Seria Paul Washer – Zece Acuzații (1)

  M-am hotărât să postez o predică a fratelui predicator Paul Washer care se intitulează Zece Acuzaţii Împotriva Bisericii Moderne. 

  Mesaj predicat Miercuri, 22 Octombrie, 2008 la Revival Conference, în Atlanta, Georgia.

(titlul original: Ten Indictments Against The Modern Church)

  Să venim înaintea Domnului în rugăciune.

  Tată, vin înaintea Ta în numele Fiului Tău, Isus Hristos. Doamne, Tu știi toate lucrurile; toate sunt înaintea Ta ca o carte deschisă. Cine poate să îşi ascundă inima de prezența Ta şi de ochiul Tău? Faptele celor mai iscusiţi oameni sunt expuse înaintea Ta. Omniscienţa Ta nu are limite și dacă n-ar fi fost harul, eu aș fi cel mai îngrozit dintre toți oamenii. Dar există har, din belșug și glorios, revărsat peste cel mai slab dintre oameni și din belsug pentru slava Ta. Tată, Te laud și Te slăvesc și Îți mulțumesc pentru tot ce ești și tot ce ai făcut. Și nu este nimeni ca Tine în ceruri sau pe pământ sau sub pământ. Tu ești Rege și nu este altul. Tu ești Mântuitor și nu împarți acea slavă cu nimeni. Tată, în această seară Tu mă cunoști și îmi cunoști marea mea nevoie de har. De ce sunt aici dacă nu pentru că Tu ai chemat cel mai slab dintre toți oamenii, cel mai de jos dintre frați și pentru ca prin harul Tău, de multe ori, cel mai mic să învețe pe cel mai mare? Acela este întotdeauna cazul meu și Te laud. Te slăvesc. Tată, ajută-ne în seara asta. La adiere cu elocvență, la iad cu inteligență sclipitoare, Tată. Lasă ca adevărul să meargă înainte. Lasă ca oamenii să fie schimbați ca starea Bisericii noastre să fie mai glorioasă. Mă rog pentru har peste har și îndurare după îndurare pentru mine și pentru ascultătorii care sunt prezenți aici. Ajută-ne, o Doamne, și vom fi ajutați și ne vom lăuda cu acel ajutor. În numele lui Isus. Amin.

  Este un mare privilegiu pentru mine să fiu aici în această seară, un privilegiu excepțional de a sta aici înaintea voastră și de a vorbi despre lucruri ca trezirea, reformarea, lucrarea lui Dumnezeu în poporul Lui și între oameni. Dar în seara aceasta voi împărtăși cu voi o acuzare. O acuzare, dar este o acuzare de speranță. 
   În timp ce mă rugam cu privire la ce ar trebui să fac la această serie de întâlniri, am ajuns la o concluzie importantă, o mare povară care a fost pusă pe inima mea. Avem nevoie de renaștere. Avem nevoie de o trezire. Dar nu putem pur și simplu să așteptăm ca Duhul Sfânt să coboare și să pună în ordine toata dezordinea făcuta de noi. Avem direcție clară din Cuvantul lui Dumnezeu cu privire la ce a făcut El prin Hristos, cum așteaptă El să trăim, cum așteaptă El să conducem Biserica Lui. Și le face puțin bine oamenilor să strige pentru manifestări extrabiblice când principiul biblic este încălcat peste tot în jurul nostru. Vreau să știți aceasta: diavolul și oamenii răi nu au nevoie să se opună prea mult unui om care se roagă pentru trezire dacă el nu muncește de asemenea și la reformare. Ni s-a dat adevărul și nu putem pur și simplu să facem ce este drept în ochii noștri și apoi să așteptăm ca Duhul Sfânt să coboare și să binecuvânteze eforturile noastre.
  Când ne uităm în Vechiul Testament vedem că lui Moise îi este dată o explicație foarte, foartedetaliată cum să construiască templul. Acum, a fost aceasta dată de dragul lui Moise sau de dragul Bisericii? Cred că ceea ce este explicat aici este că Dumnezeu este specific în voia Lui și că noi nu trebuie să presupunem că putem lua cel mai mic detaliu și să îl ignorăm.
   Acum, știu că sunt un om fragil și știu ca sunt lovit de multe slăbiciuni, dar am o acuzare și nu o pot numi acuzarea mea, pentru că cine sunt eu să acuz pe cineva? Și nu îmi permit să o numesc acuzarea lui Dumnezeu deoarece cum pot presupune eu pe numele Lui? Dar voi spune aceasta: Cand mă uit la Biserică și o compar cu Scriptura, văd că sunt câteva lucruri care trebuie să se schimbe. Eu nu sunt Martin Luther. Acestea nu sunt 95 de declarații bătute în cuie pe ușa lui Wittenburg, dar aceasta este o povară pe inima mea și trebuie să o împărtășesc. Trebuie să o împărtășesc.
   Acum dați-mi voie să spun aceasta. Ceea ce voi spune va mânia pe unii din voi, dar dați-mi voie să vă avertizez. Poate fi adevărat că voi mă veți putea acuza de aroganță. Poate fi adevărat că nu vă place expunerea mea. Am fost de multe ori arogant și de multe ori am transmis adevărul într-un mod greșit, dar nu lăsați ca aceasta să fie o scuză pentru voi. Întrebarea este: Ce spun eu, este adevărat? fie că este transmis printr-un mesager imperfect fie că nu. Alții dintre voi vă veți bucura de ceea ce auziți și veți vrea să spuneți "Amin", și poate să ridicați mâinile. Dar nu faceți asta pentru că noi toți purtăm o măsură de vină. Și dacă ați atins o anumită stare spirituală, atunci aș spune ceea ce fratele meu a spus: "Ce ai tu ce să nu fi primit și dacă ai primit, de ce te lauzi?" N-ar fi mai bine să Îl lauzi pe Dumnezeu în umilință? Dacă ești un slujitor mai tânăr, nu vreau să fi prins în aceste adevăruri și să le duci înapoi și să tulburi biserica ta fără dragoste. Ți-aș da o sugestie: să vezi că genunchii tăi sângerează înainte de a începe orice fel de reformare. Și dacă ești un slujitor mai bătrân, slujindu-L pe Domnul de mulți, mulți ani, îți cer să nu fi arogant. Un rege bătrân prost poate învăța de la cei mai slabi servitori ai săi. Și de asemenea îți cer aceasta: ai curajul să schimbi totul chiar dacă este ultima zi a vieții tale, măcar poți merge în glorie știind că ai încercat o reformare care a fost biblică. Și voi spune asta ca o avertizare pentru cei mai în vârstă.
   Acum, ascultați-mă cu atenție. Știu observația din 1 Timotei capitolul 5, a modului în care
trebuie să mă adresez vouă și deci mă adresez astfel, dar se petrece o mare trezire în această țară și nu numai în această țară ci și în Europa unde am fost și în America de Sud și în multe alte locuri, văd oameni tineri întorcându-se la stânca din care am fost ciopliți. Ei citesc Spurgeon și Whitefield. Ei încă ascultă pe Ravenhill și pe Martin Lloyd-Jones și pe Tozer și pe Wesley și este o mișcare mare, incredibilă. Doar pentru că mijloacele media populare și 'Christianity today' nu au descoperit ce se pentrece, vreau să știți că acum 15 ani n-aș fi visat că voi vedea trezirea pe care o văd, nu prin slujirea mea, dar merg în diferite locuri și văd ce face Dumnezeu fără nici una din slujirile noastre. Fie că este Olanda, o mie de tineri declarând "Lucrurile trebuie să se schimbe", strigând toată noaptea în rugăciune pentru puterea lui Dumnezeu și adevărul Scripturii, fie America de Sud recunoscând că ei au fost așa de influențați de psihologie și de toate felurile de tehnici superficiale cu privire la evanghelizare venite din America și acum plângând și frânți merg înapoi și își evanghelizează propriile biserici, fie orașul din interiorul Statelor Unite unde am stat câteodată până la două și trei dimineața discutând teologie cu tineri afro-americani din cartier pe care Dumnezeu îi va ridica să predice mai mult decât oricine își va putea imagina în ziua de azi. 
   Este o trezire. Și voi spune asta cu delicatețe. Mulți oameni peste 40 de ani nici măcar nu au idee despre aceasta. Mulți din tinerii care se întorc la vechii oameni și la vechile căi și la adevărurile care au adus trezire din nou și din nou în această lume, mulți dintre acești tineri sunt foarte tineri. Și ei vor merge la pastorii lor, vor merge la liderii lor și vor spune: "Uite ce am descoperit. Uite ce s-a întâmplat în Țara Galilor. Uite ce s-a întâmplat în Africa. Uite asta și uite cealaltă și uite această învățătură. Este absolut extraordinar." Și cei mai mulți dintre ei o vor întoarce sau vor spune: "Nu este cu nimic diferit față de ce predic de 25 de ani," când, de fapt, este complet diferit față de ce predică ei de 25 de ani. Așa că este nevoie să fim foarte, foarte atenți să înțelegem că Dumnezeu face o lucrare. Și Acela care a început o bună lucrare, o va isprăvi. Mulți oameni au ideea că ei se vor ruga pentru o trezire. Și alti oameni spun, "Trezirea va veni fie că te rogi fie că nu." Eu nu sunt în nici una din acele tabere. Dar știu asta. Când văd bărbați și femei și tineri peste tot în lume rugându-se pentru o trezire, pentru mine acestea sunt primele roade ale trezirii. Și pot să mă bazez pe faptul că Acela care a dat acele prime roade va aduce întreaga recoltă. 
   Acum vreau să ne uităm la 10 acuzații, dacă vom avea timp, lucruri pe care cred că trebuie să le schimbăm.
   În primul rând, prima acuzare: O negare practică a suficienței Scripturii, în special
denimonația mea; o negare practică a suficienței Scripturii. 2 Timotei 3:15 : "din pruncie cunoști Sfintele Scripturi cari pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire, prin credința în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună."
   În ultimimele câteva decade a fost o mare bătălie cu privire la inspirația Scripturii. Acum unii dintre voi nu ați făcut parte din acea bătălie, dar mulți dintre noi din denominațiuni mult mai liberale cu siguranță au făcut parte din ea, o bătălie pentru Biblie!
   Dar este o singură problemă. Când ajungi ca om să crezi că Biblia este inspirată, tu te-ai luptat doar jumătate din bătălie pentru că înrebarea nu e doar: este Biblia inspirată, este ea infailibilă? Ci întrebarea majoră care îi urmează acesteia și la care trebuie dat răspuns e: Este Biblia suficientă sau trebuie ca noi să aducem fiecare așa-numita știință socială și studiu cultural pentru a ști cum să conduci o biserică? Aceasta este o întrebare majoră. 
   Științele sociale, în opinia mea, au luat prioritate în fața Cuvântului lui Dumnezeu în așa mod încât cei mai mulți dintre noi nici nu putem măcar vedea. Așa de mult s-a strecurat în Bisericanoastră, în evanghelizarea noastră și în misiologia noastră încât abia mai poți numi creștin ceea ce facem noi. Psihologia, antropologia, sociologia au devenit influențe de bază în Biserică. 
   Cu câțiva ani în urmă, cu mulți ani în urmă când eram la seminar, îmi amintesc că un profesor a venit și a inceput să deseneze urme de pași pe tablă. Și cum i-a înșirat el de-a lungul tablei, apoi s-a întors la noi toți și a spus doar atât: "Aristotel umblă pe coridoarele acestei instituții. Păzițivă, pentru că eu aud pașii lui mai clar decât pe cei ai apostolului Pavel și a grupului de oameni inspirați care erau cu el și chiar a Domnului Isus Hristos Însuși." 
   Am ajuns să credem că un om al lui Dumnezeu poate administra anumite zone mărunte din viața Bisericii, dar când realmente se ajunge la greu e nevoie să mergem la experți sociali. Asta este o minciună absolută. Spune aici în Scriptură că omul lui Dumnezeu trebuie să fie echipat, desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. Ce are de a face Ierusalimul cu Roma? Și ce avem de a face noi cu toate aceste științe sociale moderne care au fost de fapt create ca protest împotriva Cuvântului lui Dumnezeu? Și de ce evanghelizarea și misiunile și așa-numita creștere a bisericii este mai mult modelată de antropolog, de sociolog și de studentul Bursei de Valori care se conformează cu fiecare tendință culturală? 
   Toată activitatea din biserica noastră trebuie să fie bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu toată activitatea din misiuni bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu. Activitatea noastră misionară, activitatea noastră din biserică, tot ce facem trebuie să curgă de la teolog și de la exeget, de la omul care își deschide Biblia și are o singură întrebare: Care e voia Ta, o Doamne? Noi nu trebuie să trimitem chestionare la oameni carnali pentru a afla ce fel de biserică ar frecventa ei. O biserică trebuie să fie prietenoasă cu căutătorul, dar biserica trebuie să recunoască că există un singur Căutător. Numele lui este Dumnezeu și dacă vrei să fii prietenos cu cineva, dacă vrei să găzduiești pe cineva, găzduiește-L pe El și Slava Lui chiar dacă este respins de toți ceilalți. Noi nu suntem chemați să construim imperii. Noi nu suntem chemați să fim exagerați. Noi suntem chemați să Îl preamărim pe Dumnezeu. Și dacă dorești ca Biserica să fie altceva decât un popor ales, atunci dorești ceva ce Dumnezeu nu dorește. 
   Vreau să ascultați pe Isaia doar pentru un moment, capitolul 8. Ascultați ce spune el. "Dacă vi se zice însă: „Întrebați pe ceice cheamă morții și pe cei ce spun viitorul, cari șoptesc și bolborosesc”... "
   Aceasta este o definiție sau o ilustrație perfectă a științelor sociale și a adevăraților guru în ce privește creșterea bisericii și toate celelalte, pentru că tot la doi sau trei ani toate teoriile lor majore se schimbă. Nu numai privitor la ce este un om sau cum îl redresezi, dar și privitor la ce este o biserică și cum o faci să crească. La fiecare doi sau trei ani există câte un alt capriciu care vine pe linia a ceea ce poate transforma biserica ta în ceva super în ochii lumii. Chiar recent unul dintre cei mai mari sau cei mai renumiți experți în creșterea bisericii a spus că a descoperit că a fost total greșit în întreaga sa teorie. Dar în loc să se îndrepte spre Scriptură, pe genunchi, frânt și plângând, el pleacă să găsească o altă teorie.
   Ei nu dau nici un cuvânt clar. Spune aici în Isaia, "Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morți pentru cei vii?" Ar trebui noi, ca oameni bisericești, capredicatori, ca pastori, ca creștini, ar trebui noi să mergem și să cerem sfatul celor morți spiritual pentru cei pe care Duhul Sfânt i-a adus la viață? Categoric nu, categoric nu.
Va urma...

Învăţătorul vostru plăteşte darea!?!

„Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?" „Ba da”, a zis Petru. Şi, când a intrat în casă, Isus i-a luat înainte şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?” Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Isus i-a zis: „Aşadar, fiii sunt scutiţi. Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi; deschide-i gura şi vei găsi în ea o rublă pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.” ~Matei 17:24-27~

  Domnul a înfăptuit această cea de-a patra minune în folosul lui Petru şi pentru învăţătura noastră. Petru a avut nevoie să înveţe încă o dată ce măreţ este Domnul şi că El nu poate fi încadrat în tiparul gândirii sau ale obiceiurilor omeneşti. După ce a înţeles că Domnul nu trebuia să plătească taxa pentru templu pentru că El era Împăratul, Fiul lui Dumnezeu, Petru trebuie să mai înveţe încă o lecţie. Domnul a fost un evreu credincios, care a ţinut  totdeauna cerinţele legii lui Moise - nu tradiţiile oamenilor. 

   Deşi ca Fiu avea privilegiul să nu plătească taxa la templu, El s-a folosit de libertatea Sa şi a plătit, pentru că nu avut să jignească sau să dea prilej de poticnire. Nu numai atât: Domnul l-a înălţat pe Petru la acelaşi nivel cu El: "Dă-le pentru Mine şi pentru tine".

   Hristos şi-a arătat măreţia astfel: 

  1. atotştiinţa Sa, când i-a luat-o înainte lui Petru; 

  2. atotputernicia Sa, când i-a pregătit banii necesari 

   Din cauza păcatului, Adam şi-a pierdut autoritatea asupra regnului animal; însă cel de-al doilea Adam Şi-a demonstrat puterea într-un mod miraculos. Petru avea ceva de făcut: să ia o undiţă, nu o plasă - aşa cum se obişnuia - şi a ascultat. Domnul a recompensat credinţa şi ascultarea lui Petru: chiar primul peşte pe care l-a prins avea un ban în gură, suma exactă a taxei templului pentru două persoane! Acest miracol este înregistrat doar de Matei, pentru că el îl prezintă pe Împăratul căruia nu-i este ruşine să ne numească fraţi, ridicându-ne la nivelul Său.

                                                                       ~A.E. Bouter~

Mărturie - am găsit odihnă în Hristos

din Viaţa şi jurnalui lui David Brainerd (1)

  Mai jos veţi regăsi cateva pasaje care mi-au atras atenţia aseară numa' din trei pagini citite din cartea - Viaţa şi jurnalul lui David Brainerd, o carte pe care o recomand cu căldură! David Brainerd a fost cu adevărat un om al lui Dumnezeu!

..."O, este o stare plăcută să fi dispus să ierţi toate injuriile care ţi s-au adus; să ceri pentru cei mai mari duşmani ceea ce ceri pentru tine!"

..."O, dacă ar veni mai repede clipa aceasta binecuvântată(venirea Domnului)! Tot ce vreau este să fiu mai sfânt, mai asemănător cu scumpul meu Domn. O dacă aş primi sfinţenia!"

..."Deşartă lume, bun rămas; sufletul meu poate pleca;
   Mântuitorul mi-a promis că într-o zi te voi lăsa.
   Ispita ta poaet vrăji un om lumesc şi nesfinţit,
   Dar nu şi sufletul schimbat, de Domnul însuşi curăţit.
   Degeaba cauţi să mă-nşeli prin vocea ta amăgitoare
   Isus mi-e tot; prin harul Său, sunt liberat de-a ta chemare.
   Purtat prin El spre slăvi cereşti de strălucire şi lumină,
   Nu văd a tale frumuseţi, căci inima de cer mi-e plină."

..."Domnul mi-a înviorat sufletul cu multe pasaje alinătoare din Cuvântul Său."

..."O, Doamne, sunt străin şi călător
   Pe un pământ pustiu si-ntunecos;
   Departe de al meu Mântuitor
   Mi-e sufletul de-amaruri ros.
   O scump Isus, Domn îngeresc
   Adăposteşte-mi sufletul în Tine
   Coboară, Porumbel divin, ceresc
   Şi înalţă-mă spre zări senine."

..."O, sufletul meu tânjeşte după starea aceea desăvârşită, în care voi fi eliberat de orice păcat! În noptea aceasta, Dumnezeu m-a ajutat să-i predau Lui sufletul meu, ca să facă ce dorea El, după bunul Său plac; şi am simţit o pace adâncă şi o mare mângâiere. Sufletul meu s-a bucurat în Dumnezeu; gândurile mele s-au concentrat asupra Lui cu bucurie. O, dacă aş putea să petrec fiecare moment al vieţii mele în slava Lui!"

..."O, scumpul meu Mântuitor! O scumpul meu Mântuitor! Pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ Te doresc numai pe Tine"

..."O, fie ca sufletul meu să nu Îi slujească niciodată lui Dumnezeu cu răceală şi amorţire!"

..."Am simţit că toată nefericirea izvora din starea mea păcătoasă."

...."M-am simţit deprimat spiritual; cel mai mult mă îndurerează faptul că nu pot trăi mereu spre slava lui Dumnezeu"

O chemare serioasă - ucenicie completă!

  În zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să Se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi şi a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli. ~Luca 6:12-13~

  Isus şi-a ales ucenicii în două faze. Înainte de a-i trimite să predice, ei trebuiau atraşi. Isus le dă celor doisprezece autoritate sau putere. Mai întâi, El i-a ales şi i-a chemat sub îndrumarea Sa directă şi personală. Şi doar după câteva luni de instruire i-a trimis "să propovăduiască".
  Am observat că unii ucenici din zilele noastre nu vor să-şi părăsească birourile de studiu sau cămăruţa de rugăciune, în timp ce alţii sunt dispuşi să se apuce de misiune cu rezervorul spiritual gol. Dar amândouă aceste aspecte ale uceniciei sunt la fel de importante. Ucenicii înţelepţi menţin în echilibru timpul petrecut cu Învăţătorul şi slujirea făcută pentru alţii în numele Lui.
  Pregătirea apostolilor a progresat în mod natural. La început, ei doar L-au urmat pe Isus, au ascultat principiile Lui, învăţând din sfaturile Lui alături de grupul larg de ucenici. El i-a chemat să părăsească totul şi doar să-L urmeze pe El. După aceea El a ales doisprezece ucenici dedicaţi, le-a dat numele de apostoli şi a început să-Şi focalizeze întreaga energie asupra înstruirii lor personale. Mai târziu, le-a dat puterea Sa de a face minuni pentru a putea scoate demoni şi a vindeca boli. În cele din urmă, i-a trimis, mai întâi cu delegaţii de scurtă durată şi apoi cu porunca: "Mergeţi şi faceţi ucenici" ~Matei 28:19~
  Chiar dacă Domnul cere dedicare totală, fără rezervare, El este deplin conştient de preţul uceniciei , şi nu este indiferent. Urmează-L cu toată inima şi puterea ta şi crede că nu-ţi va cere să faci ceva pentru care să nu te echipeze, nici nu te va trimite, fără să-ţi fie alături.
  Cum stau lucrurile în cazul tău? Care aspect al uceniciei tinzi să-l neglijezi - timpul petrecut la picioarele Învăţătorului sau lucrarea în slujba Lui? Roagă-l pe Păstor sau pe un lider spiritual să-ţi sugereze modalităţi practice care te-ar ajuta să devii un ucnic supus.
                                                                                  ~John MacArthur~
                                                                                   

Sărbătoare naţională! Care este diferenţa între Paşte şi Crăciun?!?

Fiindcă tot ne apropiem cu paşi repezi de Sărbătorile de Paşti aş vrea să vizionaţi un filmuleţ cutremurător de dezamăgitor! Filmuleţul următor arată cât de departe de creştinism este ţara noastră (România), care se declară creştină!! Poporul se rătăceşte din lipsă de cunoştinţă!
Vb. cuiva...dacă oamenii aştia care sunt mai în vârstă şi declară că merg la Biserică nu ştiu atâta lucru...despre ceea ce sărbătoresc an de an, mă cutremur când mă gandesc la tinerii din ziua de azi...oare ei cât ştiu?!
Doamne ai milă de noi!

Predică excelentă despre căsătorie!

Caută Să Fii Matur(ă) Înainte De A Te Gândi La Căsătorie - Paul Washer

Reguli practice pentru împăcarea cu ceilalţi

  A avea relaţii paşnice cu alţi oameni este un lucru ce se poate învăţa. Sunt câteva reguli de bază care să ne ajute „să urmărim lucrurile, care duc la pacea … noastră.”

  1.  Decide-te să ai o atitudine smerită. 

  Biblia spune: „Şi toţi în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie.”~1 Pet. 5:5b~

  Trebuie să-i întâmpinăm pe cei ostili cu un spirit copleşitor de bunăvoinţă. Trebuie să fim calmi, maleabili, curaţi şi smeriţi – decişi să trăim în pace cu toţi oamenii – chiar şi cu cei mai arţăgoşi. Noul Testament ne porunceşte de peste douăzeci de ori să arătăm o bunătate şi o generozitate permanentă. 

  2.  Roagă-te ca Dumnezeu să aducă schimbarea. 

  Dumnezeu vrea ca noi să ne înţelegem bine unii cu alţii. El îi îndeamnă pe creştini să trăiască „în pace” între ei ~2 Cor. 13:11~ Romani 12:18~ spune că trebuie să trăim „în pace cu toţi oamenii.” În ~Matei 5:9~, Isus a spus: „Ferice de cei împăciuitori.” ~Romani 14:19~ ne sfătuieşte „să urmărim lucrurile, care duc la pacea … noastră.” Trebuie să ne rugăm specific pentru aceasta, cerându-i Domnului să ne ajute să găsim modalităţi prin care să ne înţelegem mai bine cu membri familiei, cu şeful la lucru, cu cei mai respingători şi cu alţi oameni din biserică. Uneori pare că stăruinţa noastră în rugăciune nu aduce nici un rezultat, însă Dumnezeu poate să schimbe atitudini şi să transforme comportamente – şi de multe ori El face aceasta ca răspuns la rugăciunile noastre.

  3.  Încearcă să înţelegi punctul de vedere al celuilalt. Fiecare om este unic în felul său, iar unii au personalităţi diferite de ale noastre. Dăm de necaz când aşteptăm ca alţii să fie exact aşa ca noi. Amprentele noastre nu sunt identice. Constituţia organismelor diferă (unii se simt bine la 25 grade C, alţii doar la 20 grade C). Diferă şi ceea ce ne place ori nu ne place (unii preferă mâncarea simplă, alţii pe cea condimentată). Şi totuşi, în ciuda acestor diferenţe, Dumnezeu are un loc pentru toţi. Când Isus i-a ales pe cei doisprezece ucenici, ei aveau personalităţi diferite. Petru era direct, alţi doi erau numiţi „fiii tunetului”, Andrei era tăcut, Toma un îndoielnic. Şi totuşi, fiecare a avut rolul său important în planul lui Dumnezeu.

  4. Veghează atent la felul în care-ţi foloseşti limba. 

  Limba este în  gură, ea se află într-un loc umed şi poate luneca uşor. Amintindune că omul obişnuit rosteşte peste 20.000 de cuvinte zilnic (după un studiu al Universităţii Minnesota), ne dăm seama că nu este deloc uşor să ne păzim limba. Bârfelile, denigrările, exagerările şi împroşcările cu noroi nu trebuie pomenite printre copiii Domnului. 

  5.  Învaţă arta comunicării mărinimoase.

  Trebuie să confruntăm persoana care ne-a greşit. În ~Matei capitolul 18~ ni se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, dute şi mustră-l între tine şi el singur (v. 15). În loc să-ţi pierzi cumpătul, să ridici tonulşi să izbeşti cu pumnul, abordează persoana ofensatoare deschis şi cu bunătate şi încearcă reconcilierea. În timpul conversaţiei: nuîntrerupe vorbirea celuilalt, stăpâneşte-te emoţional, rosteşte problemele clar şi nu bate câmpii, spune adevărul, dar „în dragoste” ~Efeseni 4:15~, fă-l pe celălalt să te îndrăgească, nu neapărat pentru ce spui, cât mai degrabă pentru cum o spui. De obicei, când doi oameni comunică, descoperă că ofensa n-a fost chiar atât de mare pe cât au crezut, ba uneori nici nu a existat vreo ofensă. Iar alteori, ei se pocăiesc şi totul se poate îndrepta fără alte demersuri ulterioare.

  6.  Practică îngăduinţa şi iertarea. 

  Biblia spune: „Îngăduiţivă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul” ~Coloseni 3:13~.  Îngăduinţă înseamnă „a suporta”, „a îndura”. Aceasta implică probabilitatea ca fiecare din noi, într-un fel sau altul, să facă ceva care să-i pună pe alţii la încercare. Venim din locuri diferite, culturi diferite – nu ne înţelegem întotdeauna unii pe alţii şi nici nu suntem mereu de acord unii cu alţii: în privinţa metodelor de educare a copiilor, timpul de începere a serviciilor bisericeşti etc., dar trebuie să „ne îngăduim” reciproc. 

Uneori preferăm ca un lucru să fie făcut într-un mod diferit, dar de dragul armoniei nu spunem nimic. Îngăduinţa înseamnă reţinere. Iertarea, prin contrast, înseamnă „a nu ţine nimic împotrivă.” A ierta înseamnă „a da drumul” altuia, a elibera pe cineva de greşelile făcute împotriva noastră. Dumnezeu ne iartă complet când venim la Hristos şi Îl primim pe El ca Mântuitor personal. El ne şterge trecutul şi ne pune într-o poziţie restaurată înaintea Tatălui. Acum El ne cere să-i iertăm pe cei ce ne-au greşit. E prea mult?

  7.  Fii conştient că unele conflicte nu vor dispărea. 

  Îndemnul din ~Romani 12:18~ spune că trebuie să trăim în pace cu toţi – dar porunca nu este absolută. Spune acolo: „întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” Aceasta implică faptul că uneori nu este posibil să ne înţelegem perfect cu alţii. Cum pentru o neînţelegere e nevoie de doi oameni, de tot atâţia este nevoie pentru a se putea rezolva o problemă. Dacă încerci reconcilierea, dar celălalt nu cooperează, va trebui poate să accepţi că (cel puţin pentru moment) tensiunea va continua. Însă nu renunţa. Continuă să încerci să îndrepţi situaţia alături de cel ce îţi este critic. Niciodată să nu încetezi să-l tratezi cu respect, dar nu te lăsa prins de el într-o ceartă de vorbe. Ţine minte că Dumnezeu poate interveni şi aduce pace mai târziu, chiar dacă o soluţie pare improbabilă acum. 

  Întreaga biserică trebuie să  urmărească pacea. Cele de mai sus au fost doar câteva sfaturi practice menite să ne ajute în această privinţă.

                                                                                    din revista Sămânţa Adevărului de Harold S. Martin

I see You

Michel W. Smith - I see You - lyrics 

Lord, You're leading me
With a cloud by day

And then in the night

The glow of a burning flame

And everywhere I go I see You

Everywhere I go I see You

And You take my hand

And You wash it clean

I know the promised land

Is light years ahead of me

And everywhere I go I see You

Everywhere I go I see You

And the eagle flies

And the rivers run

I look through the night

I can see the risin' sun

And everywhere I go I see You

Everywhere I go I see You

Well, the grass will die

And the flowers fall

But Your Word's alive

Will be after all

And everywhere I go I see You

Everywhere I go I see You

El trebuie să crească

  "Preaiubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul. Să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării." ~1 Petru 2:11~

  J.R. Miller a scris: "Singurul lucru care-i însoţeşte pe jelitorii care se întorc de la mormânt şi nu se lasă îngropat este caracterul omului. Caracterul omului supravieţuieşte. Nu poate fi îngropat!" Deşi această afirmaţie este adevărată, există ceva mai important decât ceea ce cred oamenii despre noi după moarte: impactul pe care l-am avut în viaţa altora, de dragul lui Hristos.

  Trecând prin viaţa - câştigând un venit cinstit, respectându-ţi cuvântul, răspunzând răului cu bine, considerându-i pe alţii mai pre sus decât pe sine - continuâ să-I acorzi tot creditul lui Hristos. Lasă ca slava Lui să strălucescă atât de puternic, încât atunci când vei muri, cei dragi ai tăi să spună: "Ce măreţ este Dumnezeul căruia i-a slujit acest ucenic!"

                                                                                                      ~John MacArthur~