Isus Hristos este TOTUL!?

Oamenii umili ai lui Dumnezeu

     Te-ai oprit vreodată să te gândeşti cât de mulţi oameni deosebiţi ai lui Dumnezeu provin din medii sociale umile? Gândeşte-te la următorii oameni:

     1. Iosif a fost sclav şi prizonier.

     2. Moise şi David au fost păstori.

     3. Estera şi Daniel au fost deportaţi şi făceau parte dintr-un neam detestat.

     4. Iosif a fost tâmplar, iar Maria o fată simplă dintr-un sătuc.

     5. Simeon şi Ana au fost profeţi fără mare faimă.

     6. Petru, Iacov şi Ioan au fost pescari.

     7. Dorca a fost croitoreasă.

     Priveşte cum i-a folosit şi i-a înălţat Dumnezeu pe aceşti oameni umili, datorită faptului că ei L-au pus pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa lor.

     1. Iosif a devenit al doilea după Faraon în conducerea Egiptului ~Genesa 41:40, 41~

     2. Moise şi David au devenit conducătorii lui Israel ~Exod. 3:9-11; 1 Samuel 16:1, 11-13~

    3. Daniel a devenit prim-ministru în Babilon ~Daniel 2:47-49~, iar Estera împărăteasa Persiei şi a salvat poporul lui Dumnezeu de la pieire ~Estera 8~

     4. Iosif, tâmplarul, a fost ales „tatăl vitreg” al Fiului lui Dumnezeu, iar Maria, mama Lui ~Luca 1:26-35~

    5. Simeon şi Ana au fost folosiţi de Dumnezeu ca să profeţească despre copilul Isus şi să proclame cine este El şi de ce a venit pe pământ ~Luca 2:25-38~

     6. Petru, Iacov şi Ioan au devenit primii ucenici ai lui Isus şi prietenii Lui ceimai apropiaţi. Petru şi Ioan au scris prin inspiraţie divină câteva cărţi ale Bibliei ~Matei 17:1-3~

     7. Dorca a fost înviată din morţi şi mulţi s-au întors la Hristos din această cauză ~Fapt. 9:36-42~

     Şi apoi a fost Isus. Deşi era Fiul lui Dumnezeu, El s-a născut în cele mai umile condiţii, într-o familie săracă şi a fost pus într-o iesle. Nu s-a născut într-un spital vestit şi nici nu a fost aclamat de lume, aşa cum este aclamat un prinţ născut în Anglia. Doar păstorii umili au îngenuncheat lângă ieslea Lui să-i aducă omagiu.Când Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat, El nu a trăit într-un palat măreţ precum alţi împăraţi. Odată a spus că vulpile au vizuini, iar păsările cuiburi, dar El nu avea un loc unde să-şi plece capul ~Matei 8:20~. Apoi S-a dat pe Sine în mâinile duşmanilor Săi ca să fie biciuit cu răutate, batjocorit şi scuipat. Apoi i-a lăsat să-L ţintuiască pe o cruce. El, Dumnezeul Atotputernic ~Isaia 9:6~, a permis smerit să se întâmple acestea pentru că El ne-a iubit şi a venit să ne mântuiască.

     În Filipeni 2 ne spune: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor... De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult.” ~Filp. 2:5-7, 9~

                                                                                                        de Muriel Larson, din Sămânţa adevărului

Ne dorim, trezire spirituală?!

     Timp de ani de zile am mers mai departe bazându-ne pe faptul că oamenii lui Dumnezeu vor trezire și că tot ce rămâne de făcut este să vedem cum putem face una. Oare nu este vremea să confruntăm faptul că am presupus un lucru greșit? Mi se pare că noi, creștinii, avem nevoie să ne dregem ” vrerile”. Vrem ca Dumnezeu să facă un lucru mare, dar nu vrem suficient de intens încât să căutăm acest lucru cu stăruință sau să ne asumăm riscul de a strica liniștea vieților noastre.

     De unde vine dorința intensă pentru trezire? Poate veni doar atunci când ne uităm în jur și observăm nevoile. Lucrul acesta a stârnit în Isaia o dorință puternică. El s-a uitat la poporul lui, a văzut ce făcea și cu ce se confrunta, iar inima lui a fost mișcată. 

     Mă întreb cât de rea va trebui să devină starea societății noastre pentru ca oamenii lui Dumnzeu să tragă semnalul de alarmă. Industria avortului este în floare. Pornografia iese pe bandă în cantități mari. Familiile se destramă mai repede ca niciodată. Creștinismul este ridiculizat și disprețuit. Câte lucruri mai trebuie să vedem ca să fim împovărați? 

     Când ne întoarcem privirea critică spre biserica din timpul nostru care mărturisește că este creștină, sentimentul nostru de rușine și panică ar trebui să crească. Chiar noi înșine suntem prea des modelați de tiparele gândirii și ale felului de viață din jurul nostru. Avem nevoie să ne aducem aminte de cuvintele lui Hristos adresate bisericilor: ''Știu faptele tale'', și să ne dăm seama că dacă abuzăm de harul Lui, El va veni să ne judece. Nu vom simți niciodată o povară pentru societatea noastră dacă ne bucurăm în ascuns de felul de viață păcătos pe care ea îl promovează! 

                                                                   ~Roger Ellsworth - Pogoară-te Doamne! ~

Ce este, ce aduce, cum și cine obține - frica de Dumnezeu ?!?

     De ceva vreme mi-a atras atenția expresia ''frica de Domnul'' și mai ales binecuvântările care le aduce această frică și m-am apucat să studiez să văd mai detaliat ce spune Biblia despre asta, iată ce am găsit:

     (1). Ce este frica de Domnul? 

•   ''Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.'' ~Iov 28:28~
•   ''Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura... mincinoasă'' ~Proverbele 8:13~
•  ''Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.'' ~Proverbele 9:10~
•   ''Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii.'' ~Proverbele 14:27~
•   ''Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei.'' ~Proverbele 15:33~
•  "Zilele tale sunt statornice, înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire"; frica de Domnul, iată comoara Sionului'' ~Isaia 33:6~
• ''Frica Domnului este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc, au o minte sănătoasă, şi slava Lui ţine în veci.'' ~Psalmii 111:10~
•  ''Frica Domnului este începutul ştiinţei; ~Proverbele 1:7~

    (2). Ce aduce frica de Domnul?

•  Înțelepciune! Cine nu-și dorește să fie înțelept? ~Iov 28:28; Proverbele 9:10~
•  Izvor de viaţă. ~Proverbele 14:27~ ;  ''Frica de Domnul duce la viaţă, şi cel ce o are, petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire.'' ~Proverbele 19:23~
•  Izvor de mântuire și o comoară. ~Isaia 33:6~
•  O minte sănătoasă. ~Psalmii 111:10~
•  Îndepărtarea de rău - ''Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate de la rău.'' ~Proverbele 16:6~
• Plăcere și dreaptă judecată - ''Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite'' ~Isaia 11:3~
• Fericire și zile mai lungi - ''Dar cel rău, nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu.'' ~Eclesiastul 8:13~; ''Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi.'' ~Proverbele 10:27~

     (3). Cum se capată frica de Domnul? Sau mai bine zis cum se învață? Biblia ne spune că frica de Domnul se învață!

• Prin ascultare: ''Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica Domnului.'' ~Psalmii 34:11~
• Ferindu-ți limba de rău, şi buzele de cuvinte înşelătoare! Depărtându-te de rău, şi făcând binele; cautând pacea, şi alergând după ea! ~Psalmii 34:13~

    (4). Cine o capătă?  

• Omul, care doreşte viaţa, şi vrea să aibă parte de zile fericite! ~Psalmii 34:12~

    (5). Cum este ea? 

• ''Frica de Domnul este curată, şi ţine pe vecie;'' ~Psalmii 19:9~

  Alte versete care spun despre frica Domului:

• ''Mai bine puţin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăţie, cu tulburare!'' ~Proverbele 15:16~
• ''Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurând.''~Psalmii 2:11~

    Iată ce îmi doresc de câteva zile încoace: Frica de Domnul!!!

Ispitele

     Ispita este ademenirea de a comite un păcat sau chiar de a săvârşi păcatul în minte. Pentru că Dumnezeu ne-a creat cu libertatea de a alege, noi suntem confruntaţi în fiecare zi cu posibilitatea de a alege între bine şi rău. În Matei 26:41, suntem avertizaţi să veghem şi să ne rugăm ca să nu cădem în ispită.Ispita în sine nu este păcat. Când suntem ispitiţi, conştiinţa noastră este provocată să stabilească ce este bine şi ce este rău. 

     Când ne dăm seama că gândul sau dorinţa pe care o avem este rea, atunci începem procesul de decizie. Răspunsul nostru la această avertizare ne conduce fie la biruinţă, fie la înfrângere şi păcat. Fiecare ispită pe care o întâmpinăm vine cu o încercare sau un test. Pe de o parte, este ademenirea – invitaţia sau, chiar mai mult, seducţia de a păcătui. De cealaltă parte, este vocea liniştită, blândă a Duhului, care ne încurajează să ţinem piept răului şi să alegem să facem binele. 

     Noi cădem la test când permitem dorinţei subtilede-a face ca răul să prindă rădăcini în inima noastră, chiar dacă nu înfăptuim nimic rău. Dorinţa nutrită înspre păcat corupe mintea şi conduce deseori la manifestări comportamentale păcătoase. Satan este amăgitorul. El exercită o presiune permanentă în viaţa noastră ca să ne împotrivim adevărului. Dar dacă cedăm este problema noastră. Iacov 1:14 afirmă ''Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit''. 

     Hristos ne dă puterea să învingem păcatul, iar noi trebuie să folosim această putere. Ispita implică întotdeauna gândurile noastre. Păcătuim atunci când înfăptuim ceva la care ne-am gândit. Satan încearcă să ne facă să credem că dacă ne-am gândit la o situaţie posibilă, am şi păcătuit. Însă un gând care a fost primit imediat nu înseamnă păcat. Păcatul este înfăptuit doar când acceptăm gândurile necurate.  

     Pofta este un păcat al minţii pe care trebuiesă-l biruim. Putem să fim atraşi de ceva nou, dar raţiunea ne spune că nu avem nevoie de el. Când continuăm să poftim acel lucru, în ciuda judecăţii noastre, atunci am cedat ispitei păcatului numit poftă.

     O ispită este întotdeauna denaturarea unui lucru legitim. Ea face ca lucrul respectiv să pară mai mare, mai bun sau mai de dorit. Ispita înlocuieşte ceva bun, cum ar fi dragostea sau căsătoria, cu o denaturare, care este poftă. Un bărbat arătos într-o maşină scumpă face apel sugestiv la natura carnală a omului. Publicitatea la băutură şi fumat nu prezintă casele ruinate şi trupurile distruse care însoţesc de obicei acceptarea oamenilor. Când se trezesc  la realitate, mulţi consumatori sunt cuprinşi de remuşcări şi conştientizează amăgirea.     Întotdeauna ispita ne distrage atenţia de la adevăr. Ea ne aminteşte permanent de natura noastră coruptă. Când ne îndepărtăm de ispită, ne întoarcem înspre adevăr. Trebuie să evităm locurile unde poate apărea ispita. Capcanele ispitei

   1. Satan poate lua chipul unui înger de lumină (2 Corinteni 11:14, 15). De altfel, slujitorii lui Satana pozează în slujitori ai neprihănirii, când de fapt ei transmit învăţături false. Ceea ce spun ei seamănă cu adevărul şi mulţi sunt înşelaţi pentru că nu sunt conştienţi de această denaturare. Tinerii cred că a te distra este normal şi îşi permit să se simtă bine cu orice preţ. Satan ne dă sugestii despre cum să tăinuim păcatul, iar aceasta le întinde oamenilor capcana de a trăi în ipocrizie. 

  2. Satan se foloseşte de situaţiile nesigure pentru a ne îndepărta de adevăr. (2 Petru 3:17)  El ne ademeneşte să renunţăm la ceea ce ştim că este sigur, în schimbul a ceva nesigur, dar care pare de dorit. Situaţiile incerte prin care trecem în necazurile sau problemele noastre trebuie depăşite prin credinţă şi încredere în providenţa lui Isus Hristos. 

  3. Satan este un manipulator nevăzut. Asemenea unui leu, el îşi urmăreşte prada. Când răcneşte, prada este prea înspăimântată pentru a fugi, dar şi prea înfricoşată pentru a rămâne pe loc. Apoi se face linişte iar leul se aruncă asupra prăzii (1Petru 5:8). El caută să ne prindă neatenţi într-un moment de slăbiciune aşa încât să facă ce vrea cu noi. 

  4. Pasajul din 2 Corinteni 2:11 vorbeşte despre uneltele lui Satana. Trăim într-un veac de confuzie şi ni se dau multe răspunsuri. Putem să permitem unor gânduri precum: „Care este adevărul?” sau „Unde este neprihănirea?” să ne frământe mintea. Dar, în realitate, a-L cunoaşte pe Hristos nu e complicat – este un adevăr simplu. 

 5. Unul dintre momentele în care suntem cei mai vulnerabili este atunci când credem că avem răspunsul. „Cunoştinţa îngâmfă” şi nu luăm aminte la sfatul fraţilor. Apoi aceasta face să devenim candidaţi pentru a fi înşelaţi de Satan. 

     Evitarea ispitelor

  1. Biblia ne avertizează: „vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” Trebuie să ne dedicăm rugăciunii, postului şi cercetării Scripturii. Trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu în fiecare zi: „Nu ne duce în ispită.”

 2. Trebuie să cercetăm Cuvântul împreună cu fraţii. Biblia nu este o interpretare privată. Când citim Scriptura, trebuie să vedem dacă ce am înţeles este în acord cu vocea fraţilor astfel încât să obţinem o percepţie echilibrată a adevărului.

 3. Trebuie să acceptăm ispita ca pe un test sau încercare.  Când vedem mâna lui Dumnezeu în necazul nostru, ştim că El este gata şi vrea să ne ajute să biruim.

 4. Nu încerca să negociezi cu Satan.  Aşa cum s-a întâmplat cu Eva, atunci când începem să dialogăm cu Satana, ne expunem tot mai mult amăgirilor lui. Când cedăm într-o situaţie, el va aduce în faţa noastră şi mai multe ispite, iar noi nu suntem pe măsura uneltirilor şi a înşelăciunilor lui.

 5. Biruinţa este doar a acelora care stau tari şi se împotrivesc ispitei. Iacov 4:7 spune: „Supuneţivă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” Satan vrea să-i biruiască pe predicatorii neprihănirii sau pe tinerii care stau tari, dar harul lui Dumnezeu este suficient.

 6. Efeseni 4:27 ne avertizează: şi să nu daţi prilejdiavolului.  Satan ne cere puţin, dar vrea totul. Ispita ar trebui să ne aducă aminte că suntem umani şi vulnerabili şi că avem nevoie de harul lui Dumnezeu, iar prin încercările vieţii, devenim, de fapt, creştini mai puternici. 

 7. Trebuie să ne asociem cu cei care au o influenţă bună asupra noastră. Prieteniile duhovniceşti ne ajută să trecem biruitori prin ispite. 

     Nu trebuie să cădem; puterea lui Dumnezeu este mai mult decât suficientă să ne ajute să biruim. Hristos a promis biruinţa tuturor celor care îşi predau viaţa Lui şi umblă în ascultare desăvârşită de Cuvântul Său. Biruinţa pe care o avem azi ne face mai puternici în faţa bătăliilor de mâine şi, prin puterea Sa, putem fi mai mult decât biruitori.

                                                                        ~de James D. Martin, din revista Sămânța adevărului~

For the Children: Are you Saved?

Dragostea!

     Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

    Şi chiar dacă aş avea darul prorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

    Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

    Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

   Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

    Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte;dar când va veni ce este desăvârşit, acest "în parte" se va sfârşi.

    Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

    Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. 

    Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

    Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

                                                  1 Corinteni 13

Suntem în război!!!

This is war!!!

Turn off yout idol!!!

De ce să NU ne uităm la televizor!!!

 TELEVIZORUL

       - Virusul secolului al 21-lea

                                                                      (tv-eats-brain)
     Statisticile ne arată că, în general, într-o casă în care există televizor, copiii petrec şase ore pe zi în faţa lui. Ajuns la vârsta de 16 ani, acel copil a stat în faţa televizorului mai multe ore decât un muncitor care, timp de 12 ani, a muncit câte 40 de ore pe săptămână, fără a pierde vreuna. După muncă şi somn, televizorul ocupă cel mai mult timp al celor care îl au în casă. Orice lucru care ne consumă timpul într-un asemenea grad ar trebui analizat foarte bine. Pentru că suntem creştini, analiza trebuie făcută în lumina Cuvântului lui Dumnezeu 

şi apelând la responsabilitatea ce ne revine  în ceea ce priveşte viaţa şi timpul nostru. Cu sinceritate şi transparenţă, vrem să vedem ce spun statisticile despre influenţa, conţinutul şi efectele televizorului asupra celor ce petrec timp în faţa lui.  De asemenea, trebuie să comparăm aceste rezultate cu voia lui Dumnezeu pentru poporul Său.  

     Influenţa televiziunii. 

Influenţa televizorului e foarte puternică. Paula Brooks, administrator al Departamentului Comunicare al Şcolilor Independente din Forth Worth, Texas, USA, spunea următorul lucru: „Comunicarea prin mass-media a devenit o forţă puternică ce îl influenţează pe om. Pătrunderealor în societatea noastră nu poate fi ignorată 

de nicio instituţie care e preocupată de efectele pe care le au asupra minţii şi a personalităţii oamenilor.”Cineva l-a întrebat pe Alistar Cooke, multă vreme producător de programe de televiziune: „Între toate influenţele care afectează mintea unui copil, pe ce loc aţi plasa televiziunea?” El a răspuns: „Locul imediat următor după cel ocupat de părinţi, dar înainte de şcoală şi biserică.” Tot el spunea: „Deprinderile rele sunt învăţate mult mai repede de la televizor decât cu ajutorul oricăror altor metode.” Psihologul englez, William A.Belson, a făcut un studiu pe 1 565 de băieţi cu vârste cuprinse între 12 şi 17 ani. El a descoperit că în aceşti băieţi televiziunea nu forma neapărat atitudini violente, dar distrugea valorile morale pe care familia, biserica, şcoala încercau să le construiască. Stimula natura carnală, păcătoasă, anihilând orice învăţătură morală. Se spune că fiinţa umană reţine 10% din ceea ce aude, 50% din ceea ce aude şi vede şi 90% din ceea ce aude, vede şi face. Cel care se uită la televizor aude, vede şi are sentimentul participării la ceea ce vede, lucru care e foarte apropiat de-a face. Putem conchide: consumatorul de televiziune reţine mai mult de 50% din ceea cevede. Influenţa televizorului este o realitate  şi e una foarte puternică. Datorită acestui fapt, e necesar ca întregul conţinut al programelor să fie analizat cu atenţie şi sinceritate. Dacă stăm în faţa televizorului, e imposibil să nu-i simţim efectul în vieţile noastre şi în vieţile copiilor noştri. 

     Conţinutul ei 

     Posturile de televiziune au ca principal scop promovarea anumitor produse prin reclame. De aceea, interesul lor este să atragă un număr cât mai mare de telespectatori. Pentru a realiza acest lucru, e nevoie de programe care să capteze atenţia majorităţii. Din acest motiv, mentalitatea şi dorinţele majorităţii sunt cele care determină conţinutul programelor. 

     Filosofia umanistă

     Deoarece majoritatea consumatorilor de televiziune nu sunt creştini, e logic că nici majoritatea programelor nu sunt creştine. Tocmai în aceasta constă cel mai subtil şi mai distructiv pericol adus de televiziune. Filosofia 

programelor televizate este umanistă. Ea nu face o distincţie clară între bine şi rău. Soluţiile pe care le oferă problemelor lumii nu sunt economice, sociale sau politice. Nu iau în calcul creştinismul. Promovează o concepţie străină conform căreia nu există Dumnezeu şi nu va fi o pedeapsă şi o răsplată. Cineva care se află 

încontinuu sub influenţa ei, are o capacitate foarte redusă de a vedea lucrurile din punct de vedere creştin. 

     Anticreştinism

     Atunci când televiziunea se focalizează în mod direct asupra creştinismului, de cele mai multe ori îi creează o imagine deformată. Într-un studiu despre efectele televiziunii, Kevin Perrota susţine că televiziunea se raportează la creştinism în trei moduri. E mai întâi ideea că a fi creştin e un lucru pentru cei simpli şi ignoranţi. În al doilea rând, că e o escrocherie. În al treilea rând, că e un lucru periculos, promovat de nişte secte oculte. El continuă spunând că, atunci când o persoană se lasă influenţată de televiziune, nu-şimai doreşte să fie creştină. Nu mai e nevoie să spunem că niciun creştin adevărat nu vrea ca vreunul din copiii lui să se afle sub o asemenea influenţă. 

     Violenţă 

     Violenţa e un alt aspect pe care trebuie să-l luăm în considerare atunci când vorbim de programele televizate. Universitatea Pennsylvania, U.S.A, studiază violenţa promovată de televiziune de mai bine de 14 ani. Profesorii de aici susţin că, atunci când majoritatea oamenilor se uită la televizor, se comit şase acte de violenţă pe oră în patru din cinci programe. Statisticile arată, de asemenea, că un adolescent de 16 ani a văzut 

150000 de acte de violenţă şi aproape 25000 de crime la televizor. Programele de desene animate sunt printre cele mai violente programe. Şi, de asemenea, sunt printre cele mai înşelătoare. Tot ce se întâmplă acolo e destinat să te facă să râzi, dar unele indică o rată de 25 de fapte violente pe oră. Aceste programe ajută la formarea mentalităţii copilului. Telespectatorul care este zilnic expus unor asemenea violenţe îşi pierde respectul pentru viaţa umană. Suferinţa şi violenţa devin ceva obişnuit, natural. Cu mai mult de zece ani în urmă, Jesse L. Steinfeld spunea: „Relaţia dintre violenţa de la televizor şi comportamentul antisocial al oamenilor impune intervenţie imediată pentru remedierea situaţiei.” Dar astăzi violenţa continuă să fie prezentă la televizor, iar oamenii continuă să o privească. 

     Imoralitate

     Imoralitatea afişată de programele de televiziune este şi ea un subiect alarmant. Zilnic, televiziunea promovează dragostea erotică. De cele mai multe ori e vorba de infidelitate maritală şi amoruri nelegitime. Atitudinea implicită e că dragostea maritală este pentru cei simpli şi slabi. Mai mult, televiziunea expune un concept deformat despre dragoste. Potrivit televiziunii, dragostea este o experienţă erotică ce nu presupune angajarea sau vreun fel de responsabilitate. În realitate, îndeamnă la a-ţi urma liber pasiunile erotice şi la a nu te gândidecât la propria persoană. Aproape toate reclamele se folosesc de sex pentru a vinde un produs. Fiinţa umană, devenită obiect de plăcere, şi-a pierdut aproape complet demnitatea. În multe cazuri, oamenii se ridică din faţa televizorului „aprinşi” de dorinţe pentru care caută o satisfacţie imediată 

şi nelegitimă.  

     Împotrivire faţă de vârstă

     Mentalitatea televiziunii e: „Tinereţea e frumoasă – bătrâneţea înseamnă dizgraţie.” Vârsta trebuie mascată cu ajutorul cosmeticii. Când eşti tânăr trebuie să trăieşti pentru plăcere şi să experimentezi pasiunea şi plăerea. Maturitatea şi seriozitatea nu-şi au locul aici. Televiziunea îi face pe oameni să ignore realitatea morţii.  

     Efectele ei 

     Am văzut deja că televiziunea are o influenţă impresionantă. Am aflat despre conţinutul programelor. Acum trebuie să observăm şi efectele pe care le are asupra celor care trăiesc sub influenţa ei. Privind în jur, vedem o 

societate care e din ce în ce mai departe şi mai ostilă spiritului creştin. E o societate în care trăieşti pentru plăcerea momentului. Nu mai e la modă să te gândeşti la consecinţele pe care le au faptele. Trăim într-o lume în care violenţa a atins niveluri greu de imaginat, imoralitatea e peste tot împreună cu căsnicii distruse de iluzia 

iubirii erotice lipsite de responsabilitate. Ne punem întrebarea: „Există o relaţie între toate acestea şi televiziune?” Da, evident că este. Pe lângă asta, mai sunt şi alte efecte la care trebuie să privim. 

     Creează o falsă imagine a acestei lumi

Televiziunea arată doar oameni împliniţi profesional şi sănătoşi. Îi arată pe cei care trăiesc într-o societate opulentă. Acest lucru formează impresia că toată lumea trăieşte aşa. Din această cauză, mulţi oameni dezvoltă complexe de inferioritate şi insatisfacţie faţă de situaţia în care se găsesc ei înşişi. Televiziunea îi face să creadă că „viaţa e nedreaptă cu ei”. Distruge curajul şi produce gelozie.

     Distruge creativitatea. 

     Înainte de apariţia televizorului, copiii şi adulţii se relaxau prin jocuri, conversaţii etc. Mintea îi ajuta să găsească modalităţi de a-şi ocupa timpul cu lucruri valoroase. Televiziunea duce la o pasivitate a minţii. Acum oamenii stau în faţa televizorului şi îşi golesc minţile permiţând televizorului să le umple. Televizorul le întreţine dorinţa de a primi ceva fără efort.

     Distruge familia şi atmosfera socială

Televiziunea a furat locul comunicării. În loc de a vorbi şi de a se juca împreună, membrii familiei se adună în faţa televizorului şi îi permit să le umple minţile, făcându-i să se ignore reciproc. Atunci când apar musafiri, nu trebuie să-i întreţină, pentru că nu vor să piardă programul. Când între copii se ivesc probleme şi certuri, în loc să stea cu ei, să-i disciplineze şi să-i înveţe, mama preferă să-i împingă în faţa televizorului, sperând că acest lucru îi va face să-şi uite conflictele. Copiii aceştia cresc cu două mari dezavantaje: mai întâi, nu primesc învăţătura de care au nevoie şi, în al doilea rând, primesc învăţătura de la televizor. De asemenea, televizorul este vinovat şi de o slabă comunicare între soţ şi soţie. Devine dificil pentru ei să-şi găsească timp pentru a comunica eficient şi atât cât trebuie. Când se ivesc probleme în căsnicie, cea mai la îndemână scăpare este televizorul. Se întâmplă adesea ca soţia să vrea să aibă o conversaţie cu soţul ei, dar acesta să nu aibă timp pentru că la televizor e un meci de fotbal. Televiziunea e un instrument foarte util în mâinile diavolului care îl foloseşte în lupta de distrugere a familiilor.

     Robeşte

     Lâncezirea în faţa televizorului creează în curând dependenţă. Mulţi oameni se simt dominaţi de el. Când rulează programul lor preferat, lasă totul deoparte ca să-l poată urmări. Nu merg la biserică dacă serviciul religios se suprapune peste programul pe care vor să-l vadă. Când nu au televizorul pe aproape, se simt inutili şi plictisiţi.

     Distruge sentimentul de admiraţie faţă de tot ce înseamnă realitate. 

     O doamnă şi-a dus copiii la un circ, unde un bărbat îşi băga capul în gura unui leu, în timp ce alţi 14 tigri îl ameninţau din toate părţile. Copiii nu au fost deloc impresionaţi. După ce l-au văzut la televizor pe omul bionic ridicând o stâncă de mărimea unui tractor şi aruncând-o ca şi cum ar fi fost o pietricică sau pe superman zburând liber de pe acoperiş sau mumia care înşfăca un camion şi-l ţinea în mână ca pe o jucărie, cum să-i mai impresioneze un om obişnuit ce îşi bagă capul în gura unui leu mic? După ce au văzut atâtea minciuni la televizor, sentimentul de admiraţie a realităţii este distrus. Ce trist când nu mai putem admira lucrările măreţe ale lui Dumnezeu şi impresionantele capodopere ale umanităţii!Poate că veţi spune: „Dar există şi programe bune.” E adevărat. Dar chiar şi acestea sunt întrerupte de reclame imorale şi prosteşti. Pentru creştini, problema e dacă se poate justifica puţin bine ce vine cu o tonă de gunoi şi otravă. O persoană care priveşte faptele în mod onest şi lucid şi care se luptă să fie un urmaş al lui Isus, va recunoaşte că televizorul este o unealtă folosită de Satan pentru a corupe umanitatea şi că nu caracterizează un cămin creştin. Biblia spune în Filipeni 1:9-11: „Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, plini de rodul neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.” 

                                                                     din Sămânța Adevărului - de Felipe Yoder