miercuri, 16 februarie 2011

Ispitele

     Ispita este ademenirea de a comite un păcat sau chiar de a săvârşi păcatul în minte. Pentru că Dumnezeu ne-a creat cu libertatea de a alege, noi suntem confruntaţi în fiecare zi cu posibilitatea de a alege între bine şi rău. În Matei 26:41, suntem avertizaţi să veghem şi să ne rugăm ca să nu cădem în ispită.Ispita în sine nu este păcat. Când suntem ispitiţi, conştiinţa noastră este provocată să stabilească ce este bine şi ce este rău. 
     Când ne dăm seama că gândul sau dorinţa pe care o avem este rea, atunci începem procesul de decizie. Răspunsul nostru la această avertizare ne conduce fie la biruinţă, fie la înfrângere şi păcat. Fiecare ispită pe care o întâmpinăm vine cu o încercare sau un test. Pe de o parte, este ademenirea – invitaţia sau, chiar mai mult, seducţia de a păcătui. De cealaltă parte, este vocea liniştită, blândă a Duhului, care ne încurajează să ţinem piept răului şi să alegem să facem binele. 
     Noi cădem la test când permitem dorinţei subtilede-a face ca răul să prindă rădăcini în inima noastră, chiar dacă nu înfăptuim nimic rău. Dorinţa nutrită înspre păcat corupe mintea şi conduce deseori la manifestări comportamentale păcătoase. Satan este amăgitorul. El exercită o presiune permanentă în viaţa noastră ca să ne împotrivim adevărului. Dar dacă cedăm este problema noastră. Iacov 1:14 afirmă ''Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit''. 
     Hristos ne dă puterea să învingem păcatul, iar noi trebuie să folosim această putere. Ispita implică întotdeauna gândurile noastre. Păcătuim atunci când înfăptuim ceva la care ne-am gândit. Satan încearcă să ne facă să credem că dacă ne-am gândit la o situaţie posibilă, am şi păcătuit. Însă un gând care a fost primit imediat nu înseamnă păcat. Păcatul este înfăptuit doar când acceptăm gândurile necurate.  
     Pofta este un păcat al minţii pe care trebuiesă-l biruim. Putem să fim atraşi de ceva nou, dar raţiunea ne spune că nu avem nevoie de el. Când continuăm să poftim acel lucru, în ciuda judecăţii noastre, atunci am cedat ispitei păcatului numit poftă.
     O ispită este întotdeauna denaturarea unui lucru legitim. Ea face ca lucrul respectiv să pară mai mare, mai bun sau mai de dorit. Ispita înlocuieşte ceva bun, cum ar fi dragostea sau căsătoria, cu o denaturare, care este poftă. Un bărbat arătos într-o maşină scumpă face apel sugestiv la natura carnală a omului. Publicitatea la băutură şi fumat nu prezintă casele ruinate şi trupurile distruse care însoţesc de obicei acceptarea oamenilor. Când se trezesc  la realitate, mulţi consumatori sunt cuprinşi de remuşcări şi conştientizează amăgirea.     Întotdeauna ispita ne distrage atenţia de la adevăr. Ea ne aminteşte permanent de natura noastră coruptă. Când ne îndepărtăm de ispită, ne întoarcem înspre adevăr. Trebuie să evităm locurile unde poate apărea ispita. Capcanele ispitei
   1. Satan poate lua chipul unui înger de lumină (2 Corinteni 11:14, 15). De altfel, slujitorii lui Satana pozează în slujitori ai neprihănirii, când de fapt ei transmit învăţături false. Ceea ce spun ei seamănă cu adevărul şi mulţi sunt înşelaţi pentru că nu sunt conştienţi de această denaturare. Tinerii cred că a te distra este normal şi îşi permit să se simtă bine cu orice preţ. Satan ne dă sugestii despre cum să tăinuim păcatul, iar aceasta le întinde oamenilor capcana de a trăi în ipocrizie. 
  2. Satan se foloseşte de situaţiile nesigure pentru a ne îndepărta de adevăr. (2 Petru 3:17)  El ne ademeneşte să renunţăm la ceea ce ştim că este sigur, în schimbul a ceva nesigur, dar care pare de dorit. Situaţiile incerte prin care trecem în necazurile sau problemele noastre trebuie depăşite prin credinţă şi încredere în providenţa lui Isus Hristos. 
  3. Satan este un manipulator nevăzut. Asemenea unui leu, el îşi urmăreşte prada. Când răcneşte, prada este prea înspăimântată pentru a fugi, dar şi prea înfricoşată pentru a rămâne pe loc. Apoi se face linişte iar leul se aruncă asupra prăzii (1Petru 5:8). El caută să ne prindă neatenţi într-un moment de slăbiciune aşa încât să facă ce vrea cu noi. 
  4. Pasajul din 2 Corinteni 2:11 vorbeşte despre uneltele lui Satana. Trăim într-un veac de confuzie şi ni se dau multe răspunsuri. Putem să permitem unor gânduri precum: „Care este adevărul?” sau „Unde este neprihănirea?” să ne frământe mintea. Dar, în realitate, a-L cunoaşte pe Hristos nu e complicat – este un adevăr simplu. 
 5. Unul dintre momentele în care suntem cei mai vulnerabili este atunci când credem că avem răspunsul. „Cunoştinţa îngâmfă” şi nu luăm aminte la sfatul fraţilor. Apoi aceasta face să devenim candidaţi pentru a fi înşelaţi de Satan. 
     Evitarea ispitelor
  1. Biblia ne avertizează: „vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” Trebuie să ne dedicăm rugăciunii, postului şi cercetării Scripturii. Trebuie să-L rugăm pe Dumnezeu în fiecare zi: „Nu ne duce în ispită.”
 2. Trebuie să cercetăm Cuvântul împreună cu fraţii. Biblia nu este o interpretare privată. Când citim Scriptura, trebuie să vedem dacă ce am înţeles este în acord cu vocea fraţilor astfel încât să obţinem o percepţie echilibrată a adevărului.
 3. Trebuie să acceptăm ispita ca pe un test sau încercare.  Când vedem mâna lui Dumnezeu în necazul nostru, ştim că El este gata şi vrea să ne ajute să biruim.
 4. Nu încerca să negociezi cu Satan.  Aşa cum s-a întâmplat cu Eva, atunci când începem să dialogăm cu Satana, ne expunem tot mai mult amăgirilor lui. Când cedăm într-o situaţie, el va aduce în faţa noastră şi mai multe ispite, iar noi nu suntem pe măsura uneltirilor şi a înşelăciunilor lui.
 5. Biruinţa este doar a acelora care stau tari şi se împotrivesc ispitei. Iacov 4:7 spune: „Supuneţivă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” Satan vrea să-i biruiască pe predicatorii neprihănirii sau pe tinerii care stau tari, dar harul lui Dumnezeu este suficient.
 6. Efeseni 4:27 ne avertizează: şi să nu daţi prilejdiavolului.  Satan ne cere puţin, dar vrea totul. Ispita ar trebui să ne aducă aminte că suntem umani şi vulnerabili şi că avem nevoie de harul lui Dumnezeu, iar prin încercările vieţii, devenim, de fapt, creştini mai puternici. 
 7. Trebuie să ne asociem cu cei care au o influenţă bună asupra noastră. Prieteniile duhovniceşti ne ajută să trecem biruitori prin ispite. 
     Nu trebuie să cădem; puterea lui Dumnezeu este mai mult decât suficientă să ne ajute să biruim. Hristos a promis biruinţa tuturor celor care îşi predau viaţa Lui şi umblă în ascultare desăvârşită de Cuvântul Său. Biruinţa pe care o avem azi ne face mai puternici în faţa bătăliilor de mâine şi, prin puterea Sa, putem fi mai mult decât biruitori.
                                                                        ~de James D. Martin, din revista Sămânța adevărului~

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu