Femeia invizibilă

Căruţa

 Într-o dimineaţă un băiat împreună cu tatăl său se plimba prin padure. La un moment dat, tatăl s-a oprit, a stat căteva secunde ascultând, apoi îşi întrebă feciorul:

"- Fiule, ascultă puţin şi zpune-mi ce auzi".

"- Cantecul păsărilor şi foşnetul frunzelor, tată", raspunse acesta.

"- Ascultă mai bine. În afară de acestea mai auzi ceva?"

Baiatul ciulind urechile îi răspunse:

"- Da tată, aud zgomotul unei caruţe."

"- Aşa este", răspunse tatăl, "mai mult decăt atăt, este o caruţa goală!"

"- Cum şti că este o caruţa goală, fără să o vezi ci doar auzind-o?"

"- Este foarte uşor să-ţi dai seama când o caruţă este goală, din cauza zgomotului pe care îl face. Cu cât căruţa este mai goală, cu atât face mai mult zgomot."

Bărbatul şi femeia

   Un bărbat era sătul de a mai merge la muncă în fiecare zi, în timp ce soţia lui stătea acasă. Vrând să vadă cu ochii lui cu ce se îndeletniceşte soaţa în timp ce el muncea din greu la birou, zise astfel:

- Doamne, eu merg la serviciu în fiecare zi şi muncesc câte 8 ore, în timp ce soţia mea stă – fără nici o grija – acasă. Vreau ca şi ea să ştie prin ce trec eu zilnic, aşa că, te rog, permite-mi să facem schimb pentru o zi! Amin!

Dumnezeu, în minunata sa înţelepciune, i-a îndeplinit dorinţa.

   Dimineaţa următoare, destul de sigur pe sine, barbatul s-a trezit în pielea soţiei sale. S-a ridicat, a gătit micul dejun pentru partenerul său de viaţă, a trezit copiii, le-a pregătit hainele, le-a servit micul dejun, le-a făcut pacheţelele şi i-a condus la şcoală, a venit repede acasă, a adunat toate hainele şi le-a pus la spălat, s-a dus la bancă, s-a dus la cumpărături şi din nou acasă (ca să lase cumpărăturile); apoi, a plecat să plătească facturile lunare. Revenită acasă, a curaţat cutia pisicii şi a îmbăiat câinele. Era deja ora 13. A făcut paturile, a adunat rufele uscate, a aspirat în toată casa, a sters praful şi a spalat pe jos.

  A fugit apoi la şcoala după copii – cu care, pe drum, a intrat în discuţii contradictorii. Acasă a pregătit din nou laptele şi biscuiţii pentru copii şi s-a ocupat de ei ajutându-i să îşi facă temele. Apoi şi-a instalat masa de calcat şi a început sa calce. La ora 16:30 a început să cureţe cartofii şi să spele legumele pentru salată, a gătit carnea şi a pregătit totul pentru cina. După ce au mâncat de seară, din nou a spălat toată bucătăria, precum şi vasele, a făcut baie copiilor şi i-a pregătit pentru culcare... La ora 9, era deja extenuată; dar, pentru ea, ziua nu se terminase înca: era asteptată în pat de soţul său pentru a face dragoste; lucru pe care l-a făcut cu brio.

  A doua zi, bărbatul s-a trezit şi imediat a venit in genunchi înaintea lui Dumnezeu şi I-a zis:

- Doamne, nu ştiu la ce m-am gândit când am cerut să fiu în pielea soţiei mele… am greşit aşa de mult invidiind-o pe soţia mea, crezând că stă degeaba acasă toată ziua… Te rog, te rog mult,  schimbă-ne la loc, cum eram! Amin!

  Dumnezeu, în infinita Sa înţelepciune, i-a replicat:

  - Fiule, cred că ai învaţat o lecţie bună şi bucuros aş face schimbarea înapoi… dar, vezi tu…va trebui să aştepti înca 9 luni…noaptea trecută tocmai ai ramas gravidă şi va trebui să aştepti până când vei naşte!…

Uită-te mai întâi la tine!

O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit.

În prima dimineaţa din noua casă , în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon .

CE CEARCEAFURI MURDARE ÎNTINDE VECINA NOASTRĂ ÎN BALCON... !

Cred că are nevoie de un nou săpun...poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile !

Soţul ei privi şi rămase tăcut.

Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare. 

După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mut mai curate şi îi spuse soţului ei: Priveşte, a învăţat să spele rufele! O fi învăţându-o altă vecină?? 

Soţul ei îi răspunse:

"Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre ! "

"Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: "Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău", şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?... Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău." ~Matei 7:1-5~

În Tine mă încred!

În tine mă încred - versuri

Dacă într-o zi ploaie nu va fi
Dacă în loc de rod şi floare
Glas de cântec sau culoare
Nori de praf în zări s-or ridica

Dacă într-o zi norii vor veni
Dacă mulţi din jurul meu
Nu vor fi când îmi va fi greu
Şi mereu vor spune în zadar

În Tine mă încred că vei fi lângă mine
Chiar dacă zi de zi îmi e greu sau mi-e bine
Şi frică nu-mi va fi când te ştiu langă mine
Dacă într-o zi greu va fi

Dacă intr-o zi anii vor fugi
Lăsând loc de griji sau boală
Urme-adânci sau tâmpla albă
Şi nu ştiu când ziua s-a sfârşit

În Tine mă încred că vei fi lângă mine
Chiar dacă zi de zi îmi e greu sau mi-e bine
Şi frică nu-mi va fi când te ştiu langă mine
Dacă într-o zi...
În Tine mă încred că vei fi lângă mine
Chiar dacă zi de zi îmi e greu sau mi-e bine
Şi frică nu-mi va fi când te ştiu langă mine
Dacă într-o zi greu va fi

Frică, frică nu va fi când te ştiu lângă mine!

Capcana privirii pătimaşe

     Primul păcat consemnat de Biblie este reacţia Evei când a văzut un lucru pe care l-a dorit. Era „bun de mâncat … plăcut de privit, şi … de dorit ca să deschidă cuiva mintea” ~Genesa 3:6~. Dar totuşi, acel lucru era interzis! Tot aşa este şi pofta – o dorinţă intensă, de nestăvilit, îndeosebi pentru ceea ce este interzis. Pavel descrie dorinţa ca „pofta rea” ~Coloseni 3:5~. Nu poţi să te joci cu ea pentru că te va birui.
     Mai întâi, pofta este o stimulare a minţii. „Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi” ~Iacov 1:14-16~. Acest verset ne spune că pofta aparţine naturii adamice şi este progresivă. Când o privire devine un gând rău, atunci urmează păcatul şi moartea. Nu este de mirare că apostolul Iacov spune: „Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi.”

     Privirea plină de poftă a ruinat multe vieţi. Trăim într-o vreme în care ispitele poftei sunt multe, astfel încât trebuie neapărat să facem legământ cu ochii noştri ~Iov 31:1~. Oamenilor păcătoşi le place să arunce o a doua privire şi mulţi au fost distruşi de consecinţele acestui fapt. Chiar şi oameni evlavioşi au fost prinşi în această cursă; David nu şi-a întors privirea şi a căzut în păcat. Fiul lui, Amnon, a cedat unei priviri pline de poftă care i-a ruinat relaţiile familiale şi l-a costat viaţa ~2Samuel 11-13~. Însă creştinii au puterea lui Dumnezeu de a-şi întoarce ochiide la desfrânare şi ispită. 

      Care sunt ameninţările privirii pline de  poftă?

• Întinează mintea. Când mintea este plină de gânduri necurate, viaţa degenerează până la cel mai josnic nivel. Persoana se gândeşte la ce ar face dacă s-ar ivi oportunitatea, iar păcatul premeditat găseşte de obicei o oportunitate. Înţeleptul a spus: „căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet” ~Proverbe 23:7~. Petru ne-a învăţat că trebuie să „vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul” ~1Petru 2:11b~
• Privirea plină de poftă  ne duce în imposibilitatea de a gândi corect despre noi înşine şi despre alţii. Atunci când mintea se concentrează pe ceea ce este interzis, logica este desconsiderată, bunul simţ este respins, iar sfatul sănătos este înăbuşit. Tinerii şi tinerele necăsătorite îşi pierd curăţia când îşi desfată privirile cu ceea ce hrăneşte natura firească. Cei căsătoriţi nu se pot raporta corect la tovarăşii lor de viaţă când permit gândurilor să alunece în desfrânare. Influenţe subtile, precum ţinutul de mână în public, relevă o relaţie superficială şi creează dificultăţi pentru alţii. Pavel îl încurajează pe Timotei: „fugi de poftele tinereţii” ~2Timotei 2:22~ Privirea plină de poftă ne face să alunecăm spre gânduri rele şi să ne imaginăm situaţii ireale.  Acesta este, bineînţeles, scopul autorilor iscusiţi de literatură care folosesc cuvinte sugestive, descrieri detaliate şiun limbaj adecvat pentru a crea imagini mintale şi impulsuri fizice de care scapi greu. Aproape fără excepţie, copertele acestor cărţi arată limpede că ele nu sunt bune pentru un creştin.
• Privirea plină de poftă opreşte dezvoltarea dragostei curate. Dragostea adevărată nu se bazează pe frumuseţea feţei sau pe aspectul exterior, ci pe caracter şi angajament. Dragostea durează mult; pofta trece. 
• Privirea plină de poftă aduce condamnare. „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: «Să nu preacurveşti.»” Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui” ~Matei 5:27-28~ Temele principale ale acestor versete sunt: ura lui Dumnezeu faţă de trădarea unităţii familiale şi consecinţa dramatică de a fi despărţit de cer. În mod clar sunt condamnate privirea plină de poftă, imaginaţia murdară şi indecentă, precum şi dorinţa ascunsă pentru ceea ce este interzis. Contextul pasajului de mai sus aduce în centrul discuţiei ochiul şi mâna. Ei sunt vinovaţii pentru adulter. Privirea şi atingerea plină de poftă trebuie să fie excluse complet din viaţa noastră. Ar fi mai bine să trăieşti fără aceste două simţuri decât să fii pierdut veşnic din cauza lor. Deşi privirea pătimaşă se aplică mai mult bărbaţilor decât femeilor, toţi trebuie să evităm păcatul privirii necurate, precum şi al ispitirii celorlalţi. 

     Cum ne putem păzi de aceste ameninţări?

• Prin pocăinţa de orice eşec în acest domeniu. A-I cere ajutor lui Dumnezeu înseamnă a folosi resursele date de El. Dumnezeu aşteaptă ca noi să biruim şi să nu pierim. Prin umblarea în Duhul. Carnea şi duhul lucrează unul împotriva celuilalt. ~Galateni 5:16-17~. Viaţa este o călătorie. În această călătorie şi în căutarea ajutorului Duhului lui Dumnezeu care locuieşte în noi, El ne vacălăuzi în tot adevărul. 
• Prin evitarea discuţiilor, a locurilor şi a oamenilor care ne duc în ispită. Unii se desfată în ispitirea celor nevinovaţi. Dar Iosif „a fugit afară din casă” ~Genesa 39:12~. Prin conversaţie şi comportament adecvat, ar trebui să ne construim reputaţia de creştini autentici. 
• Prin refuzarea invitaţiilor de-a face ceva ce ştim că nu ne va înălţa spiritual.  Ar trebui să evităm locurile unde indecenţa este predominantă. De exemplu, ar trebui să avem discernământ în privinţa participării la evenimente precum reuniuni de familie şi adunări de afaceri unde ştim că indecenţa va fi evidentă. 
• Îmbrăcându-ne decent! Îmbrăcarea modestă ne fereşte să gândim pătimaş şi să-i ispitim pe alţii. Vestimentaţia modestă are menirea de a acoperi şi ascunde trupul, nu de a-l dezveli. 
• Meditând la lucrurile bune. Nu trebuie să ne concentrăm asupra necurăţiei, nici măcar pentru scurt timp. Ci ar trebui să ne imaginăm şi să ne gândim la lucruri curate. ~Filipeni 4:8~ ne oferă o listă de lucruri bune cu care să ne umplem mintea. 
• Făcând fiecare gând rob ascultării de Hristos ~2 Corinteni 10:5~. Când vine ispita, trebuie să ne schimbăm ţinta gândurilor care trec prin mintea noastră. Petru a afirmat aceasta astfel: „încingeţi-vă coapsele minţii voastre” ~1 Petru 1:13~. Aceasta înseamnă să adunăm şi să strângem gândurile slobode care sunt împotriva moralei şi evlaviei. 

    Cu intenţia categorică de a distruge, pofta ne depărtează de adevăr. Trebuie să o depistăm la timp şi să o tratăm într-un mod hotărât şi imediat. Dacă nu, ne va distruge! 

     Prin ajutorul lui Dumnezeu putem fi mai mult decât biruitori!

                                                                                  ~Wayne Shank din Revista Sămânţa adevărului~

Descoperire

    "Învăţăturile Tale sunt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate." ~Psalm 119.129-130~       

       Pe vremuri oamenii credeau că pământul este plat. 

    Cristofor Columb (1451-1506) a descoperit că el este rotund. Columb a crezut din tot sufletul ceea ce afirma. Cei din jur l-au ironizat şi l-au batjocorit. Oare cum a descoperit Columb că pământul este rotund? Prin cercetarea Bibliei! Citind acest adevăr în Biblie, Columb s-a grăbit să-l creadă şi să-l demonstrze. Ca urmare, în loc să ajungă la capătul pământului în călătoria sa, el a descoperit un pământ nou. În anul 1502, Columb scria regelui Ferdinand şi reginei Isabella următoarele cuvin­te: "Descoperirea mea împlineşte pe deplin ceea ce fusese scris de profetul Isaia."

     Cristofor Columb a fost un om care citea Biblia şi aşa a găsit afirmaţia profetului Isaia: "El (Dumnezeu) şade deasupra cercului pământului…" ~Isaia 40.22~. Cuvinte­le Bibliei i-au dat siguranţă şi biruinţă lui Columb în cercetarea sa.

     Iată o dovadă, din multe altele, că Biblia este adevă­rată! Pe bună dreptate, sir William Herschel, descope­ritorul planetei Uranus, afirma: "Toate descoperirile umane par a confirma tot mai mult şi tot mai puternic adevărurile conţinute în Scripturile sacre." 

Îl cunoşti şi tu?!

     De ce toţi care s-au întâlnit cu Isus Hristos nu mai pot tăgădui existenţa lui Dumnezeu? Dar, chiar mai mult! Cei care-L cunosc pe Isus Hristos şi spiritul Lui este în el prin credinţă, au convingerea fermă şi de sute de ori verificată că există un Dumnezeu al cărui Fiu este chiar Isus Hristos. tu poţi crede despre alţii că se înşeală, dar că tu poţi verifica prin experienţă convertirea creştină, nu mai încape îndoială, şi singura scuză plauzibilă ar fi dacă ai încercat şi nu ai reuşit. Dar, atâta timp cât tu te postezi pe poziţia negativă de a refuza experienţa mântuirii, nu poţi avea nici o greutate în argumentele tale în faţa niciunui creştin, care se află în avans, faţă de tine, cel puţin cu experienţa existenţei lui Dumnezeu.

     Ca să nu mă fac vinovat faţă de sufletul tău cu privire la metoda acestei experienţe, spun sumar cuvintele lui Hristos: "Dacă vrea cineva să facă voia lui Dumnezeu, va ajunge să mă cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă eu vorbesc de la mine" ~Ioan 7:17~

     În ce priveşte Noul Testament, pot să afirm cu mare bucurie că Isus Hristos prin faptele şi cuvintele Sale a creat o literatură ce depăşeşte orice imaginaţie de scriitor. Dacă vrei să infirmi această frază nu ai decât să încerci Tu să faci o Biblie mai frumoasă.

                                                                                                     ~Ionel Truţă~

Disciplinează-ţi copilul

     "Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul care-l iubeşte" ~Proverbe 3:12~

     Tu distrugi motivaţia copilului tău şi stima lui de sine când îl laşi să creadă că nu trebuie să facă nimic pentru că totul "i se cuvine".Se spune că un agent de vânzări a sunat la o familie spunând: "Aş dori să vorbesc cu persoana care are ultimul cuvânt în materie de cumpărături în familie". Femeia a răspuns "Îmi pare rău, acea persoană este încă la grădiniţă şi nu va veni acasă decât peste o oră". O relatare amuzantă, dar nu este la fel de amuzantă când este reală. Părinţilor iubiţi-vă copii, oferiţi-le un mediu favorabil şi sigur în căminul vostru, dar învăţaţi-i să fie responsabili. Acest lucru pare evident, aşa că de ce nu-l facem? 

1. Iubire disproporţionată greşit. Noi spunem: "Copii mei nu trebuie să se zbată aşa cum am făcut eu". Copii interpretează această îngăduinţă ca pe o lipsă de interes din partea ta şi de aceea adopţi calea simplă. Drept rezultat pretenţiile lor cresc, deoarece ceea ce vor ei să spună este: "Nu vreau mai multe lucruri, te vreau pe tine!" 
2. Aşteptări scăzute. Ca părinte, îi datorezi copilului tău şansa de a reuşi în viaţă. Nu-i lua împlinirea ce vine în urma strădaniei de a lua note bune, de a-şi face curăţenie în cameră şi de a-şi face un viitor.
3. Vina. Cu toţii ne simţim prost că nu petrecem destul timp cu copii noştri, sau pentru că i-am dezamăgit. O fată de şaptesprezece ani i-a spus tatălui ei că: "i se cuvine" o maşină. Aşa că a primit-o! De ce? Pentru că părinţii ei erau divorţaţi şi tatăl s-a simţit prost că "a dezamăgit-o". 

     Nu încerca să cumperi afecţiunea copilului tău, vei ajunge să plăteşti mai târziu, Dumnezeu îşi disciplinează copii;  disciplinează-i şi tu pe ai tăi!

Împotriviţi-vă diavolului!

                                  "Împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi." ~Iacov 4:7~

    Adesea creştinii nu dau suficientă atenţie acestui îndemn simplu, dar atât de puternic. Unii cred că noi ar trebui să fugim de diavol şi să ne împotrivim păcatului, dar Scriptura ne spune să ne împotrivim diavolului şi să fugim de păcat (~2Timotei 2:22~ ~1Corinteni 6:18~)

    Iacov ne spune că trebuie să ne împotrivim diavolului. Dar nu putem face aceasta prin puterea noastră omenească. "pentru că armele luptei noastre nu sunt fireşti, ci puternice, potrivit lui Dumnezeu" ~2Corinteni 10:4~ Nici nu trebuie să ne împotrivim cu propria noastră autoritate. Atunci când David a venit împotriva lui Goliat, nu a făcut aceasta în numele său, ci i-a spus: "eu vin la tine în Numele Domnului Oştirilor, Dumnezeul oştirilor lui Israel" ~1Samuel 17:45~. Suntem avertizaţi să nu vorbim pe un ton uşuratic sau agresiv despre duşman, aşa cum se face adesea în unele cercuri, pentru că şi Mihail, arhanghelul "n-a îndrăznit să aducă împotrivă o învinuire de hulă, ci a spus "Domnul să te mustre" ~Iuda 9~.

     Satan vine adesea ca un "înger de lumină" ~2Corinteni 11:4~, folosind cu viclenie Cuvântul ca să ne abată de la "simplitatea faţă de Hristos ~2Corinteni 11:13~. Trebuie să ~2Corinteni 11:13~. Trebuie să ne îmbrăcăm cu toată armătura lui Dumnezeu pentru a putea "sta împotriva uneltirilor diavolului" ~Efeseni 6:10-18~. A "sta împotriva" este un echivalent aici cu "a ne împotrivi".

     Diavolul este şi un "leu care răcneşte", căutând pe cine să înghită ~1Petru 5:8~. În acest caracter, el este persecutorul sfinţilor, dar şi în această ptivinţă, trebuie să ne împotrivim lui (versetul 9). Partea noastră este să ne împotrivim lui, dar la revenirea Domnului Isus "Dumnezeul păcii" va zdrobi pe Satan sub picioarele noastre ~Romani 16:30~

                                                                                                                           B.Reynolds