Povestea creionului

   Copilul îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:  

  -Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?

  -Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:

  - E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea sa fii ca el, când vei fi mare.

   Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu vazuse nimic special la acesta.

  - Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!

  - Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşeşti să le menţii, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.

   Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mâna care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.
   A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
   A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neaparat ceva rău, ceea ce este neaparat e faptul că ne menţinem pe drumul drept.
   A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmpla înlauntrul tău.
   Si, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că ceea ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.

                                                                                         ~Paulo Coelho~

Biscuiţii

  O tânară stătea și aștepta avionul în sala de așteptare a unui aeroport mare. Pentru că trebuia să aștepte mult timp și-a cumparat o carte și un pachet de biscuiți.

  Ca să treacă timpul mai ușor, s-a așezat în sala de așteptare VIP și a început să citească.Lângă ea, pe scaunul alăturat erau biscuiții și pe următorul scaun era un domn care citea ziarul.

  Când a început pachetul și implicit primul biscuit, domnul de alături a luat și el unul. Ea s-a simțit indignata, dar n-a zis nimic și a continuat să citească. În interiorul ei își spunea: “Uite ce fel de persoană e acest bărbat! Dacă aș avea numai puțin curaj, i-aș face morală.”

  Și așa de fiecare dată când ea lua un biscuit, lua și el unul. Acest lucru o înfuria, dar nu dorea să fie cauza unei scene.

  Când a mai rămas în pachet ultimul biscuit, ea gândea: “Ah, acum vreau să văd ce îmi zice când se vor termina toți!!”

  Bărbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt în două și i-a dat jumătate.

,,Ah! Asta e culmea!” gândi ea și își luă lucrurile, cartea și geanta și se indreptă spre ieșirea sălii de așteptare.

  După ce se așeză în scaun, în avion, se simți un pic mai liniștită, închise cartea și deschise geanta pentru a pune acolo jumătatea de biscuit rămasă când…surpriză, deschizând geanta vede că pachetul de biscuiți era intreg, neatins, în geantă!

  Se rușină de modul în care s-a comportat și abia atunci înțelese că pachetul de biscuiți pe care îl mâncase nu era al ei, ci al domnului de alături.

Domn care împărțise cu ea chiar și ultima bucățică, fără a se simți indignat, nervos sau superior…

… în timp ce ea se comportase urât și își simțise orgoliul atins. Și nici măcar nu avea posibilitatea să se explice… sau să-și ceară scuze..”

  Morala - Oare de câte ori în viață am mâncat biscuiții altcuiva fără să ne dăm seama?