luni, 7 februarie 2011
duminică, 6 februarie 2011
Sunt oamenii buni??
Când am devenit creştin, mă aflam într-o dilemă. Biblia îmi spunea: ''Nu este nici unul care să faca binele, nici măcar unul'' ~Romani 3:12~. Şi totuşi eu cunoşteam atât de mulţi oameni buni. Problema este că definiţia lui Dumnezeu despre ce înseamnă un om ''bun'' era diferit faţă de definiţia mea. Putem spune că un om e ''bun'' pentru că nu mai fură şi şi-a schimbat modul de a trăi; găndim că a fi ''bun'' este aproape de a nu fi rău. Definiţia lui Dumnezeu pentru bine este perfecţiunea - în gând, în vorbă şi în faptă.
Milioane de oameni religioşi se luptă pentru a face binele, crezând că în acest fel vor merita intrarea în rai. În esenţă, încearcă să-şi agonisească intrarea în viaţa veşnică oferindu-şi faptele bune lui Dumnezeu în schimb. În Ziua Judecăţii însă aceste fapte nu vor fi privite ca preţ pentru cumpărarea vieţii veşnice, ci ca o încercare destabilită de a mitui pe Judecător ca să uite de crimele săvârşite împotriva legii Sale.
Cunoşti pe cineva care a fost ''bun''? Maica Tereza a fost bună? Nu, întrucât a spus că avea nevoie de Isus Hristos ca Mântuitor. Asemeni nouă, a trebuit să-şi recunoască păcatele, se se lepede de ele (să se pocăiască). Ce am putea spune despre Mahatma Ghandi? A fost bun? Nu, căci şi el a spus: ''E un chin continuu pentru mine faptul că sunt atât de departe de El, Cel pe care-L ştiu că este însăşi viaţa şi fiinţa mea. Ştiu că ticăloşia şi slăbiciunea mea mă depărteză de El.'' Mathama Ghandi şi-a recunoscut păcatele. Probabil singura persoană bună pe care o poţi găsi, eşti tu însuţi. Într-adevăr, ceea ce facem când susţinem că sunt o mulţime de oameni buni este că încercăm să ne justificăm propriile păcate. .Permite-mi să stau de vorbă cu nevasta bărbatului care pretinde că este desăvârşit; sunt convins că ea îmi va spune adevărul.
Ray Comfort – ‘Dumnezeu nu crede în atei’sâmbătă, 5 februarie 2011
Majoritatea păcătoşilor vor fi pierduţi pe veci!!!
Mântuitorul a spus: ''Largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei care intră pe ea.'' ~Matei 7:13~. Mulţi nu înseamnă puţini: mulţi înseamnă mulţi. ''Strâmtă este poarta, îngustă este calea, care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află. (vs. 14). Puţini înseamnă puţini nu mulţi: puţini înseamnă puţini. Aşadar sunt mulţi pe calea lată şi puţini pe calea îngustă.
- Bine, vei spune tu, dar cum este posibil ca Dumnezeul dragostei să trimită la pierzare majoritatea oamenilor? Marea majoritate a oamenilor ar trebui să fie mântuiţi, în timp ce doar marii păcătoşi ai veacurilor să fie pierduţi.
Nu, prietenul meu, majoritatea păcătoşilor vor fi pierduţi.
Am să-ţi pun o întrebare: a existat vreo împrejurare când Dumnezeul dragostei despre care vorbeşti tu să fi îngăduit ca majoritatea să fie pierdută? Da, a fost. Pe vremea potopului, numai opt inşi au fost salvaţi. Toţi ceilalţi au pierit. Buni şi răi, tineri şi bătrâni, chiar şi pruncii, toţi au pierit.
Şi atunci, dacă Dumnezeu a făcut deja odată lucrul acesta, de ce-ţi pare incredibilă repetarea lui? De fapt, El a mai procedat în felul acesta. Adu-ţi aminte te rog de Sodoma şi Gomora. Câte persoane au scăpat atunci? Numai trei. Toţi ceilalţi au pierit. Acum dacă deja de două ori a procedat aşa, de ce n-ar proceda la fel şi a treia oară? Noi ştim că majoritatea oamenilor Îl vor respinge pe Domnul Isus Hristos şi vor fi pierduţi.
Chiar şi în zilele noastre, pe calea cea largă oamenii se îmbulzesc, în vreme ce pe calea strâmtă, merg doar câţiva. Gândeşte-te apoi la mulţimea mare de păgâni. China cu peste şapte sute de milioane de locuitori, India cu peste cinci sute de milioane, apoi milioanele de europeni care n-au nici o cunoştinţă despre Evanghelie!
- Bine, vei zice tu, dar America este creştină, pentru că marea majoritate a americanilor se află pe calea îngustă.
Da? Chiar aşa să fie? Dă-mi voie să-ţi spun că 50% dintre americani n-au trecut nici o dată pragul unei biserici, chiar dacă le place să se numească creştini.
Dacă ai vizita un oraş oarecare într-o duminică dimineţa şi ai trece prin toate bisericile notând numărul celor prezenţi, pentru a-l însuma şi a-l scădea apoi din totalul populaţiei, ai constata că marea majoritate a cetăţenilor se află în afara bisericii şi, vorbind comparativ, doar câţiva au fost la biserică. Majoritatea oamenilor nu merg pe calea îngustă.
Cititorule tu din care categorie faci parte? În cazul acesta eu vreau să fiu cu minoritatea.
O.J.Smith-‘’Mântuirea lui Dumnezeu’’ Trenul vieţii merge şi ziua şi noaptea. Unele călătorii au loc în întuneric, unele lucruti sunt greu de deosebit. ''Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul robului Său! Cine umblă în întuneric şi n-are lumină, să de încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!'' ~Isaia 50:10~ Da, până şi cei evlavioşi care se tem de Domnul şi care ascultă glasul robului Său, vor păşi uneori acolo unde nu există lumina care să le călăuzească paşii şi nu este căldura care să le mângâie simţurile afectate. Acestea nu sunt vremuri de pedeapsă, de răsplată sau de abandon. Nu, ele sunt perioade în care Dumnezeu plănuieşte următoarele etape ale dezvoltării tale, când te conduce spre avansare în împărăţia Lui.
Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, oameni ce se temeau de Dumnezeu şi împlineau cuvântul Lui au fost trimişi să fie arşi de vii pentru că au refuzat să se închine statuii de aur a împăratului ~Daniel 3~ Să citim mărturisirea credinţei lor:
(1) ''Dumnezeul nostru...poate să ne scoată din cuptorul aprins (vs. 17) - ei nu s-au îndoit de puterea lui Dumnezeu.
(2) ''Şi ne va scoate'' - ei nu s-au îndoit de intenţia lui Dumnezeu.
(3) ''Şi chiar de nu ne va scoate...nu ne vom închina chipului tău de aur (vs. 18) - ei nu s-au gândit la o alternativă pentru credinţa lor în Dumnezeu. A trebuit să meargă până la capăt pentru a o scoate la capăt, şi aşa au făcut!
Şi tu vei scăpa, rămâi ăn trenul vieţii, ''Încrede-te în Numele Domnului, bizuie-te pe Dumnezeul tău!'' El are ultimul cuvânt, nu diavolul, circumstanţele sau oamenii. Asemenea celor trei iudei, vei ieşi curat ca aurul încercat în foc.
joi, 3 februarie 2011
Nu toți oamenii vor fi mântuiți (1)
Biblia nu vorbește niciodată despre o mântuire universală; unii păcătoși vor fi mântuiți, alții vor fi pierduți pe vecii vecilor. Nu voi face marea greșeală de a inspira cuiva o speranță înșelătoare, ci declar, cu toată convingerea, că va veni o zi când totul se va clarifica, o zi în care va avea loc separarea grâului de neghină, a celor buni de cei răi, a oilor de capre. De o parte sau de alta, fiecare va trebui să se înfățișeze înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. Nu mă interesează ce zic universaliștii. Eu cred ce spune Biblia care declară solemn, în mod repetat, acest adevăr. Problema care se pune pentru tine, prietene drag, este unde te vei afla tu: printre cei mântuiți sau printre cei pierduți?
Tot ce am de făcut spre a întări această afirmație este să mă refer la pilda neghinei și a năvodului. Aici nu poate fi dată o altă tălmăcire decât cea pe care o dă Domnul Isus. Grâul, spune El, reprezintă copii lui Dumnzeu, iar neghina fii celui rău.
În pilda neghinei, robii au vrut să meargă să smulgă neghina şi să lase numai grâul, dar stăpânul le-a zis: ''Lăsaţi-le să crească împreună până la seceriş; şi la vremea secerişului le voi spune secerătorilor: Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.'' ~Matei 13:30~
Cât timp li s-a dat să fie împreună?
Până la seceriş.
Când va avea loc secerişul?
La sfârşitul veacului.
Asta înseamnă că la sfârşitul veacului vor exista şi fire de neghină, deci copii ai Satanei, şi fire de grâu, copii ai lui Dumnezeu. Dacă ar fi ca toţi oamenii să fie mântuiţi, atunci toată neghina ar trebui să devină grâu. Dar aceasta nu se întâmplă. Neghina va rămâne neghină. Neghina nu va fi mântuită ci va fi adunată, legată în snopi şi aruncată în foc.
Acelaşi adevăr este zugrăvit şi în pilda năvodului. Năvodul adună tot felul de peşti, şi buni şi răi. În mare parte sunt şi peşti răi. Năvodul îi prinde, însă la sfârşit se face separarea. Deci nu toţi vor fi mântuiţi.
''Fiul omului va trimite pe îngerii săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scâşnirea dinţilor. Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor'' ~Matei 13:41-43~
''Tot aşa şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni'' ~Matei 13:49~
El va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile la dreapta şi caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul le va zice celor de la dreapta Lui: ''Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită încă de la întemeierea lumii...'' Apoi va zice celor de la stânga Lui: ''Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit Diavolului şi îngerilor lui...'' Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.'' ~Matei 25:32-34, 41, 46~
Îngerii, spune Domnul Isus, vor despărţi pe cei răi de cei buni. El îi va pune pe cei buni la dreapta şi pe cei răi la stânga Lui. Unora le va zice: ''Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu'', iar altora le va porunci ''Duceţi-vă blestemaţilor în focul cel veşnic...'' Deci, din moment ce va avea loc o despărţire, înseamnă că nu toţi vor fi mântuiţi.
Prietene drag te mai întreb odată tu vei fi printre cei mântuiţi sau printre cei pierduţi?
Oswald J.Smith –‚Mântuirea lui Dumnezeu’
Abonați-vă la:
Postări (Atom)