă. Ea este fragilă uneori. Este slabă. Este lovită. Nu este perfectă, dar vreau să știți că ea este zdrobită. Ea umblă în umilință cu Dumnezeulei. Problema cu voi este că nu știți ce este Biserica. 
  Astăzi datorită lipsei predicării biblice, așa numita Biserica este plină de oameni carnali, răi identificați cu creștinismul. Și apoi din cauza tuturor caprelor din mijlocul mieilor, mieii sunt blamați pentru toate lucrurile pe care le fac caprele și apoi numele lui Dumnezeu este batjocorit printre neamuri din cauza noastră.

  Ați citit vreodată... Haideți doar... Știu că depășim timpul, dar deschideți repede cu mine. Vreau să vă arăt ceva. Deschideți la Ieremia 31, Versetul 31. "Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou." Acum nu vreau să iau nimic de la poporul numit Israel, dar acest text se aplică și Bisericii. Înțelegeți aceasta. Nu vreau să intru în nici o dispută de escatologie, dar în Biblie, în Noul Testament, cartea Evrei se aplică poporului lui Dumnezeu. "Nu ca legământul, pe care l-am încheiat cu părinții lor, în ziua când i-am apucat de mână, să-i scot din țara Egiptului." Aud predicatori spunând mereu, "Bine, când te uiți în urmă și vezi Israelul, vezi o gloată de oameni nelegiuiți, idolatrii. Și în mijlocul lor a fost o rămășiță mică de credincioși adevărați." Acest lucru este adevărat, dar nu îl aplicați la Biserica Nou Testamentală pentru că spune, "Voi face ceva diferit, nu ca legământul, pe care l-am încheiat cu părinții lor, în ziua când i-am apucat de mână, să-i scot din țara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drept de soț asupra lor, zice Domnul." "Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor." Dacă ești convertit, El nu doar ți-a dat o tablă de piatră cu legi. El în mod supranatural, prin doctrina regenerării, a scris aceste legi în inima ta. Și pentru ca a făcut aceasta, "Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu." Și uitați ce spune: "Niciunul nu va mai învăța pe aproapele, sau pe fratele său, zicând: “Cunoaște pe Domnul!” Ci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor." Din nou doctrina regenerării. Dumnezeu face o lucrare nouă în acești ultimi 2000 de ani.

  Nu avem o mulțime de biserici în America. Avem o mulțime de clădiri de cărămidă chiar  drăguțe pe gazoane frumos îngrijite. Doar pentru că cineva spune că este din Biserică sau că este creștin nu îl face să și fie. Uitați ce spune El: Nici măcar nu va mai trebui să se învețe unul pe altul. Acum aceasta nu înseamnă că nu vor mai fi învățători și predicatori, dar va fi o remarcabilă cunoaștere a lui Dumnezeu între ei, în special cu privire la faptul că păcatul lor a fost iertat. 
  Repede doar întoarcem la capitolul 32 versetul 38. "Ei vor fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul lor." El nu zice, "Sper, poate, dacă sunt norocos, oh, dacă pot găsi destui evangheliști care să lucreze pentru Mine, poate va ieși totul bine." El spune, "Voi alege un popor pentru Mine, un popor pentru care Îmi voi da Fiul." Și spune El, "Ei vor fi poporul Meu, și Eu voi fi Dumnezeul lor." Uitați-vă la aceasta. "Le voi da o inimă și o cale."
  Acum, nu vă înfuriați pe mine, mai mult decât sunteți acum cel puțin. Dar ascultați-mă. Anii '70 și '80 și toate 'marșurile pentru Isus' și toată lumea plângând și strigând, "Biserica este așa de divizată. Biserica nu este unită." Dragul meu prieten, dă-mi voie să-ți spun ceva. Dacă Biserica nu este una, exista o rugăciune acolo la care Dumnezeu Tatăl n-a răspuns Fiului, și această promisiune a noului legământ a eșuat. Deci vreau să vă redirecționez puțin. Vreau să vă spun că Biserica este una. Ea întotdeauna a fost una. Ai stat vreodată într-un avion sau poate ai întâlnit pe cineva într-o piață pe care nici măcar nu-l cunoșteai, iar tu fiind probabil baptist sau menonit sau orice altceva, dar cu adevărat evanghelic, cu adevărat creștin, vorbești cu el nu mai mult de câteva minute și descoperi, "Este un credincios! Ăsta este unul viu." Și în acel moment ți-ai da viața pentru el. Ți-ai da viața pentru el. 
  Îmi amintesc că eram odată în Departamentul Amazonas în Peru și era în timpul mișcării teroriste “Sendero Luminoso” și a războiului civil. Am călătorit 22 de ore în partea din spate a unui camion de cereale sub o prelată neagră și pe la miezul nopții am dat la o parte prelata, camionul s-a oprit și noi am sărit jos în junglă. Am stat noaptea la marginea junglei și ne-am croit cale spre un loc numit Ingenio la Tambolic. La jumătatea drumului ne-am rătăcit în întuneric a doua zi, așa că ne rugam, eu și prietenul meu drag Paco, ne rugam, "O, Doamne, dă-ne o direcție. Suntem rătăciți. Dacă suntem găsiți aici, teroriștii dețin regiunea. Soldații nici măcar nu ar intra." Am strigat, "O, Dumnezeule, dă-ne o orientare. Ajută-ne." Am auzit un clopoțel. Și apoi am auzit pe cineva vorbind. La început ni s-a părut că era o conversație ciudată. Apoi am realizat că era un băiețel care venea de pe câmpuri cu măgărușul lui și el vorbea cu măgărușul. Așa că am trecut în spatele lui și l-am urmat. Apoi am ajuns la marginea orășelului,un sat mic, colibe, case de chirpici și eu am spus, "Paco, știi, dacă teroriștii dețin acest loc, suntem morți." "Da, dar trebuie să mergem undeva." Așa că am coborât, am mers la un om care era beat în întuneric și am zis, "Sunt frați aici?" Pentru că toți știu ce înseamnă aceasta în munți. Înseamnă un creștin adevărat. Și el a spus, "Bătrâna de acolo." Așa că am mers acolo. Era o femeie bătrână nazarineană și am bătut la ușă. Am spus, "Sunt un pastor evanghelic. Vă rog ajutați-mă." Bătrâna femeie s-a întins cu acel felinar, m-a apucat, m-a tras înăuntru. L-a apucat și pe Paco, ne-a dus jos. Casa ei era scobită dintr-un fel de stâncă, în noroi și ne-a dus jos în pivniță unde erau ceva fân și niște pui și lucruri și ne-a așezat acolo și a aprins o lampă și apoi a intrat un băiețel și ea l-a chemat și i-a zis, "Du-te și adu pe ceilalți frați." Și ei au început să aducă pui și yucca și altele, riscându-și viața lor. De ce? Pentru că suntem una. 
  Încetați să mai spuneți aceste lucruri prostești pe care le spuneți, că trupul lui Hristos este divizat și că este o dezordine și că este plin de păcat. Eu n-aș vorbi așa despre Mireasa lui Hristos dacă aș fi în locul vostru. Ceea ce ați dobândit este o grămadă de capre și neghina între oi. Și pentru că se practică foarte puțină disciplină bisericească biblică, cu compasiune, trăiesc în mijlocul oilor se hrănesc cu oile și distrug oile și cei dintre voi care sunteți lideri în Biserică veți plăti o pedeapsă mare când veți sta în fața Celui care le iubește pentru că nu ați avut destul curaj să vă ridicați și să îi înfruntați pe cei răi. 
  De fapt, ascultați-mă. Scenariul obișnuit în America de Nord cu privire la biserici, în general, bisericile sunt democrații. Și nu vreau să intru în întrebări și în părerile pro și contra ale acestui lucru. Dar iată ce se întâmplă. Pentru că predicarea Evangheliei este așa de scăzută, biserica, majoritatea din ea, sunt oameni carnali pierduți. Și pentru că este democrație, ei în general determină direcția bisericii. Și pentru că pastorul nu vrea să piardă numarul mare de oameni și pentru că are idei greșite cu privire la evanghelizare și convertirea adevărata, el mulțumește pe cei răi din biserica lui, iar grupul lui mic de oi adevărate care Îi aparțin lui Isus Hristos, stau acolo în mijlocul întregului teatru, în mijlocul întregii deșertăciuni, în mijlocul multimediei, spunând, "Noi vrem doar să Îl lăudăm pe Isus și vrem pe cineva care sa ne învețe Biblia." Și pastorii vor plăti pentru asta. Este adevărat. Este chiar adevărat. Voi spuneți, "O, tu ești doar mânios." Dragul meu prieten, știi cât mă costă pe mine că spun asta? Este adevărat. Încercând să ții împreună o ceată de oameni răi în timp ce o mică turmă în mijlocul lor moare de foame și sunt obligați să meargă în direcții în care ei nu vor să meargă, cu majoritatea carnală. 
  Ascultați-mă. Dacă soția mea ar fi la Walmart târziu într-o noapte și ai trece pe acolo ca bărbat și ai vedea ca doi bărbați o abuzează, trei, patru, cinci, zece bărbați o abuzează și o jignesc și tu pui capul în pământ în numele autoconservării și treci mai departe, vreau să îți spun că eu nu mă voi uita numai după cei 10 bărbați, dar mă voi uita și după tine.
  Este Mireasa lui Hristos și este prețioasă pentru El. Te va costa faptul că Îi slujești lui Isus. S-ar putea să te coste biserica ta, reputația ta și denominația ta, absolut totul. Dar Mireasa lui Isus Hristos merită. Uitați ce spune. Îmi place mult asta.
 Uitați, 39. "Le voi da o inimă și o cale." Și care e acea cale? Ea este Hristos și este sfințenia. Fiecare credincios adevărat pe care l-am întâlnit vreodată vorbea mult despre Hristos și avea o dorință arzătoare să fie mai sfânt decât era, mai asemănător cu Hristos. Și, uitați. "Le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor și a copiilor lor după ei." Oh, ce text este acesta. Dar haideți să mergem mai departe chiar repede. "Voi încheia cu ei un legământ vecinic, că nu Mă voi mai întoarce dela ei, ci le voi face bine." 
  Acum, noi doar am citit aceasta și atât de mulți oameni care sunt răi, care sunt pierduți, ei doar merg la biserică duminica. Ei aud acest verset. "Da, Dumnezeu a încheiat un legământ veșnic cu mine. El nu se va depărta de mine niciodată, niciodată. Sunt în siguranță datorită harului lui Dumnezeu." Dar ei omit să citească a doua parte. Și uitați-vă ce zice. "Voi încheia cu ei un legământ vecinic, că nu Mă voi mai întoarce dela ei, ci le voi face bine, și le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine." Evidența că Dumnezeu a încheiat un legământ veșnic cu tine, domnule, este că El a pus în tine frica de Dumnezeu așa că tu nu te vei depărta de El și dacă te depărtezi de El și El nu te disciplinează și tu continui îndepărtându-te de El, este evidența că El nu a pus frica de El în tine, tu nu ai fost regenerat și nu ai nici un legământ cu Dumnezeu. O, este adevărat.

Sămânța

  Un bogat om de afaceri crestin a decis ca este timpul sa-si lase un succesor la comanda


companiei sale. In loc de a se orienta spre unul din directorii firmei sau copiii sai, el a decis sa 


incerce ceva deosebit.

  Într-o zi si-a convocat tot executivul care era format din tineri si le-a spus:

  - Dragii mei, a sosit timpul sa-mi numesc un inlocuitor la conducerea companiei in calitate 


de manager general (CEO). Asa ca decizia mea este ca unul din voi sa ocupe acest post.

  Toti au ramas socati, in timp ce seful a continuat:

  - Astazi intentionez sa va dau fiecaruia cate o samanta, o samanta speciala. Vreau ca sa 


luati samanta aceasta acasa, s-o plantati, s-o udati si apoi exact peste un an sa veniti cu 


planta care a rasarit si crecut din aceasta samanta. Cu acea ocazie voi analiza planta 


fiecaruia si dupa un criteriu personal voi alege viitorul manager general.

  Un tanar, pe nume Jim a fost prezent la intalnire si asemenea fiecaruia a primit si el o 


samanta. A plecat acasa si cu entuziasm a impartasit sotiei planul sefului. Sotia l-a ajutat sa 


gaseasca un vas potrivit, pamant de calitate imbunatatit cu ingrasamant natural si apoi a 


plantat samanta. In fiecare zi Jim turna apa in acel vas si astepta cu nerabdare sa vada un 


semn ca samanta a incoltit si o mica planta si-a facut aparitia. Dupa vreo trei saptamani, 


colegii lui vorbeau despre semintele lor si despre plantele care au inceput sa rasara. Jim 


urmarea cu atentie vasul in care plantase samanta, dar nimic nu se intampla.Trei, patru, cinci 


saptamani au trecut dar in vasul cu pamant nu se vedea nici un semn de incoltire si crestere.     


Colegii lui vorbeau deja despre plantele lor, dar Jim se simtea falimentar in incercarea lui de a 


face samanta sa se transforme in planta. Au trecut sase luni si nimic insa nu se intamplase in 


vasul cu pamant al lui Jim. Cu nespusa parere de rau Jim si-a dat seama ca omorase samanta.   


Fiecare din colegii lui aveau deja pomi, plante, iar el nu avea nimic. Oricum Jim a hotarat sa 


nu spuna colegilor sai nimic din experienta lui esuata. El a hotarat insa sa continue sa ude 


samata si sa-i adauge ingrasamant, cine stie?  Poate intr-o zi samanta va incolti.

  Dupa exact un an, fiecare din cei ce primisera o samanta de la sef, si-au adus vasele lor cu 


plante pentru a fi inspectate. Jim a spus sotiei ca el nu indrazneste sa mearga la companie cu 


un vas gol. Sotia insa l-a incurajat sa fie cinstit cu ceea ce i s-a intamplat. Desi a simtit un gol in 


stomac gandindu-se la experienta pe care o va avea si poate cea mai jenanta experienta din 


viata lui si a hotarat totusi sa dea ascultare sfatului sotiei.

  Astfel, in ziua hotarata pentru inspectie, Jim si-a luat vasul in care nu era decat pamant si s-


a prezentat la sala de conferinte a companiei. Cand a intrat in sala, Jim a fost socat de 


varietatea de plante din vasele colegilor lui. Plantele erau minunate: diferite in culori si 


marimi. Jim si-a pus vasul pe podea si multi din colegii lui au bufnit in ras si altii l-au 


compatimit sincer.

  Cand seful si-a facut aparitia, a salutat membrii executivului rotindu-si privirea asupra 


tuturor. Jim cauta un colt cat mai indepartat pentru a se ascunde.

  - Wau! Ce plante minunate, copaci, flori ati crescut voi! a spus seful. Astazi unul din voi va 


fi numit managerul general al companiei.

  Deodata, seful l-a descoperit pe Jim in coltul cel mai indepartat al salii cu vasul sau gol. A 


rugat pe directorul financiar sa-l invite pe Jim in fata. Jim a inghetat! El a inceput sa 


gandeasca cam asa : Seful si-a dat seama de esecul meu. Mare lucru sa nu ma concedieze.

  Cand Jim a a juns in fata, seful l-a intrebat ce s-a intamplat cu samanta lui. Astfel ca Jim a 


trebuit sa-i spuna istoria sa.  Dupa ce Jim a terminat, seful a spus ca toata lumea, cu exceptia 


lui Jim, sa ocupe un loc. Apoi, aratand cu mana spre Jim a spus,

  - Iata-l pe noul vostru manager general. Numele lui este Jim.

Lui Jim nu-i venea sa creada. Jim falimentase total in plantarea semintei. Cum putea el sa fie 


manager general cu un asemenea esec?

  Apoi seful a continuat:

  - Cu un an in urma, am dat fiecaruia din cei prezenti in aceasta sala o samanta. V-am spus 


sa luati samanta, sa o plantati, sa o udati si sa mi-o aduceti astazi inapoi. Ceea ce voi nu ati 


stiut este ca toate semintele pe care vi le-am dat au fost fierte si toate au fost seminte 


moarte care nu aveau cum sa incolteasca. Toti cu exceptia lui Jim mi-ati adus pomi, plante, 


flori. Cand v-ati dat seama ca samanta pe care v-am dat-o eu nu incolteste, ati inlocuit-o cu 


alta samanta procurata de voi. Jim a fost singurul care a avut curajul si cinstea de a aduce 


vasul cu planta mea in el. Pentru acest motiv el va fi numit managerul general al companiei 


mele.

Daca plantezi cinste, vei culege  incredere

Daca plantezi bunatate, vei culege  prieteni

Daca plantezi umilinta, vei culege  maretie

Daca plantezi perseverenta, vei culege  satisfactie

Daca plantezi respect, vei culege  perspectiva

Daca plantezi harnicie, vei culege  succes

Daca plantezi iertare, vei culege  impacare

Daca plantezi credinta in Isus, vei avea o recolta bogata.

Atentie: ce plantezi azi, vei culege  maine.