Este crucea un simbol creştin?

Pray for the Power of the Living God

Pentru Tine!

   Doamne în ce impas ne aflăm! În prezenţa Ta se cuvine să păstrăm tăcerea. Însă dragostea ne înflăcărează inimile şi ne sileşte să vorbim.
   De vom tăcea noi pietrele vor striga; iar de vorbim ce-am putea spune? Învaţă-ne să ştim  că noi nu putem cunoaşte, căci omul nu poate cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu. Fă ca acolo unde raţiunea este neputincioasă, credinţa să ne susţină şi vom gândi deoarece credem şi nu pentru a putea crede.
                                                                                             ~A.W. Tozer~

Nu spera, prietene... decide!

   Aşteptând să iau un prieten de la aeroportul din Portland, am avut una dintre acele experienţe care îţi schimbă viaţa şi despre care îi auzi pe unii oameni vorbind - cele care se strecoară în viaţa ta pe neaşteptate. Aceasta s-a întâmplat la numai un metru de mine.

     Străduindu-mă să-l văd pe prietenul meu printre pasageri, am observat un bărbat care se îndrepta spre mine, având în mâini două genţi uşoare. S-a oprit chiar lângă mine pentru a-şi saluta familia.

    Mai întâi, şi-a întins mâinile spre fiul sau mai mic (de vreo şase ani). A urmat o îmbrăţisare lungă şi plină de dragoste. Când s-au despărţit destul de mult încât să se privească, l-am auzit pe tatăl spunând: "Ce bine îmi pare că te văd, fiule. Mi-a fost atât de dor de tine!" Fiul său a zâmbit oarecum sfios, şi-a îndepărtat privirea şi a răspuns şoptit: "Şi mie, tată!"

    Apoi, bărbatul s-a ridicat, a privit în ochii fiului său mai mare (poate de noua sau zece ani) şi luându-i faţa în mâini i-a spus: "Eşti deja bărbat. Te iubesc foarte mult, Zach!" Şi s-au îmbrăţişat cu o îmbrăţisare tandră şi iubitoare.

    În acest timp, o fetiţă (poate de un an sau un an şi jumatate) se zbătea până la entuziasm în braţele mamei ei, fără să-şi ia vreun moment ochii de la minunata privelişte a întoarcerii tatălui. Bărbatul a spus: "Bună, fetiţa mea!", luând-o cu blândeţe din braţele mamei ei. A sărutat-o pe obrajori, a ţinut-o aproape de pieptul său şi o legăna. Fetiţa s-a liniştit imediat şi şi-a pus capul pe umărul lui, rămânând nemişcată într-o încântare candidă.

    După câteva momente, a înmânat fetiţa fiului său mai mare şi a spus: "Am păstrat ce era mai bun pentru la urmă!" şi a sărutat-o pe soţia sa. A fost cel mai lung şi mai pasional sărut din câte imi amintesc să fi văzut vreodată. A privit în ochii ei câteva secunde şi a spus încet: "Te iubesc atât de mult!" Priveau unul în ochii celuilalt, zâmbindu-şi fericiţi, în timp ce se ţineau de mână. Pentru un moment mi-au părut un cuplu proaspăt căsătorit, dar luând în considerare vârsta copiilor, era imposibil.

    M-am gândit la aceasta un timp, după care mi-am dat seama cât de absorbit eram de aceasta demonstraţie extraordinară de dragoste necondiţionată care era la doar un braţ depărtare de mine. Deodata m-am simţit stânjenit, ca şi cum invadasem ceva sacru, dar am fost uimit să-mi aud propria voce întrebând cu emoţie: "Uau! De când sunteţi căsătoriţi?"

    "Suntem împreună de paisprezece ani în total, dar căsătoriţi de doisprezece." a răspuns, fără să-şi ia privirea de la faţa încântătoare a soţiei sale.

    "Păi atunci, de când eşti plecat?" l-am întrebat. În cele din urmă bărbatul s-a întors şi m-a privit, păstrându-şi acel zâmbet strălucitor. "De doua zile întregi!"

    Doua zile? Eram înmărmurit. Judecând după intensitatea acelei întâlniri, am presupus că fusese plecat de cel puţin şase săptămâni - dacă nu de câteva luni. Ştiu că m-a trădat expresia feţei şi am spus aproape fără să vreau, sperând să-mi închei intervenţia inoportună cu o urmă de politeţe: "Sper ca şi căsnicia mea să fie atât de pasională după doisprezece ani!" Deodată bărbatul nu a mai zâmbit. M-a privit direct în ochi şi cu o forţă care mi-a pătruns direct în suflet, mi-a spus ceva care m-a schimbat pe loc:

"Nu spera, prietene...  decide!"

    Apoi mi-a oferit iarăşi un zâmbet minunat, mi-a strâns mâna şi a spus. "Dumnezeu să te   binecuvânteze!"

    Făcând asta, el şi familia lui s-au întors şi au plecat împreună. Încă mai priveam cum se îndepartează acel om extraordinar şi familia lui deosebită, când, prietenul meu vine si-mi spune: "Hei, la ce te uiţi?"

    Fără ezitare şi cu un aer ciudat de siguranţă am răspuns: "La viitorul meu!"

                                                                                               Jim Hohnberger - Viaţă din belşug

Rugăciunea atinge veşnicia

   Nimeni nu se ridică mai presus de viaţa sa de rugăciune. Predicatorul care nu se roagă, se joacă; poporul care nu se roagă se rătăceşte. Amvonul poate deveni o vitrină a talentelor, dar în cămăruţa de rugăciune nu sunt aplauze.

   Sărăcia bisericii, sărăcie care se vede în multe privinţe azi, este cea mai vădită aici, la locul rugăciunii. Avem mulţi organizatori, dar puţini agonizatori; mulţi jucători, puţini rugători, da, puţini rugă-tori, gladiatori în rugăciune. O mulţime de păstori, puţini luptători; multe temeri, puşine lacrimi: modă şi paradă prea mare, dar prea puţină râvnă în lucrare; mulţi sfătuitori, puţini ostenitori. dacă greşim în privinţa aceasta a rugăciunii, greşim în toate

   Cele două cerinţe pentru o viaţă biruitoare de credinţă sunt viziunea şi pasiunea, amândouă fiind născute şi menţinute prin rugăciune. Chemarea de a predica este deschisă unui mic număr de oameni, dar chemarea la rugăciune - cea mai înaltă chemare din toate cele adresate oamenilor - este deschisă tuturor.

   Credincioşii anemici spiritual îşi spun: "Astă seară nu merg la adunare; este doar ora de rugăciune!" S-ar putea ca diavolului să nu-i fie teamă de cele mai multe predici, dar să-i fie teamă de clipele de rugăciune. Experienţele trecute arată că îşi mobilizează toate armatele lui nebune să lupte împotriva poporului lui Dumnezeu când acesta se roagă. Creştinii moderni ştiu prea puţin ce înseamnă "a lega şi a dezlega", deşi paguba este doar a noastră. "Orice vei lega pe Pământ va fi legat în ceruri..." Aţi făcut lucrul acesta în ultima vreme? Dumnezeu nu-şi risipeşte puterea Sa; dar ca să fim mult pentru Dumnezeu însemnă să fim mult cu Dumnezeu!

   Lumea de azi se îndreptă spre iad cu o viteză care face ca avioanele să pară braşte ţestoase; dar vai, ce puţini îşi mai aduc aminte de când n-au mai stat de veghe o noapte întreagă aşteptând de la Domnul răspuns la rugăciunea lor pentru o trezire care să zguduie pământul. Ne emoţionăm greu azi. Şi confruntăm schelăria cu clădirea. Predicile de azi, cu interpretările lor palide a adevărurilor divine, forţează oamenii să considere multă activitate, drept pioşenie, multă comoţie drept creţie şi multă gălăgie drept trezire. 

   Taina rugăciunii este rugăciunea în taină. Un om care păcătuieşte nu se mai roagă, dar cel care se roagă nu mai păcătuieşte. Suntem săraci şi am bancrutat, am dat faliment în viaţa spirituală, dar nu ni se moaie inima şi nu ni se îndoaie genunchii. 

   Rugăciunea este extraordinar de simplă, dar este în mod simplu extraodrinară. Rugăciunea este cea mai simplă formă de vorbire pe care o poate încerca noul-născut şi totuşi atât de sublimă încât întrece în frumuseţe orice artă şi depăşeşte vocabularul uman. O Niagară de cuvinte înflăcărate nu înseamnă că Dumnezeu este impresionat şi mişcat. Una din rugăciunile cele mai adânci de pe paginile Bibliei n-a avut cuvinte: "numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul" ~1Samule 1:13~.  Nici o oratorie! Doar suspine negrăite!

   Am ajuns oare aşa de sub standard faţă de creştinismul nou-testamentar încât nu mai recunoaştem credinţa sfântă a strămoşilor şi suntem orbiţi de credinţa falsă, isterică a contemporanilor? Rugăciunea este pentru un credincios ceea ce e capitalul pentru un om de afaceri. 

   Poate cineva să nege adevărul că în organizarea şi administrarea bisercilor moderne povara cea mai arzătoare sunt banii? Şi totuşi această preocupare de căpetenie a bisericilor moderne a fost neglijată cu desăvârşire de Biserica Noului Testament. Accentul nostru este pe "a achita" şi al lor pe "a se ruga". Noi când ne-am achitat cheltuielile, ne-am potolit elanul; ei când se rugau, se cutremura ţi se zguduia locul!

   În privinşa aceasta, rugăciunea, rugăciunea nou-testamentară, rugăciunea inspirată de Duhul Sfânt, rugăciunea care sperie iadul şi cutremură pământul, niciodată n-a fost lăsată ca azi în seama unui grup aşa mic de oameni.

   Iar rugăciunea de felul acesta nu poate fi înlocuită cu nimic. Ori o trăim, ori murim!

                                                                      Leonard Ravenhill - De ce întârzie trezirea

Negustorul evreu

  Un negustor evreu, numit Simon, nu avea alt gând decât să facă avere. Strângea ban cu ban, îndurând lipsa şi foamea cu gândul la ziua când va fi un om avut. Au trecut  mai mulţi ani şi Simon a ajuns aşa cum îşi dorise: bogat. Viaţa lui s-a schimbat cu totul: şi-a schimbat casa, hainele, modul de a vorbi şi chiar modul de a se comporta. Era atât de strălucitor că nu mai semăna deloc cu negustorul de altădată.

  Ajuns la culme, se considera fericit. Hotărâ să meargă undeva şi să îşi sărbatorească împlinirea visului. Îşi îmbrăcă hainele cele mai scumpe, îşi luă pălăria şi ieşi în stradă. Era plină de lume! Făcu caţiva paşi şi, deodată, o trăsură scapată de sub control îl lovi de moarte, zdrobindu-l. Lacrimile începură să-i curgă şi îşi aduse aminte de Dumnezeu, strigând:

  - De ce, Doamne?! De ce m-ai lovit chiar astăzi?!

  Spre marea sa uimire, Dumnezeu i-a răspuns:

  - Sa-ţi spun drept, Simone, nu te-am recunoscut!…

Femeia invizibilă

Căruţa

 Într-o dimineaţă un băiat împreună cu tatăl său se plimba prin padure. La un moment dat, tatăl s-a oprit, a stat căteva secunde ascultând, apoi îşi întrebă feciorul:

"- Fiule, ascultă puţin şi zpune-mi ce auzi".

"- Cantecul păsărilor şi foşnetul frunzelor, tată", raspunse acesta.

"- Ascultă mai bine. În afară de acestea mai auzi ceva?"

Baiatul ciulind urechile îi răspunse:

"- Da tată, aud zgomotul unei caruţe."

"- Aşa este", răspunse tatăl, "mai mult decăt atăt, este o caruţa goală!"

"- Cum şti că este o caruţa goală, fără să o vezi ci doar auzind-o?"

"- Este foarte uşor să-ţi dai seama când o caruţă este goală, din cauza zgomotului pe care îl face. Cu cât căruţa este mai goală, cu atât face mai mult zgomot."

Bărbatul şi femeia

   Un bărbat era sătul de a mai merge la muncă în fiecare zi, în timp ce soţia lui stătea acasă. Vrând să vadă cu ochii lui cu ce se îndeletniceşte soaţa în timp ce el muncea din greu la birou, zise astfel:

- Doamne, eu merg la serviciu în fiecare zi şi muncesc câte 8 ore, în timp ce soţia mea stă – fără nici o grija – acasă. Vreau ca şi ea să ştie prin ce trec eu zilnic, aşa că, te rog, permite-mi să facem schimb pentru o zi! Amin!

Dumnezeu, în minunata sa înţelepciune, i-a îndeplinit dorinţa.

   Dimineaţa următoare, destul de sigur pe sine, barbatul s-a trezit în pielea soţiei sale. S-a ridicat, a gătit micul dejun pentru partenerul său de viaţă, a trezit copiii, le-a pregătit hainele, le-a servit micul dejun, le-a făcut pacheţelele şi i-a condus la şcoală, a venit repede acasă, a adunat toate hainele şi le-a pus la spălat, s-a dus la bancă, s-a dus la cumpărături şi din nou acasă (ca să lase cumpărăturile); apoi, a plecat să plătească facturile lunare. Revenită acasă, a curaţat cutia pisicii şi a îmbăiat câinele. Era deja ora 13. A făcut paturile, a adunat rufele uscate, a aspirat în toată casa, a sters praful şi a spalat pe jos.

  A fugit apoi la şcoala după copii – cu care, pe drum, a intrat în discuţii contradictorii. Acasă a pregătit din nou laptele şi biscuiţii pentru copii şi s-a ocupat de ei ajutându-i să îşi facă temele. Apoi şi-a instalat masa de calcat şi a început sa calce. La ora 16:30 a început să cureţe cartofii şi să spele legumele pentru salată, a gătit carnea şi a pregătit totul pentru cina. După ce au mâncat de seară, din nou a spălat toată bucătăria, precum şi vasele, a făcut baie copiilor şi i-a pregătit pentru culcare... La ora 9, era deja extenuată; dar, pentru ea, ziua nu se terminase înca: era asteptată în pat de soţul său pentru a face dragoste; lucru pe care l-a făcut cu brio.

  A doua zi, bărbatul s-a trezit şi imediat a venit in genunchi înaintea lui Dumnezeu şi I-a zis:

- Doamne, nu ştiu la ce m-am gândit când am cerut să fiu în pielea soţiei mele… am greşit aşa de mult invidiind-o pe soţia mea, crezând că stă degeaba acasă toată ziua… Te rog, te rog mult,  schimbă-ne la loc, cum eram! Amin!

  Dumnezeu, în infinita Sa înţelepciune, i-a replicat:

  - Fiule, cred că ai învaţat o lecţie bună şi bucuros aş face schimbarea înapoi… dar, vezi tu…va trebui să aştepti înca 9 luni…noaptea trecută tocmai ai ramas gravidă şi va trebui să aştepti până când vei naşte!…

Uită-te mai întâi la tine!

O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit.

În prima dimineaţa din noua casă , în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon .

CE CEARCEAFURI MURDARE ÎNTINDE VECINA NOASTRĂ ÎN BALCON... !

Cred că are nevoie de un nou săpun...poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile !

Soţul ei privi şi rămase tăcut.

Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare. 

După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mut mai curate şi îi spuse soţului ei: Priveşte, a învăţat să spele rufele! O fi învăţându-o altă vecină?? 

Soţul ei îi răspunse:

"Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre ! "

"Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: "Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău", şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?... Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău." ~Matei 7:1-5~