Valori

Spune-mi, ce ai mai scump pe lume,

Din tot ce-ai stâns, din ce iubeşti,

Când numai o deşertăciune

Şi vânt în palme moşteneşti?

Sunt casele, care cu anii

Prind igrasie-n cărămizi?

Sunt pungile plesnind de banii

Mâncaţi de molii şi omizi?

Sunt diplomele atârnate

Cu-atâta fală-n câte-un cui?

Sau diamantele bogate

Ce-n degete văd că le pui?

Sunt hainele strălucitoare

Cu galbenii de la gherdan?

Sau mesele cu înbuibare

Să-ntreci pe nu ştiu ce sultan?

Nu simţi un dor de nemurire?

Şi oare nu te-ai întrebat,

Când vine Domnul în mărire

Vei fi primit, sau alungat?

Şi ce folos şi-ar fi vreodată

Să-ajungi vestit, bogat, sătul,

Să fi stăpân pe lumea toată,

Dacă ţi-ai pierde sufletul?

Hristos ţi-aduce fericirea,

Credinţa-i aurul curat;

Primeşte astăzi mântuirea,

E darul cel mai minunat!

         de Valentin Popovici

Ce este credinţa?

Thank you Lord

Un adevărat credincios!

"Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte altora pentru a păstra pentru el. Vede nevăzutul; aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul."

                                                                                                             ~A.W. Tozer~

Mi-e dor de-o zi...

  Cântecul acesta exprimă aşa de bine starea mea de zilele acestea, vine toamna...o trecut încă o vară şi-un dor m-apasă...mi-e aşa de dor de ziua în care Domnul nostru va reveni!

Mi-e dor de-o zi

O zi când toamna

Nu vor mai cădea

Nici frunze şi nici flori

E ziua noastră, e o-ntâlnire

Cu-Acel ce-n viaţă

Noi L-am urmat.

Un dor m-apasă şi zile trec

Aş vrea Isus atât de mult aş vrea

Să te-ntâlnesc şi să-ţi spun

De câte ori au fost tristeţi

Ce le-am ştiut doar noi doi.

 Va trece-un an şi-or trece alţii

Dar nu uita când aşteptarea-i grea

El se va-ntoarce şi atunci

Pentru noi va fi iar vară

Şi soare fără nori. 

                                           de Cireşarii

Creştin adevărat sau fals?

Înţelepciunea

 Ce îmi va aduce cea mai mare răsplată? Dumnezeu nu răsplăteşte efortul irosit, ci El răsplăteşte înţelepciunea. Se spune că paznicul unui far de pe o stâncă de coastă, primea o rezervă de ulei în fiecare lună pen­tru funcţionarea farului. Fiind aproape de mal, el avea mulţi musafiri. O femeie din sat avea nevoie de ulei pentru familia ei; un ţăran i-a cerut puţin pentru tractorul său; un mecanic a vrut şi el puţin pentru a-şi ungeo roată. Toate cererile păreau legitime aşa că paznicul farului a încercat să facă pe placul fiecăruia. Înainte ca luna să se încheie, uleiul s-a terminat iar farul s-a stins. Drept urmare câte­va vase au eşuat şi s-au pierdut vieţi omeneşti. Când au venit autorităţile să investigheze situaţia, omului i-a părut foarte rău. Dar la părerea lui de rău şi la lamentarea lui, ele au răspuns: "Ţi s-a dat ulei pentru un singur scop; ca să menţii farul aprins". Fii înţelept; stabileşte-ţi priorităţi!

Cartea vieţii

   Domnul Marshal era un om bogat şi mândru. Într-o zi arată unia dintre lucrătorii săi un cec de o sută de mii de dolari pe care scria numele său, şi îl întrebă ironic:

  - Ce zici Paule, ţi-ar plăcea să ai numele pe scris pe o asemenea hârtie de valoare?

  Paul răspunse cu modestie şi cu faţa radiind de bucurie:

  - Domnule Marshal, numele meu este scris pe o hârtie mult mai valoroasă decât aceasta.

  - Ce vrei să spui? întrebă mirat bogatul.

  - Numele meu este scris în cartea vieţii. Cei care vor fi găsiţi scrişi acolo, vor merge în cer unde nu vor mai fi dureri, ci numai bucurii care nu se vor sfârşi niciodată. 

  - Paule cât ai plătit ca numele tău să fie scris acolo? 

  - Eu nu am plătit nimic. Mântuitorul a plătit totul, răspunse Paul. În Biblie scrie: "Dar tututor celor ce au L-au primit, adică tuturor celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu". Şi toţi aceşti copii ai lui Dumnezeu au numele trecut în cartea vieţii. Mântuirea este cel mai preţios DAR pe care Dumnezeu l-a dat oamenilor.

  Te bucuri şi tu de acest dar?

Voia lui Dumnezeu

A crede

     Prin ce chinuri groaznice am trecut, cât m-a costat şi cât mă costă încă această sete de a crede, care e cu atât mai puternică în sufletul meu, cu cât se găsesc mai multe argumente potrivnice. Şi cu toateacestea, Dumnezeu îmi trimite uneori momente în care sunt cu desăvârşire liniştit. În aceste momente euîi iubesc pe alţii şi găsesc că şi alţii mă iubesc pe mine. În asemenea clipe mi-am alcătuit un simbol decredinţă în care totul pentru mine este limpede şi sfânt. Acest simbol este foarte simplu. Iată-l, cred că nue nimic mai frumos, mai profund, mai simpatic, mai raţional, mai bărbătesc şi mai desăvârşit decâtHristos. Şi nu numai că nu este, ci mi-o spun cu dragoste geloasă, nici nu poate fi. Mai mult: dacă cinevami-ar dovedi că Hristos este în afară de sfera adevărului, aş prefera să rămân mai bine cu Hristos decât cu adevărul.

                                                                                      Dostoievski în "Scrisoare către o decembristă"