Satan's meeting

Te-ai întrebat vreodată cum e în iad?

Dacă te-ai întrebat vreodată cum e în iad, atunci vizionează următoarea mărturisire presărată cu versete biblice! 

Traducerea în română pe alocuri e eronată...

What Should We Do About Unanswered Prayer?

What Should We Do About Unanswered Prayer?

Câţiva români...despre minciună, biblie şi credinţă

Din Viaţa şi jurnalui lui David Brainerd (2)

   ‎"Cerul înseamnă să fiu pe placul lui Dumnezeu, şi să-L slăvesc, şi să-I dau totul, şi să fiu pe deplin consacrat slavei sale; acesta este cerul pe care îl doresc;  aceasta este religia mea, şi aceasta este fericirea mea, şi aşa a fost de la început, din momentul în care am primit religia adevărată; şi toţi care au această religie mă vor întâlni în ceruri.

Nu merg în ceruri ca să fiu onorat, ci ca să Îi aduc onoruri lui Dumnezeu. Nu contează unde voi sta în ceruri, dacă voi avea un loc de seamă sau umil; contează să iubesc, să slăvesc şi să fiu pe placul lui Dumnezeu."

   ‎"Am înţeles că nu voi mai fi niciodată fericit dacă nu mă face Dumnezeu fericit, dăruindu-mi capacitatea de "a-L slăvi şi a-L lăuda pentru totdeauna". luaţi-mi acest lucru, şi dăruiţi-mi cel mai frumos rai conceput vreodată de oameni sau de  îngeri, şi voi fi nefericit în veşnicie."

   ‎"O, nu plăcerile lumii mă pot mângâia! Dacă Dumnezeu îşi retrage prezenţa, ce sunt plăcerile oraşului pentru mine?O oră de singurătate în prezenţa lui Dumnezeu este mai bună decât o lume întreagă." 

   "Nu cred că mai există altă fiinţă la fel de rea ca mine. O, stricăciunea din sufletul meu! O, vina şi ruşinea care mă chinuiesc în faţa lui Dumnezeu! Nu mai ştiu ce să fac. O, doresc fierbinte să fiu curăţit de petele stricăciunii sufleteşti! O, dacă aş putea deveni asemeni lui Dumnezeu, sau dacă aş putea să Îi aparţin lui Dumnezeu" 

                                                                                                        ~David Brainerd~

Documentar 180

A paşte oi sau a distra capre?!

   Printre creştinii declaraţi s-a furişat un rău atât de bătător la ochi şi de obraznic, încât chiar şi cei mai miopi îl pot vedea. În ultimii câţiva ani s-a răspândit cu repeziciune, ca drojdia care lucrează până ce s-a dospit tot aluatul. Rareori a insuflat Satan bisericilor ceva mai viclean şi mai abil, anume că este o parte a misiunii lor aceea de a oferi oamenilor distracţie, pentru a-i putea câştiga. Mărturia Bisericii şi-a pierdut tot mai mult profunzimea, a devenit tot mai superficială. Puritanii încă vorbeau pe şleau, fără înconjur. Apoi omul a devenit indiferent şi n-a mai luat chiar aşa în tragic influenţele lumeşti. Curând, ele au fost tolerate la marginea bisericilor. Astăzi sunt instituite oficial cu argumentul că, în felul acesta, se pot atinge marile mase.

   La aceasta răspund în felul următor:

[1]  nu rezultă nicăieri în Scriptură că ţine de însărcinarea Bisericii creştine faptul de a oferi oamenilor distracţie. Dacă lucrul acesta ar ţine de lucrările spirituale, oare nu l-ar fi amintit Cristos? El a spus: "Duceţi-vă în toată lumea şi predicaţi Evanghelia întregii creaţii" (Marcu 16:15). Este suficient de limpede. La fel de limpede ar fi fost dacă ar fi adăugat: "... şi oferiţi distracţie celor care nu primesc Evanghelia cu mare interes". Dar nu găsim asemenea cuvinte. Se pare că El nu Se gândea la aşa ceva.

   Să luăm un alt pasaj: "El a dat pe unii ca apostoli, pe alţii ca profeţi, pe alţii ca evanghelişti şi pe alţi ca păstori şi învăţători... pentru lucrarea de servire" (Efeseni 4:11-12). Unde să-i încadrăm pe mucaliţi? Duhul Sfânt nu-i menţionează. Au fost oare profeţi persecutaţi pentru că nu i-au făcut pe ascultători să râdă sau pentru că au refuzat să facă lucrul acesta? (...)

[2]   oferirea de distracţie este în contrast direct cu învăţătura şi cu viaţa lui Cristos şi a tuturor celorlalţi apostoli. Care a fost atitudinea Bisericii faţă de lume? "Voi sunteţi sarea..." (Matei 5:13), nu bomboana! Sarea este respinsă, nu înghiţită (cu plăcere). Cuvintele lui Cristos au fost scurte şi dure: ,,Lăsaţi morţii să-şi înmormânteze morţii" (Matei 8.22); Isus credea aceasta cu o seriozitate sfântă!

   De-ar fi introdus Cristos mai multe elemente vesele şi plăcute în predicile Sale, nu Şi-ar fi pierdut popularitatea în incidentul din Ioan 6:60-69 (...). Nu citesc deloc că El ar fi spus: ,,Fugi după ei, Petre, şi spune-le că de mâine dimineaţă vom pune un alt fel de serviciu religios, atractiv, cu o predică scurtă. Vom pregăti mulţimii o seară plăcută. Spune-le că se vor simţi bine. Repede, trebuie să-i aducem cumva încoace pe oameni!"

Lui Isus Îi era milă de păcătoşi, El a suspinat şi a plâns din cauza lor, dar n-a încercat niciodată să-i distreze. În zadar va căuta cineva în Epistole Evanghelia distracţiei.

   Mesajul sună: ,,Ieşiţi [din lume], rămâneţi afară şi păstraţi-vă curaţi de ea!" (...) Primii creştini aveau o încredere nesfârşită în Evanghelie şi nu aveau nevoie de alte arme. După ce Petru şi loan au fost arestaţi din cauza predicilor lor, Biserica s-a strâns la rugăciune [Fapte 4]. Dar, în cererea ei, n-a spus: ,,Doamne, dă servilor Tăi ca, prin distracţia inofensivă şi chibzuită pe care o oferim acestor oameni, să le arătăm ce veseli suntem noi creştinii".

Ei nu s-au lăsat opriţi în a-L vesti pe Cristos; ei nu aveau timp să organizeze distracţii. Împrăştiaţi de persecuţie, s-au dus pretutindeni şi au predicat Evanghelia. Ei şi-au pus lumea-n cap. Aceasta e deosebirea faţă de noi, creştinii de azi.

   "0, Doamne, Te rog să cureţi Biserica de toată putreziciunea şi absurditatea cu care a împovărat-o diavolul şi să ne readuci la metodele apostolilor!"

[3] "Distracţia creştină" nu-şi nimereşte ţinta. Ea pricinuieşte tinerilor convertiţi pagube pustiitoare. Să se scoale cei nepăsători şi batjocoritori, care îi mulţumesc lui Dumnezeu că Biserica le-a venit în întâmpinare la jumătatea drumului, şi să depună mărturie. Să ia cuvântul cei trudiţi şi împovăraţi, care au găsit pace prin concertul "creştin". Să se ridice alcoolicii care au primit impulsul decisiv la convertire prin piesa "creştină" de teatru. Nimeni nu se va ridica. Evanghelizarea prin distracţie nu duce pe nimeni la convertire.

Ceea ce avem astăzi nevoie este studiul cu încredere [al Cuvântului lui Dumnezeu], împreună cu o viaţă spirituală serioasă, în care una creşte din cealaltă, ca fructul din rădăcină.

   Avem nevoie de învăţătură din Cuvânt, care să ne impresioneze în aşa fel mintea şi inima, încât să ne aprindem şi să ardem.

                                                                                      de C.H. Spurgeon

Cine este acest Om?

   Iată Omul născut într-un sat din orientul apropiat în urmă cu 2000 de ani. A crescut într-un alt sat până la vârsta de 30 de ani, muncit într-un atelier de tâmplar...după care 3 ani şi jumătate a umblat ca şi predicator călător.

   N-a avut nici o casă, n-a avut nici o familie, n-a avut nici o slujbă publică, n-a studiat la nici o universitate, n-a călcat în nici unul din marile oraşe ale lumii, n-a călătorit mai mult de 250 km de locul unde S-a născut, n-a avut nici o licenţă. Doar El însuşi.

   Din tinereţe opinia publică s-a ridicat împotriva Lui, prietenii l-au părăsit, cel mai apropiat L-a negat, un altul L-a trădat! A fost dat în mâna duşmanilor, a fost batjocorit, a fost judecat, a fost condamnat pe o cruce între doi tâlhari.

   A mutit şi a fost îngropat într-un mormânt de împrumut prin mila unui prieten.

   Douăzeci de secole s-au scurs şi astăzi El este piatra centrală a rasei umane.

   Putem afirma cu toată convingerea că toate armatele care au mărşălui vreodată, toate navele care au fost construite, toţi regii, prinţii şi preşedinţii lumii nu au afectat aşa de puternic viaţa omului ca şi această singură viaţă.

   N-a scris nici un rând dar nici o bibliotecă din lume nu poate cuprinde toate cărţile care s-au scris despre El.

   N-a compus nici un vers, dar El este subiectul celor mai multe cântece care s-au scris vreodată.

   N-a fondat nici o universitate, dar nici o şcoală din lume nu se poate mândri cu atâţia ucenici pe băncile ei, câţi are El.

   N-a comandat nici un soldat, n-a mărsăluit nici o armată, dar nici un general de oşti nu a cucerit atâtea inimi rebele, fără nici un singur foc de armă ţi n-a avut atâţia voluntari sub steagurile Lui câţi are acest Om.

   Numele marilor oameni de stat ai Europei, ai Asiei, ai Americii a filosofilor, a revoluţionarilor, a anarhiştilor au apărut pentru o vreme şi au dispărut, dar Numele Lui străluceşte cu fiecare generaţie mai puternic pentru că Pilat nu L-a putut ucide, mormântul nu la putut ţine, moartea nu L-a putut învinge.

   El şade în cel mai înalt vârf al gloriei cerurilor.

   Este adorat de sfinţi, este venerat de îngeri, este temut de Diavol şi este proclamat de Dumnezeu Tatăl ca: Domnul Domnilor şi Împăratul Împăraţilor şi numele lui nu este altul decât Isus Hristos!

Fă din mine ce ai vrea să fiu

1. Cine-i oare meşter mare,
În întregul univers?
Care să mă modeleze,
Dându-mi chipul Său ceresc.

Fă din mine ce ai vrea să fiu

O vioară a iubirii Tale
Să cânt pe coarda harului ceresc
Şi tot mai mult în dragoste să cresc.

2. El e piatra lepădată,
De zidar sus pe calvar.
Doar El poate să ne facă,
Pietre vii în sfânt altar.

3. Azi purtăm-n vase slabe,
Măreţia Domnului,
Mâine însă transformate,
Vom fi sus în casa Lui.

Amin 

Valori

Spune-mi, ce ai mai scump pe lume,

Din tot ce-ai stâns, din ce iubeşti,

Când numai o deşertăciune

Şi vânt în palme moşteneşti?

Sunt casele, care cu anii

Prind igrasie-n cărămizi?

Sunt pungile plesnind de banii

Mâncaţi de molii şi omizi?

Sunt diplomele atârnate

Cu-atâta fală-n câte-un cui?

Sau diamantele bogate

Ce-n degete văd că le pui?

Sunt hainele strălucitoare

Cu galbenii de la gherdan?

Sau mesele cu înbuibare

Să-ntreci pe nu ştiu ce sultan?

Nu simţi un dor de nemurire?

Şi oare nu te-ai întrebat,

Când vine Domnul în mărire

Vei fi primit, sau alungat?

Şi ce folos şi-ar fi vreodată

Să-ajungi vestit, bogat, sătul,

Să fi stăpân pe lumea toată,

Dacă ţi-ai pierde sufletul?

Hristos ţi-aduce fericirea,

Credinţa-i aurul curat;

Primeşte astăzi mântuirea,

E darul cel mai minunat!

         de Valentin Popovici