marți, 3 mai 2011

Vino suflete...




Vino suflete - versuri


Pentru orice suflet, Dumnezeu are răspuns
Pentru orice încercare, izbăvire îndeajuns
Pentru orice suflet care încă zace în păcat
Isus toarnă untdelemnul
Isus cheamă ne-ncetat
.
Vino, suflete-ndrăzneşte
Pentru tine am murit…
Hai si-ncearcă sfântu-Mi sânge
Ce s-a scurs când M-am jertfit
Vino, suflete grăbeşte
Vremea iară-i pe sfârşit
Harul meu îndeajuns este
Eu te vreau că-Mi eşti iubit
.
Vino, suflete şi caută
Adăpost sub braţul Meu
Pe-al Meu piept asează-ţi capul
Să îţi cânt iubitul Meu
Dacă-n ochi vei avea lacrimi
Le voi şterge şi-am să-Ţi spun
Doar cuvinte de iubire,
Şi-ai să simţi cât sunt de Bun
.
Vino, suflete-ndrăzneşte
Pentru tine am murit
Hai si-ncearcă sfântu-Mi sânge
Ce s-a scurs când M-am jertfit
Vino, suflete grăbeşte
Vremea iară-i pe sfârşit
Harul meu îndeajuns este
Eu te vreau că-Mi eşti iubit

luni, 2 mai 2011

John Piper răspunde

  Am tot urmărit pe youtube diverse întrebări la care pastorul John Piper răspunde! Întrebări bune și răspunsuri pe măsură, răspunsuri biblice! Iată câteva:







duminică, 1 mai 2011

Surprins de suveranitate

  ”Și cel ce cercetează inimile știe care este năzuința Duhului; pentru că El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu. De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. ”~Romani 8:27-28~
  În evanghelii, nici un ucenic nu este atât de mustrat de Domnul, cu excepția lui Petru ~Matei 16:22~. Nimeni altcineva nu L-a proclamat pe Hristos cu mai multă îndrăzneală, nici domnia Lui cu mai multă claritate; și totuși, nici un alt ucenic nu s-a lepădat de Hristos la fel de fățiș sau convingător ca Petru. Nimeni altcineva nu a fost lăudat sau binecuvântat de Hristos ca Petru; dat tot Petru a fost și cel căruia Hristos i-a spus Satan.
  Niciuna dintre acțiunile lui Petru nu L-au surprins pe Învățătorul Lui, niciunul dintre falimentele lui nu au zădărnicit voia Domnului său și nimic din ce a făcut Petru nu L-a făcut pe Isus să pună la îndoială planul Său. De fapt, întregul comportament al lui Petru nu a făcut altceva decât să-l transforme în liderul pe care-l dorea Hristos.
  Ucenicia este o treabă complexă și complicată. Din fericire însă Domnul nostru este expert. Urmează-l, așadar. fără șovăire și nu fi surprins să vezi că el transformă falimentele tale în victorie.
                                                                                                          ~John MacArthur~

sâmbătă, 30 aprilie 2011

Pierdere sau câștig?

  Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos ~Filipeni 3:7-8~
  Atunci când o persoană se convertește, Hristos devine totul pentru ea, iar lumea nu mai constituie nimic altceva decât un spectacol zadarnic - zădărnicie și nimicnicie. Lucrurile nevăzute sunt acelea care umplu de acum inima. Dar după aceea, pe măsură ce omul își vede de responsabilitățile vieții zilnice, deși Hristos este încă prețios pentru el, ajunge să nu mai privească toate lucrurile drept pierdere, ca al început. Pavel însă spune socotesc, nu doar am socotit. Hristos ar trebui să ocupe întotdeauna același loc în inimile noastre, așa cum a fost la început, când mântuirea ne-a fost descoperită.
  Desigur că dacă un om nu-l are pe Hristos ca temelie, el nu este deloc creștin. Dar există și cazul în care, chiar când Hristos  este într-un om și în exterior el umblă ireproșabil, totuși cuvintele despre Hristos nu găsesc nici un ecou în inima sa, deși viața se desfășoară fără probleme. Un astfel de om Îl are pe Hristos ca temelie și afișează o umblare creștină corectă, dar între acestea două se află o mie și una de lucruri cu care Hristos nu are deloc de a face. Viața lui este practic trăită fără Hristos. Aceasta nu va merge mult așa, căci inima care continuă fără Hristos devine rapid o albie care primește tot ceea ce lumea varsă în ea.
  Este foarte bine dacă ai iertarea păcatelor, dar ce anume stăpânește inima ta acum? Se odihnesc ochii tăi asupra lui Hristos în glorie? Este cunoașterea lui Hristos atât de prețioasă sufletului tău, încât să domine totul și să te facă să consideri toate celelalte lucruri drept pierdere? Vei avea ispite, știu; dar 90% din ispitele care ne asaltează și ne împiedică nici nu ar exista dacă Hristos ar avea în inimile noastre locul care I se cuvine! 
                                                                                                               ~J. N. Darby~

vineri, 29 aprilie 2011

Baby


A worried woman went to her gynecologist and said: 

-'Doctor, I have a serious problem and desperately need your help! My baby is not even 1 year old and I'm pregnant again. I don't want kids so close together. 

So the doctor said: -'Ok and what do you want me to do?' 
She said: -'I want you to end my pregnancy, and I'm counting on your help with this.' 
The doctor thought for a little, and after some silence he said to the lady: -'I think I have a better solution for your problem. It's less dangerous for you too.' 
She smiled, thinking that the doctor was going to accept her request. 
Then he continued: -'You see, in order for you not to have to take care 2 babies at the same time, let's kill the one in your arms. This way, you could rest some before the other one is born. If we're going to kill one of them, it doesn't matter which one it is. There would be no risk for your body if you chose the one in your arms.
The lady was horrified and said: -'No doctor! How terrible! It's a crime to kill a child! 
-'I agree', the doctor replied. 'But you seemed to be OK with it, so I thought maybe that was the best solution.'
The doctor smiled, realizing that he had made his point. 
He convinced the mom that there is no difference in killing a child that's already been born and one that's still in the womb.
The crime is the same! 
"Love says I sacrifice myself for the good of the other person. Abortion says I sacrifice the other person for the good of myself..."
Jesus sacrificed Himself for the good of sinners! That's perfect love!

                                                                                           ~by: Sihol Gianito Situmorang~

Seria Paul Washer – Zece Acuzații (3)

  Prima şi a doua parte le găsiţi aici
  A treia acuzaţie: Un eșec în a numi direct maladia omului. Când mă uit în Romani - care este una din cărțile mele preferate din Biblie, nu este o teologie sistematică, dar dacă ai putea spune că vreo carte din Biblie este o teologie sistematică atunci cartea Romani ar fi cea mai apropiată. Nu este uimitor că Pavel consacră primele trei capitole din acea carte căutând să facă un singur lucru? Să aducă toți oamenii sub condamnare. Dar nu acea condamnare este tema majoră în teologia sa. Nu este sfârșitul sau scopul lui final. Este un mijloc de a aduce mântuire cititorilor lui pentru că oamenii trebuie aduși la o cunoștința de sine înainte ca ei să își predea sinele lui Dumnezeu.
  Oamenii sunt de o așa manieră decăzută acum încât trebuie să le tai absolut orice speranță în fire înainte de a putea fi aduși la Dumnezeu. Este important în toate, dar în mod special este important în evanghelizare. 
  Îmi aduc aminte, aveam 21 de ani și numai ce fusesem chemat să predic și am intrat într-un magazin vechi unde obișnuiau să vândă costume pentru slujitori la jumătate de preț. Făceau asta de 50, 60 de ani. Și am intrat acolo și mă uitam după un costum din Paducah, Kentuky și dintr-o dată ușa s-a deschis. Am auzit sunetul clopoțelului. Ușa s-a închis. Acolo stătea un om bătrân, bătrân. Niciodată nu i-am prins numele, dar când a intrat s-a uitat direct la mine. El a spus: "Băiete, ai fost chemat să predici, nu-i așa?" Am spus, "Da, domnule." Era un bătrân, bătrân evanghelist. El a spus, "Vezi tu acea clădire care este chiar afară din această clădire?" Am spus, "Da." El a spus, "Obișnuiam să predic acolo, Duhul lui Dumnezeu cobora și sufletele erau salvate." Eu am spus, "Domnule, vă rog povestiți-mi despre aceasta." A spus, "Nu a fost nimic din evanghelizarea din ziua de azi." A zis, "Predicam două sau trei săptămâni și nu faceam nicio invitație omului păcătos. Noi aram și aram și aram și aram inimile oamenilor până ce Duhul lui Dumnezeu începea să lucreze și să zdrobească inimile lor." Am spus, "Domnule, cum știai când venea Duhul lui Dumnezeu să zdrobească inimile lor?" Și el a zis, "Păi, să-ți dau un exemplu." El a spus, "Cu zeci de ani în urmă am intrat în acest magazin să cumpăr un costum. Cineva îmi dăduse 30 de dolari și spusese, “Predicatore, mergi și cumpără-ți un costum mâine.” Și când am intrat pe ușă, tânărul cleric care avea grijă de magazin s-a întors și s-a uitat la mine și când s-a uitat la mine a căzut pe podea și a strigat, “Cine poate salva un păcătos ca mine?” Și am știut că Duhul lui Dumnezeu coborâse peste acel loc." 
  Acum noi doar mergem și le vorbim, le dăm trei întrebări de probă și îi întrebăm dacă vor să facă o rugăciune și să Îi ceară lui Isus să intre în inima lor și facem un dublu fiu al iadului care niciodată nu va mai fi deschis la Evanghelie datorită minciunii religioase pe care noi, ca evanghelici, am scos-o pe gură.
  Voi spune ceva ce Leonard Ravenhill obișnuia să spună. "Acum înțelegeți de ce predic într-o mulțime de locuri, o dată." Dar acesta este adevărul. Când tratăm superficial păcatul, în primul rând noi luptăm împotriva Duhului Sfânt. "Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul."
  Există predicatori foarte populari astăzi care sunt mai interesați de a-ți oferi cea mai bună viață acum decât sunt de eternitate. Și ei se laudă cu faptul că ei nu menționează păcatul în predicarea lor. Vă pot spune asta. Duhul Sfânt nu are nimic de a face cu slujirea lor dacă nu cumva lucrează împotrivă. Acesta ar fi singurul lucru. De ce? Când un om spune că slujirea lui nu are de a face deloc cu păcatul omului, Duhul Sfânt are. Este o lucrare elementară a Duhului Sfânt de a veni și a convinge lumea de păcat. Așa că să știți asta. Când nu te ocupi în mod specific, cu pasiune, cu dragoste de oameni și de condiția lor depravată, Duhul Sfânt nu este nicăieri în jurul tău. De asemenea suntem amăgitori când ne ocupăm de problema oamenilor în mod ușor ca și păstorii din zilele lui Ieremia. "Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: “Pace! Pace!” Și totuși nu este pace!" Noi nu suntem doar amăgitori, dar suntem imorali, ca un doctor care își neagă jurământul lui Hipocrate pentru că nu vrea să spună cuiva vești rele pentru că crede el că acea persoană se va supăra pe el, se va mânia pe el, va fi tristă. Așa că nu îi spune vestea cea mai necesară ca să-i salveze viața. 
  Aud predicatori astăzi, ei spun, "Nu. Nu,nu,nu,nu,nu. Tu nu înțelegi, frate Paul. Noi nu suntem ca oamenii de pe vremea lui John și Charles Wesley. Noi nu suntem ca și cultura căreia i s-au adresat Whitefield sau Edwards. Noi nu suntem așa de viguroși cum sunt ei. Noi suntem zdrobiți. Noi nu avem atâtea pretenții de sine. Noi suntem slabi. Noi nu putem purta asemenea predicare." Ascultați-mă. Ați studiat vreodată viețile acestor oameni? Ceea ce au predicat ei niciuna din culturile lor nu a putut purta. Nimeni nu a fost vreodată în stare să sufere predicarea Evangheliei. Ei fie se vor întoarce împotriva ei cu ferocitatea unui animal fie se vor converti. Și ca să vă spun un lucru despre noi care suntem mai slabi și nu avem atâtea pretenții de sine, țara noastră și lumea asta este invadată de această maladie distrugătoare a pretenției de sine. Cea mai mare problemă a noastră este că ne respectăm eul mai mult decât Îl respectăm pe Dumnezeu. Noi suntem de asemenea hoți când nu vorbim prea mult despre păcat. Noi suntem hoți.
  Dați-mi voie să vă pun o întrebare. În după-masa aceasta, dimineața aceasta, unde s-au dus toate stelele? A venit vreun uriaș cosmic cu un coș și le-a cules pe toate și le-a aruncat în el și le-a dus într-un alt loc? Unde s-au dus toate stelele dimineața asta? Ele erau acolo, dar noi nu le-am putut vedea. Dar apoi cerul s-a întunecat din ce în ce mai tare și când noaptea s-a facut neagră ca smoala stelele au apărut în întreaga lor splendoare.
  Când refuzi să propovăduiești despre depravarea radicală a oamenilor este imposibil să îi aduci slavă lui Dumnezeu, lui Hristos și crucii Sale pentru că crucea lui Isus Hristos și slava din ea este cel mai mult amplificată când este pusă în fața fundalului depravării. Ea a iubit mult pentru că i se iertase mult și știa cât de mult i se iertase pentru că știa cât de rea fusese. O, noi ne temem să spunem oamenilor despre răutatea lor. Și ei nu Îl pot iubi pe Dumnezeu din cauza aceasta. Le-am furat oportunitatea de a se lauda nu în ei înșiși, ci să urmeze observația, "Cine se laudă, să se laude în Domnul."

joi, 28 aprilie 2011

Film John Q

  Un film captivant, dacă aveți timp și vreți să vedeți un film creștin, vă recomand John Q. În acest film m-a marcat iubirea sacrificială a tatălui pentru copilul său...și nu am putut să nu mă gândesc la ceea ce a făcut Tatăl meu pentru mine și am experimentat și trăit ceea ce a spus Isus în Matei 7:11 ”Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer” 
  Am văzut ceea ce a fost în stare să facă omnul acesta pentru copilul lui...și nu am putut să nu mă gândesc la jertfa Domnului și dragostea nemărginită pe care o are față de copii Lui! Ce Tată minunat avem!!

marți, 26 aprilie 2011

Natura naşterii din nou

  „Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” ~Efeseni 2:10~
  Cineva poate spune că trăieşte cu adevărat doar după ce a fost născut din nou.  Dumnezeu, prin Duhul Său, l-a înviat şi acum el trăieşte pentru Dumnezeu prin Isus Hristos. Trăieşte o viaţă pe care lumea nu o cunoaşte – o viaţă „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”. Dumnezeu se îngrijeşte de suflet în mod constant, iar ca răspuns, sufletul se îndreaptă către Dumnezeu. Harul se revarsă asupra inimii şi, în schimb, rugăciunea şi lauda se înalţă către cer. Sufletul este susţinut în viaţă prin comuniunea cu Dumnezeu şi prin părtăşia cu Tatăl şi Fiul. Copilul lui Dumnezeu creşte până ajunge la deplina plinătate a lui Hristos (vezi Efeseni 4:13).  
  Aşadar, naşterea din nou este acea schimbare măreaţă pe care o face Dumnezeu în suflet, când îl aduce la viaţă, ridicându-l din păcatul care duce la moarte, la neprihănirea care duce la viaţă. Este schimbarea care are loc în suflet când acesta este reînnoit cu ajutorul atotputerniciei Duhului lui Dumnezeu, în Hristos Isus, după chipul lui Dumnezeu, în neprihănire şi sfinţenie (vezi Efeseni 4:24). Dragostea de lume este înlocuită cu dragostea de Dumnezeu; mândria cu smerenia; patima cu blândeţea; ura, invidia, răutatea cu dragostea sinceră şi caldă pentru toţi. Cu alte cuvinte, este schimbarea prin care gândurile pământeşti, senzuale şi rele sunt înlocuite cu gândul lui Hristos Isus. Aceasta este natura naşterii din nou: „Aşa este cu oricine este născut din Duhul.”
                                                          din Renew My Heart, Daily Wisdom from the Writings of  ~John Wesley~

luni, 25 aprilie 2011

Teama de Domnul

  Am avut o perioadă în care nu înțelegeam ce înseamnă teama de Dumnezeu şi m-am rugat pentru călăuzire să înţeleg şi să obţin această frică sfântă care aduce multe lucruri bune dacă o ai, vezi aici. Ce frumos e când Domnul asculă rugăciunile, dă lumină şi călăuzire în lucrurile pe care dorim să le cunoaştem. Am citit deunăzi o meditaţie care m-a ajutat să înţeleg pe deplin ce este teama de Dumnzeu...iată:
  Există două tipuri de teamă. 
 Este o teamă care te îndepărtează de cel de care te temi. Acesta este primul fel de teamă menționat în Biblie. Când Adam a păcătuit în Grădina Eden, el a experimentat această teamă. De aceea, a încercat să se ascundă de Dumnezeu și când Dumnezeu l-a chemat, a zis: ”Am auzit glasul Tău în grădină și m-am temut...” ~Geneza 3:10~ Aceasta este teama care îl îndepărtează pe om de Dumnezeu; îl face să se depărteze din cauza unei conștiințe acuzatoare. Dar cealaltă teamă de Dumnezeu rezultă din cunoașterea Lui, înseamnă iubire și respect pentru El. În Exod citim despre ambele tipuri de teamă. Când isdraeliții au văzut tunetele și flăcările și sunetul trâmbiței ți muntele fumegând...stăteau departe și au spus lui Moise: ...”să nu vorbească Dumnezeu cu noi, ca să nu murim ”. Şi Moise a zis poporului: "nu vă temeţi, pentru că Dumnezeu a venit ca să vă încerce şi pentru ca temerea Lui să fie înaintea feţelor voastre ca să nu păcătuiţi"~Exod 20:18-20~ Ce contrast: un tip de frică îl ţine pe om departe de Dumnezeu, celălalt ţine păcatul departe de om. Aceasta este teama care "este curată şi ţine pe vecie". Aceasta este teama despre care citim în ~Iov 28:28~ "Apoi a zis omului: iată frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău este priceperea"
   Credincioasul nu ar trebui să aibă niciodată teama care-l depărteză de Dumnezeu, pentru că în Dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită alungă frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa şi cine se teme n-a fost făcut desăvârşit în dragoste. Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi" ~1Ioan 4:18-19~
   Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât dorim să nu-L întristăm. Aceasta este frica de Domnul. este rezultatul unei combinaţii între a-L iubi pe El şi a deveni conştient de sfinţenia şi măreţia Sa. Atunci putem veni cu îndrăzneală la tronul harului pentru a căpăta îndurare şi pentru a găsi har la vreme de nevoie ~Evrei 4:16~ Să umblăm în teamă de Domnul pănă ce El ne va prezenta fără vină în faţa gloriei Sale cu bucurie negrăită ~Iuda 24~
                                                                                                   A.M.Behnam

vineri, 22 aprilie 2011

Isaia 53


Un capitol din Vechiul Testament foarte grăitor pentru ceea ce s-a întâmplat în vinerea mare...Isaia a profeţit despre ce avea să se întâmple cu Domnul Isus!
Isaia 53:
1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor
7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.
10. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12. De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.
   
   Eu sunt vinovată... ce mare har să fiu salvată, ce Mântuitor măreţ, El Regele universului să coboare în lumea noastră decăzută şi plină de păcat, ca să-l facă cunoscut pe Tatăl! El neprihănitul...însuşi fiul lui Dumnezeu s-a smerit şi s-a jertfit pentru mine... un păcătos vai s-amar...nu sunt în stare să înţeleg...dar simt iubirea Lui care mă copleşeşte...simt iertarea şi purtarea Lui de grijă...
  O, Doamne ce plan măreţ! Îţi mulţumesc că m-ai salvat, îţi multumesc pentru har, pentru iertare şi pentru tot ceea ce faci pentru mine zi de zi! 
   Slavă ţie Doamne!