miercuri, 18 mai 2011

Cum îşi poate îmbunătăţi o soţie căsnicia?

  „Căsătoria ta pare banală şi monotonă? Adu înapoi entuziasmul şi romantismul care îi lipsesc!”
  Asta sună interesant, se amuză Sara, analizând coperţile cărţii. Cred că o s-o cumpăr, se decise ea, adăugând-o la cele câteva mărunţişuri pe care le găsise de vânzare la mâna a doua. 
  Ajunsă acasă, după-amiază, Sara îşi găsi timp pentru lectura noii sale cărţi. Cu cât citea mai mult, cu atât era mai puţin satisfăcută de căsnicia ei. Nu mai avea pic de romantism! A lua masa împreună, în oraş, era ceva ce soţul ei, Clayton, ar fi considerat complet inutil şi frivol. Şi niciodată nu i-ar fi trecut prin cap să-i cumpere flori – pur şi simplu nu era genul acela de bărbat. Conştiinţa Sarei tresări când îşi aduse aminte că dimineaţă Clayton fusese cel care pusese masa, în timp ce ea pregătea în viteză sandvişurile pentru şcoală. Iar la prânz îi apreciase bucuros mâncarea. Dar sunt atâtea alte lucruri pe care el nu le face, argumentă ea.
  În inima ei, Sara ştia că fusese mulţumită de căsnicia lor până a citit cartea ce-i căzuse în mâini. Îşi dorea să n-o fi cumpărat.
  Grace i se destăinui prietenei ei, Christine, în legătură cu problemele pe care le avea în căsnicie. Christine o ascultă cu atenţie, apoi îi spuse:
  - Am exact cartea de care ai nevoie. Cred că toate cuplurile îşi pot îmbunătăţi relaţia citind-o. Autorul oferă atâtea sugestii despre cum poate un soţ s-o facă pe soţia lui să se simtă iubită. Citeşte-o şi o să vezi că e educativă!
  Grace luă cartea acasă cu o inimă foarte încrezătoare. Poate că o să-i ajute să-şi consolideze relaţia de cuplu. Totuşi, după cetermină de citit, rămase cu impresia  că soţul ei n-o iubea deloc. Sau, dacă o iubea, cu siguranţă nu-şi exprima dragostea în felul recomandat de carte.
  Te regăseşti în vreuna din aceste situaţii? Sau ai fost „ajutată” de vreun material de felul acesta? 
  Am descoperit că literatura de genul acesta este nerealistă şi te poate induce cu uşurinţă în eroare, făcând adesea mai mult rău decât bine. Majoritatea autorilor abordează o viziune feministă şi foarte puţini recomandă supunerea adevărată. Unii afirmă destul de clar, alţii mai subtil că, dacă soţul nu oferă călăuzire spirituală reală, el se face vinovat de eşecurile soţiei în umblarea creştină. Şi, totuşi, Romani 14:12 ne spune foarte clar cine va da socoteală pentru cine.
  De vreme ce căsătoria este o instituţie creată de Dumnezeu, n-ar trebui să ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu pentru răspunsuri privind problemele maritale? Deşi unele cărţi moderne pot să conţină şi sugestii bune, să ne stabilim foarte bine în minte că singura carte de încredere este Biblia. 
 Dacă suntem atât de atenţi atunci când invităm pe cineva să ne predice Cuvântul lui Dumnezeu, n-ar trebui să fim atenţi şi cu cărţile pe care le citim? Una din capcanele diavolului este să ne înşele cu învăţături false. „Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” ~1 Petru 5:8~ 
  Am auzit spunându-se că foarte multe căsnicii din comunităţile creştine sunt departe de a fi ideale. Exact. Puţine lucruri în această viaţă sunt ideale. Deşi lupta pentru perfecţiune este un scop nobil, a fi desăvârşit, impecabil, fără cusur, e un lucru rar întâlnit în viaţa aceasta, pentru că aşa este natura umană. 
  Dacă ai nevoie de îmbunătăţiri în căsnicie, cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să te uiţi cu atenţie la tine însuţi şi să-ţi analizezi greşelile în loc să-ţi critici partenerul. „Sau, cum poţi zice fratelui tău: „«Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău” şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?...»” ~Mat. 7:4b~ Să ne punem întrebarea: „Fac tot ce-mi stă în puteri pentru o căsnicie reuşită?” 
  Se spune că o femeie s-a dus odată la un pastor: 
 -Nu mai are rost să încerc. Vreau să divorţez.  
  Pastorul a sfătuit-o cu înţelepciune să meargă acasă şi să fie cât se poate de amabilă cu soţul ei cât timp mai erau împreună. 
 -Fă toate lucrurile mici pe care obişnuiai să le faci pentru el atunci când eraţi proaspăt căsătoriţi. Fă-l să-i pară nespus de rău că pleci. 
  Femeia i-a urmat sfatul şi în curând s-a răzgândit – nu mai voia să divorţeze! 
  De ce vrei ca soţul tău să se schimbe? Eşti preocupată de mântuirea lui sau e vorba de dorinţele tale egoiste şi de „avantajul” personal? 1 Corinteni ne învaţă că „dragostea nu caută folosul său”. 
  Este soţul tău bun şi iubitor de cele mai multe ori, dar are câteva domenii la care ar mai putea lucra? Să ne amintim că, atâta vreme cât are o natură carnală, nu va fi niciodată perfect. Şi nici tu. Arată-i că apreciezi tot ce face pentru tine. 
  A-i arăta încontinuu soţului tău greşelile pe care le face nu va da rezultatele scontate. „O streaşină, care picură necurmat într-o zi de ploaie, şi o nevastă gâlcevitoare sunt tot una.” ~Proverbele 27:15~ 
  Obişnuieşti să te plângi prietenelor în legătură cu greşelile pe care le face soţul tău? ţi-ai putea ocupa acest timp cu mila creştină. O să rămâi uimită de propria-ţi fericire dacă vei petrece timp făcându-ţi fericit soţul în loc să rămâi fixată pe greşelile lui. 
  Crezi că-ţi lipseşte romantismul în căsnicie? Dragostea adevărată nu va aştepta ca soţul săfacă primul pas, prima îmbunătăţire. Pune în aplicare Regula de Aur şi fă tu ceva pentru el mai întâi. Deşi romantismul îşi are partea lui într-o căsnicie sănătoasă, hai să nu luăm sclipiciul drept aur. Florile şi cutiile cu bomboane pot să exprime dragostea sau aprecierea, dar o mână de ajutor la treabă sau în activităţile cu copiii sunt fapte ce vorbesc despre adevărata dragoste şi apreciere. Acelaşi lucru se poate spune şi despre cuvintele de încurajare. 
  Soţul tău nu este liderul spiritual care ar trebui să fie? Aceasta nu e o scuză pentru a-ţi permite o morală uşuratică în ceea ce priveşte viaţa creştină. La sfârşit, fiecare va da socoteală pentru propriile deficienţe. „Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.” ~Romani 14:12~ 
  Ar putea fi lipsa de supunere a soţiilor cauza problemelor? „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului.” ~Efeseni 5:22~ Amintiţivă: această poruncă vine de la Dumnezeu, nu de la oameni. Dacă o soţie nu poate fi supusă soţului ei, cum va putea fi supusă lui Dumnezeu în celelalte domenii ale vieţii? 
  Supunere nu înseamnă că nu-i poţi spune soţului tău ce simţi în legătură cu anumite lucruri. La urma urmei, comunicarea este unul din ingredientele principale ale unui mariaj reuşit. 
  „Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere.” ~1 Petru 3:1, 2~ Cu siguranţă, o soţie care îşi face partea ei în a crea o atmosferă caldă, senină în cămin, chiar şi atunci când soţul nu-şi îndeplineşte responsabilităţile, e o mare binecuvântare. „Domnul să-ţi răsplătească ce ai făcut, şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te adăposteşti!” ~Rut 2:12~ 
  Pentru toate cele care fac tot ce le stă în puteri şi au slabe speranţe că lucrurile se vor schimba în bine: „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” ~Galateni 6:9~

marți, 10 mai 2011

Mens Sana in Corpore Sano

Iată o discuţie care ne ajută să înţelegem vremurile în care trăim şi ce înseamnă minte sănătoasă în corp sănătos!

luni, 9 mai 2011

A man fell in a hole(parable of humanity)

A folosi sau a irosi creierul ?!

   Dacă nu-ţi foloseşti creierul şi dacă nu eviţi beţiile, te găseşti literalmente în pericolul de a-ţi pierde creierul. Tinerilor, ca să vă păstraţi capacitatea mentală gândiţi-vă acum la efectul alcoolului! 
   Potrivit unui raport apărut în Jurnalul Medical Britanic, băuturile tari reduc masa creierului. Creierii alcoolicilor puşi sub analiză cântăreau în medie cu 105 grame mai puţin decât ai celor care nu consumau alcool. 
   Legătura dintre consumul de alcool şi pierderea materiei cenuşii a fost bănuită de ceva vreme, dar cercetările recente ale unor oameni de ştiinţă din Australia au dovedit clar acest lucru. Ei au examinat creierii a 44 de oameni care au murit la o vârstă medie de 58 de ani. Jumătate din aceştia băuseră serios timp de treizeci sau patruzeci de ani, iar creierii lor cântăreau cam 1315 grame comparativ cu greutatea normală de 1420 de grame. Cu câteva secole în urmă, Shakespeare spunea: „O, Doamne, oamenii îşi pun un vrăjmaş în gură care le fură minţile...”
   Cu câteva milenii în urmă, Solomon spunea: „Ascultă, fiule, şi fii înţelept [...].Nu fi printre cei ce beau vin [...]. Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc [...].” (Proverbele 23:19-21) Aceste versete ne avertizează, în partea finală, cu privire la costul ridicat – din punct de vedere economic – al beţiei, al băuturilor tari (sărăcirea). Dar verbul „a sărăci” se poate referi şi la împuţinarea celulelor creierului.
   De fapt, o persoană pierde circa 10.000 de celule de fiecare dată când se îmbată. Iar celulele nervoase nu se mai refac. Pielea, ficatul, celulele din sânge se pot regenera, dar celulele din creier, o dată pierdute, nu mai pot fi înlocuite. Cu alte cuvinte, fiecare duşcă îl apropie pe om de senilitate. 
   Şi nu doar băutorii consecvenţi suferă degradări ale materiei cenuşii. În alte studii, au fost testaţi dactilografii profesionişti, iar greşelile pe care le-au făcut au crescut cu 40% după ce au luat doar mici cantităţi de alcool. 
   Dar cele mai multe greşeli de dactilografiere nu cauzează oase rupte, paralizii ale coloanei vertebrale sau moarte. Însă greşelile de la volan pot cauza moarte. Pentru a fi mai precişi, în 2004, s-au înregistrat în Statele Unite aproape 17.000 de accidente de circulaţie cauzate de consumul de alcool. În plus, aproape un sfert de milion de oameni au fost răniţi în accidente ce implicau şi consumul de alcool. 
   Alcoolul afectează şi memoria. Testele au arătat că după consumarea a trei sticle de bere, capacitatea memoriei scade cu 13%. 
   Efectul alcoolului asupra capacităţilor mentale ale omului de a gândi şi de a vorbi se poate observa cu uşurinţă de orişicine la o persoană care a avut de-a face cu alcoolul sau băutul. Solomon a scris despre bâlbâielile şi certurile pe care le stârneşte consumul de alcool (Proverbele 23:29) şi îl avertizează pe cel care bea: „Inima îţi va vorbi prostii” (Proverbele 23:33). 
   Efectul final şi catastrofal al alcoolului este moartea. Alcoolicii trăiesc în medie cu zece până la doisprezece ani mai puţin decât ceilalţi oameni. Şi nu sunt afectaţi doar oamenii mai în vârstă. Consumul de alcool reprezintă una din cauzele majore ale morţii tinerilor cuprinşi între 15 şi 24 de ani. 
   Dar beţiile şi îmbătarea provoacă ceva mai grav decât distrugerea celulelor creierului, pierderea memoriei şi a vieţii însăşi. Potrivit Bibliei, duc la pierderea sufletului! Galateni 5:21 afirmă foarte clar că „cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.” Îndemnul de a evita consumul de alcool este repetat în 1 Corinteni 6:10, Efeseni 5:18 şi în multe alte referinţe biblice. 
   În perioada goanei după aur, în partea de nord a regiunii Ontario (1909), Sandy McIntyre a descoperit celebra mină care acum îi poartă numele. A vândut-o cu 25 de dolari de care avea nevoie pentru a-şi cumpăra lichior. Mulţi ani mai târziu, încă îşi mai petrecea timpul prin taverne şi cârciumi, în timp ce mina descoperită de el producea aur în valoare de 230 de milioane de dolari!
   Acesta e un schimb tipic alcoolismului. Cel care bea este întotdeauna cel care va pierde. Dar cel care bea „apa vie” pe care Isus o oferă fiecărui suflet însetat este întotdeauna câştigătorul. Mântuirea, pe care Isus a asemănat-o cu „apa vieţii”, este gratis, adevărată şi veşnică.
   Nu sfârşi ca un învins dependent de alcool. Priveşte la Domnul! El te va păzi de moarte şi îţi va da apa vieţii.
                                                                                din Sămânţa Adevărul de-Howard Bean

joi, 5 mai 2011

Mărturie Alin Jivan







Nunta regală și baptiștii - Vai , cat de "înapoiați" sunt britanicii!


  Am primit de la o prietenă acest conținut prin email și am fost surprinsă de acest adevăr!! Oare dacă ei care nu știu/nu cred că-L cunosc pe Domnul în adevăratul sens al cuvântului, au putut să facă aceste lucruri, oare la noi (baptiștii) de ce nunțile se apropie tot mai mult cu nunțile din lume? 
Iată mailul primit, nu știu cine l-a scris, dar bine a zis:

Comparație între nunțile la baptiști  și  penticostali și nunta regală britanică:
  • La nunta regală, predicatorul n-a știut să facă glume. La baptiști plouă cu glume.
  • La nunta regală, predicatorul a uitat să facă anunțuri cu ultimele știri sportive, scolare, politice etc. La baptiști anunțuri și reclame
  • La nunta regală, a lipsit muzică modernă cu ritmuri carnale și bubuiturile dubelor [tobelor]. La baptiști , cântările clasice, care ung sufletul și sunt o jertfă de bun miros Domnului, au intrat în istorie
  • La nunta regală, mireasa a uitat să-și dezgolească, cât mai mult cu putință goliciunea trupului. De asemenea au lipsit domnișorii și domnișoarele de onoare îmbracați ca artiștii de cinema , în haine provocatoare. La baptiști , libertinismul e la el, acasa. 
  • La nunta regală, deși asistența a fost pestriță, nu a lipsit decența în îmbrăcaminte, poate cu mici exceptii. La baptiști, totul este permis.
  • La nunta regală a lipsit sărutul mirelui și miresei, în adunare, în timpul slujbei. La baptiști este la modă.
  • La nunta regală, cu asistență atât de pestriță (toate crezurile și națiile), n-a lipsit atitudinea de reverență. La baptiști se poate vorbi de reverență, la modul trecut.
  • Nunta regală a fost un model de nuntă creștină. Nunțile la baptiști nu se deosebesc de nunțile lumești.

miercuri, 4 mai 2011

Biruinţa asupra eşecului


  Multora dintre noi ni s-a întâmplat să facem planuri care au eşuat. La vârsta de 21 ani Abraham Lincoln a eşuat în afaceri, la vârsta de 22 a fost învins într-o campanie legislativă, la 24 a eşuat din nou în afaceri, iar la 26 a suferit din cauza morţii iubitei sale. Mai târziu a avut o cădere nervoasă, a pierdut în cursa pentru ocuparea unui loc în Congres, a pierdut-o şi pe cea de la Senat, a eşuat în efortul său de a deveni vicepreşedintele ţării, la vârsta de 49 ani a pierdut din nou în cursa pentru Senat, iar la vârsta de 52 ani a fost ales Preşedinte al Statelor Unite. Mulţi îl consideră drept unul dintre cei mai buni preşedinţi pe care i-au avut Statele Unite vreodată. 
   Când eşuăm oamenii se vor uita la noi să vadă cum acţionăm. Adesea suntem judecaţi mai degrabă de ceea ce facem din greşelile noastre decât de greşelile însele. Mulţi dintre noi facem greşeli aşa de mari încât oamenii sunt uneori convinşi că nu suntem în stare de nimic bun. Dar dacă răspundem în mod corect la greşelile noastre, oamenii care se uită la noi de obicei îşi vor schimba părerile.
   Deşi nu cred că David a făcut o greşeală, sunt uimit ori de câte ori citesc despre felul în care s-a purtat el. „David ieşea şi intra în fruntea poporului; izbutea în tot ce făcea, şi Domnul era cu el. Saul, văzând că izbutea totdeauna, se temea de el; dar tot Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi intra în fruntea lor.” (1 Samuel 18:13b-16). 
  Dacă suntem cu adevărat sinceri cu noi înşine şi suntem gata să ne schimbăm şi să ne pocăim de păcatele noastre, oamenii sunt de obicei gata să ne ierte de ceea ce am făcut. Dar dacă uneori ne reîntoarcem la fostul nostru stil de viaţă, oamenii vor continua să-şi aducă aminte de cine am fost noi în trecut. În momentul acela nu avem pe nimeni pe care să dăm vina decât pe noi înşine. Dacă eşuăm, să ne întoarcem şi să încercăm din nou. Amintiţi-vă că adevăratul 
eşec este renunţarea de a lupta mai departe.
   Am ajuns să învăţ câteva lucruri despre ce înseamnă eşecul şi succesul. Când mă confrunt cu un eşec am învăţat să mă autoexaminez. Trebuie să fiu sincer cu mine însumi. Câteodată când oamenii se găsesc într-o dispoziţie de a critica vor critica tot ceea ce vor face alţii. Atunci trebuie să facun efort sincer ca să cunosc  dacă greşeala îmi aparţine. Dacă am greşit din cauza alegerilor mele defectuoase, trebuie să îndrept tot ceea ce se mai poate îndrepta. Dacă trebuie să cer scuze cuiva trebuie să mă asigur că o voi face. Dacă nu este greşeala mea şi nu pot face nimic în privinţa ei, trebuie totuşi să încerc să fac tot ce-mi stă în putinţă, iar apoi să fiu gata să-i iert pe criticii mei şi sămă umilesc înaintea lui Dumnezeu. Făcând lucrul acesta, primesc puterea de a merge mai departe indiferent de cine sunt acei care mă critică. “Într-adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu.” (1 Petru 2:20).
  În mulţimea de sfătuitori este siguranţă, deci trebuie să ascultăm de cei care ne critică. Oricum, uneori trebuie să ne desprindem de cei care ne critică pentru a putea înainta. Poate că ar trebui să ne ferim să mai primim sfaturi de la cei care ne critică, şi aceasta pentru a nu deveni aşa de descurajaţi încât să nu mai putem face nimic cu viaţa noastră. Lucrul acesta este adevărat mai ales atunci când oamenii se găsesc într-o dispoziţie de a critica, fără ca să ne poată oferi vreo soluţie la problema noastră. Este nevoie de multă înţelepciune pentru a şti cum să ascultăm şi cum să acţionăm.
   Partea pozitivă a eşecului este aceea că deseori ne oferă ocazia de a acţiona potrivit data următoare. Trebuie să fim atenţi ca nu cumva să afişăm atitudinea care să arate altora că noi putem face lucrurile bine. Tot ce facem trebuie să fie spre gloria lui Dumnezeu. A face ceva bun de dragul mândriei nu constituie un motiv temeinic pentru a face ceva. Dar a face ceva spre slava lui Dumnezeu constituie un motiv foarte bun pentru a face ceva. Trebuie să fim un popor al integrităţii. Avem nevoie de pace pentru a accepta ceea ce nu putem schimba şi curaj pentru a schimba ceea ce se mai poate schimba.Îndreptăţirea în mijlocul înfrângerii este semnul vizibil al eşecului. O inimă veselă şi acceptarea realităţii constituie antidotul eşecului. Autocompătimirea nu face decât să crească suspiciunile celor din jur. Nu există nicio integritate în autocompătimire. 
   Marele inventator Charles Kettering a afirmat că noi trebuie să învăţăm cum să eşuăm în mod inteligent. El a zis, „Odată ce ai eşuat, analizează problema şi află motivul, pentru că fiecare eşec este încă un pas care duce spre catedrala succesului. Atunci când nu mai vrei să eşuezi este şi ultima ta încercare.”
   Iată câteva sugestii privitoare la felul în care putem să facem din eşecuri succese: 
   - Confruntă cu sinceritate eşecul; nu simula niciodată succesul. 
   - Nu irosi eşecurile. 
   - Învaţă cât mai mult din ele; orice experienţă amară te poate învăţa ceva. 
   - Niciodată să nu foloseşti eşecul ca scuză pentru a nu încerca din nou. 
   - Este posibil ca să nu mai poţi recupera pierderea, să o repari sau să-i anulezi consecinţele, dar poţi deschide un nou capitol în viaţa ta - mai înţelept, mai sensibil, reînnoit de Duhul Sfânt şi mult mai hotărât de-a face ce este drept.               
                                                                                               din revista Sămânţa Adevărului —Alvin Mast
   Şi un video în temă


marți, 3 mai 2011

Vino suflete...




Vino suflete - versuri


Pentru orice suflet, Dumnezeu are răspuns
Pentru orice încercare, izbăvire îndeajuns
Pentru orice suflet care încă zace în păcat
Isus toarnă untdelemnul
Isus cheamă ne-ncetat
.
Vino, suflete-ndrăzneşte
Pentru tine am murit…
Hai si-ncearcă sfântu-Mi sânge
Ce s-a scurs când M-am jertfit
Vino, suflete grăbeşte
Vremea iară-i pe sfârşit
Harul meu îndeajuns este
Eu te vreau că-Mi eşti iubit
.
Vino, suflete şi caută
Adăpost sub braţul Meu
Pe-al Meu piept asează-ţi capul
Să îţi cânt iubitul Meu
Dacă-n ochi vei avea lacrimi
Le voi şterge şi-am să-Ţi spun
Doar cuvinte de iubire,
Şi-ai să simţi cât sunt de Bun
.
Vino, suflete-ndrăzneşte
Pentru tine am murit
Hai si-ncearcă sfântu-Mi sânge
Ce s-a scurs când M-am jertfit
Vino, suflete grăbeşte
Vremea iară-i pe sfârşit
Harul meu îndeajuns este
Eu te vreau că-Mi eşti iubit